Intelegerea si vizualizarea aurei (2)

Exerciţii cu diagrame optice.

O serie de specialişti au alcătuit şi folosit diagrame optice pentru exersarea şi întărirea muşchilor oculari. Pe măsură ce fortifici muşchii, în special irisul, vei învăţa cum să reglezi cantitatea de lumină care trece prin pupilă spre retină. Această capacitate poate fi dezvoltată în aşa măsură, încît vei putea detecta emanaţii luminoase subtile pe care în mod normal nu le percepi.


Exerciţiile cu diagrame optice sînt exerciţii fizice pentru muşchii oculari. Ele îţi vor antrena ochii pentru situaţii în care vederea culorilor mai strălucitoare se manifestă împreună cu detectarea
luminii mai subtile. Ca în cazul oricărui exerciţiu fizic, trebuie să porneşti încet şi cu răbdare. Nu te forţa şi nu obosi peste măsură muşchii cu care lucrezi. Aceste exerciţii produc efect maxim dacă sînt executate zilnic - dacă se poate, chiar de două ori pe zi, timp de cel mult 10-15 minute.

Dimensiunea: un pătrat cu latura de 45 cm - însă aceste dimensiuni sînt pur şi simplu orientative: diagramele trebuie să fie destul de mari pentru a le putea vedea clar atunci cînd le atîrni pe un perete la o distanţă de aproximativ 2-2,5 m. Puse pe perete, diagramele trebuie să se afle la nivelul ochilor, indiferent dacă în timpul exerciţiului stai aşezat sau în picioare. Ai grijă să eliberezi porţiunea de perete din jurul lor de orice obiecte care ţi-ar putea distrage atenţia. Cel mai bine este să foloseşti un perete de culoare albă. Nu le pune la o distanţă mai mare de 2,5 m.

1. Diagrama în spirală

Este o diagramă care poate fi folosită pentru întărirea muşchilor ciliari, pentru dezvoltarea vederii în profunzime şi ajută ochii să lucreze împreună. Majoritatea lucrurilor le vezi cu ambii ochi. Cînd te uiţi la un obiect, amîndoi ochii se concentrează asupra lui. Cînd îţi muţi privirea de la un obiect apropiat către unul îndepărtat (sau invers), muşchii oculari modifică forma cristalinului, astfel încît imaginea noului obiect care intră în centrul atenţiei să se formeze pe retină. O dată cu înaintarea în vîrstă, devine tot mai greu pentru ochi să facă această trecere de la un obiect
îndepărtat la unul apropiat. Dar lucrurile nu trebuie să fie astfel. Pentru acest exerciţiu, fixează-ţi privirea în centrul spiralei. Concentrează-te asupra lui. încearcă să-1 vezi ca un punct în adîncimea unui tunel creat de spirala însăşi. Apoi retrage-ţi privirea din acest tunel spiralat, ca şi cum ai scoate acel punct din adîncime în afară. Schimbă din nou, lăsîndu-ţi iarăşi ochii atraşi în interiorul tunelului. înăuntru, în afară - încet. Vezi mental acest proces ca şi cum ai trage spirala către tine, îndepărtînd-o apoi. Diagrama va începe să capete o formă tridimensională.
Dacă întîmpini dificultăţi, concentrează-ţi privirea pe marginea exterioară a spiralei şi urmăreşte-o de jur-împrejur pînă ajungi în centru. Apoi schimbă direcţia şi ieşi din spirală. De obicei, cam după două-trei încercări începi să simţi efectul intrărilor/ieşirilor în /din
spirală. Nu efectua exerciţiul mai mult de trei-patru minute, timp în care vei simţi cum lucrează muşchii oculari. Dacă ochii încep să te doară sau ai o senzaţie de disconfort, întrerupe imediat exerciţiul.

2. Diagrama clarităţii coloristice


Această diagramă este formată din mici cercuri colorate (de cea 15 cm diametru) pe un fundal alb. E bine să construieşti cît mai multe cercuri de culori diferite. Poţi folosi hîrtie glasată sau, la fel de bine, bucăţi de pînză. Ai nevoie de cel puţin cele trei culori primare: roşu, galben şi albastru. Exerciţiul este şi mai eficient dacă îţi construieşti cercuri pentru toate culorile curcubeului: roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Foloseşte cît de multe culori şi nuanţe doreşti.
Cu ajutorul acestei diagrame înveţi „conurile" să recunoască acele culori subtile pe care de obicei nu le înregisrează. Aşază diagrama în faţa ta şi pune cîte un cerc colorat în mijloc, pe rînd. Priveşte-1 cu atenţie 5-10 secunde, timp în care spune în minte numele culorii respective (dacă există unul). în felul acesta, înveţi cum să recunoşti şi să identifici variaţiile subtile de culori. Exerciţiul poate fi executat periodic, în timp ce te uiţi la televizor, de exemplu, ia diagrama cu
cercuri colorate cu tine şi repetă în timpul reclamelor. Cînd utilizezi această diagramă ca exerciţiu fizic, foloseşte şi una complet albă, alături. Cel de-al doilea pătrat, complet alb, se atîrnă la acelaşi nivel cu primul, la aproximativ 30 cm depărtare. Concentrează-te asupra cercului colorat şi încearcă să-1 vezi ca şi cum ar fi o minge colorată tridimensională sau o gaură colorată în
interiorul pătratului alb. Foloseşte mişcarea de absorbire de la exerciţiul precedent şi lasă-ţi ochii să se cufunde în cercul colorat, apoi să iasă în afară. Repetă de cîteva ori, pînă simţi cum tu însuţi
intri şi ieşi din gaura circulară.
Acum priveşte marginea exterioară a cercului colorat şi urmăreşte încet conturul, în sensul acelor de ceasornic. Repetă mişcarea de patru-cinci ori, apoi schimbă direcţia şi efectuează acelaşi număr de rotiri. Asigură-te că mişti ochii, şi nu capul. Cînd ai terminat rotaţiile, îndreaptă-ţi rapid privirea către pătratul complet alb. în mod obişnuit, vei vedea apărînd o imagine consecutivă. Aceste imagini consecutive nu fac parte din aură - de obicei parcă ar pluti în faţa diagramelor sau a punctului în care te concentrezi. Imaginea consecutivă indică faptul că celulele nervoase ale retinei au fost stimulate în mod intens. Fă o pauză, observînd orice reacţii şi efecte. Dacă nu se întîmplă nimic, repetă exerciţiul înainte de a trece la o altă culoare.
O parte din fenomenul imaginilor consecutive se explică prin complementaritatea culorilor. De multe ori, cercul colorat se va proiecta pe suprafaţa albă în culoarea opusă. Acest fenomen poate fi asociat cu perechea astrală a culorii. Pe măsură ce o vibraţie se traduce şi reacţionează asupra
nivelurilor mai subtile ale vieţii, frecvenţa ei se preschimbă în cea corespunzătoare energiei nivelului respectiv. Ceea ce este de culoare roşie la nivel fizic, în plan astral se poate traduce în verde. Aceste culori sînt opuse în spectrul luminos, dar de fapt sînt doar frecvenţe diferite: reprezintă expresii diferite ale aceleiaşi energii, aplicate unor dimensiuni diferite ale vieţii.
Este aşa-numita Lege a Reversibilităţii sau efectul de oglindire. Dacă te uiţi într-o oglindă, îţi vezi imaginea, dar reflectată în poziţie inversă: eşti de-andoaselea. Pe măsură ce piveşti şi experimentezi dimensiuni subtile cum este nivelul astral al existenţei, se produce acelaşi efect. Ţine minte că toate nivelurile şi energiile se întrepătrund cu trupul fizic, afectîndu-te pe tine însuţi şi structurile tale interioare. O parte din eforturile depuse pentru a vedea şi interpreta cîmpurile aurice implică o mai mare conştientizare a acestor dimensiuni subtile. în cele din urmă, vei vedea şi alte culori înconjurînd imaginea consecutivă, ceea ce înseamnă că începi să obţii rezultate. Sînt emanaţii subtile de lumină pe care nu le puteai percepe în timpul exerciţiului iniţial. La puţin timp după aceea, vei începe deja să vezi culorile subtile chiar din momentul cînd execuţi mişcarea de rotaţie a ochilor. închide ochii şi lasă-i să se odihnească. Apoi repetă exerciţiul cu o altă culoare. Urmăreşte cu atenţie ceea ce experimentezi. Nu te descuraja dacă nu vezi culorile subtile sau chiar imaginile consecutive de la primele încercări. Prin practică şi concentrare vei obţine rezultate. Foloseşte cît mai multe culori într-un interval de 10-15 minute.

Cele mai bune condiţii pentru a vedea aura.

Oricîte dovezi ştiinţifice s-ar aduce, vor exista mereu oameni care să nu creadă în capacitatea lor de a vedea aura. Acestor persoane le recomand adeseori un exerciţiu care dovedeşte existenţa aurei şi posibilitatea de a o vedea. într-o zi caldă, senină, în aer liber, întinde-te pe spate, pe iarbă. Şi, stînd aşa, uită-te spre copacii din depărtare. Lasă-ţi privirea să alerge de la rădăcina
copacilor către vîrful lor. Priveşte cu atenţie linia pe care o formează vîrfurile copacilor pe fundalul cerului. Nu-ţi forţa ochii - relaxează-te. încearcă să cuprinzi cît mai mult cer dintr-o privire. Lasă-te cuprins de o stare de concentrare relaxată, ca atunci cînd visezi cu ochii deschişi,
privind în gol. In acest timp, vei deveni conştient de o ceaţă uşoară care urmăreşte linia vîrfurilor copacilor, pe fundalul orizontului albastru al cerului. Observă fenomenul în mod pasiv. Vei vedea o culoare subtilă, diafană, mai deschisă decît albastrul cerului. Fenomenul este şi mai vizibil primăvara, cînd seva şi forţa vitală a copacilor sînt active şi o nouă energie se dezvoltă dinspre rădăcini către vîrfurile crengilor. Este o parte din aura copacilor!
Dar care sînt cele mai bune condiţii pentru a vedea aura ? Este un domeniu în care opiniile sînt foarte împărţite. Unii susţin că este mai uşor pe întuneric, deoarece astfel luminile subtile sînt mai evidente. Din păcate, energia luminoasă emanată de corp (radiaţie fotonică) este absorbită de întuneric. Pe de altă parte, întunericul forţează „bastonaşele" să lucreze şi mai intens, pentru a-ţi asigura „vederea pe timp de noapte". Alţii spun că este mai uşor în locuri extrem de luminoase, deoarece spectrul luminii e mai liber şi mai activ; într-un mediu puternic luminat „conurile" sînt stimulate, astfel încît lumina de intensitate mare şi culorile subtile sînt mai uşor detectabile.
Personal, am ajuns la concluzia că o situaţie de mijloc în privinţa condiţiilor ar fi mai potrivită pentru o mai mare uşurinţă în perceperea aurei. La început este mai eficient să foloseşti o lumină difuză, deoarece în primul rînd vrei să începi să vezi aura. Iar pe măsură ce-ţi dezvolţi capacitatea de a o percepe, te vei adapta mai uşor la vibraţiile ei pentru a distinge culorile. Aşadar, începătorilor le recomand să folosească un mediu scăldat într-o lumină difuză. De exemplu, o cameră luminată natural la apusul soarelui constituie un loc şi un timp excelente pentru această experienţă. Lumina palidă te forţează să acţionezi vederea pe timp de noapte, determinînd „bastonaşele" să absoarbă şi să înregistreze o mai mare cantitate din spectrul luminos, îndeosebi la niveluri care nu sînt vizibile în mod obişnuit.


1. Vei avea nevoie de lumină difuză, un perete alb şi o bucată de carton alb (destul de mare pentru a-ţi putea vedea mîna conturîndu-se în centrul lui).
2. Relaxează-te înainte de a începe exerciţiul. Dacă ai folosit exerciţiile cu diagrame optice, poţi face o scurtă trecere în revistă a lor, pentru încălzire.
3. Incepe cu mîinile. întinde o mînă în faţă, la aproximativ 30-45 cm. Cu cealaltă mînă, ţine bucata de carton alb în spatele ei. în felul acesta, mîna ta se va contura pe o suprafaţă albă.Ţinînd mîna întinsă pe cartonul alb, emanaţiile luminoase vor fi mai uşor perceptibile cînd o priveşti folosind concentrarea relaxată. La început apare ca un fel de ceaţă diafană. Dacă ai mai exersat, ceaţa va răsfrînge şi culori.Apropie mîinile în faţă la aproximativ 7 cm una de cealaltă şi începe să-ţi concentrezi privirea asupra lor: mai întîi asupra marginilor superioare şi apoi, folosind concentrarea relaxată, asupra întregii zone din jurul mîinilor - cuprinde toată zona dintre ele şi din jurul lor. Concentrează-te. Apoi foloseşte concentrarea relaxată. Aura mîinilor tale va începe să se contureze.
4. întinde palma pe cartonul alb şi concentrează-ţi atenţia asupra vîrfurilor degetelor, timp de aproximativ 30 de secunde.
5. Apoi mută-ţi privirea de la vîrfurile degetelor pentru a cuprinde întreaga mînă şi suprafaţa cartonului. Foloseşte concentrarea relaxată. Pe măsură ce deplasezi privirea de la un punct anume către suprafaţa din jurul său, vei începe să percepi o ceaţă diafană care dă contur mîinii tale pe fundalul cartonului.
6. Dacă întîmpini dificultăţi în acest punct, fă cîteva dintre exerciţiile pentru ochi folosindu-ţi propria mînă avînd ca fundal bucata de carton alb. Concentrează-te spre interiorul şi apoi spre exteriorul imaginii. Plimbă-ţi ochii pe conturul mîinii.Treci de la privirea concentrată la concentrarea relaxată asupra zonei din jur. Dacă ai mai exersat, ceaţa diafană va apărea.
7. Fii atent la orice fel de culori pe care ai putea să le observi, chiar dacă sînt fugitive. S-ar putea să vezi fragmente colorate sau scîntei, pe care de multe ori ai tendinţa să nu le bagi în seamă. în nici un caz! Pe măsură ce-ţi dezvolţi această capacitate şi înveţi să o controlezi, vei descoperi că, din ce în ce mai mult, îţi vei dezvolta şi abilitatea de a menţine aceste culori în cîmpul vizual un timp mai îndelungat.
8. Următorul pas : foloseşte ambele mîini. întinde-le în faţa ta, cu palmele îndreptate spre tine. Ţine-le la nivelul ochilor, cam la 7-10 cm una de cealaltă. în spatele lor trebuie să fie un perete
alb.
9. Ca şi mai înainte, urmăreşte contururile degetelor sau spaţiile dintre ele, timp de cel puţin 30 de secunde. Apoi treci în starea de concentrare relaxată, cuprinzînd ambele mîini şi zona din
jurul lor. Observă - în mod pasiv - cum se conturează mîinile pe suprafaţa albă a peretelui.
10. Ceea ce vezi poate avea diverse înfăţişări. Poate fi o ceaţă diafană care înconjoară mîinile; pot fi sclipiri colorate sau o culoare stabilă. Poate fi ceva asemenea valului de căldură ce se ridică de pe şosea într-o zi toridă de vară. La început, aproape întotdeauna este de un alb sau un albastru pal, aproape lipsit de culoare. Pe măsură ce-ţi dezvolţi capacitatea, culoarea, limpezimea culorii şi vibraţia aurei vor deveni mai uşor vizibile cu ochiul liber.

Va urma...

Sursa: Ted Andrews - Cum sa vezi si sa interpretezi aura