O noua teorie sustine ca omul nu sfarseste niciodata pentru ca traieste in mai multe universuri.
Cand moare un apropiat, plangem si suntem tristi pentru ca nu il vom mai vedea niciodata. Ne gandim mereu la moarte, insa ne este greu sa acceptam ca vom sfarsi si noi intr-o zi. Asta, pentru ca moartea este un mister de nepatruns.
Dar cunoscutul medic, profesor si cercetator american Robert Lanza sustine, intr-un articol publicat de cotidianul „The Huffing ton Post”, ca moartea nu reprezinta evenimentul final din viata omului.
Biocentrismul ne da sperante
Un aspect bine-cunoscut al fizicii cuantice demonstreaza ca unele evenimente nu pot fi prezise de o maniera absoluta. Mai mult, exista o multitudine de posibilitati, fiecare avand o probabilitate diferita. O explicatie traditionala ar putea fi data prin teoria pluralitatii lumilor, care spune ca fiecare dintre aceste posibilitati corespunde unui univers diferit.
Noua teorie a lui Lanza, biocentrismul, reia aceste idei aducand si noi argumente, totodata. „Existam intr-un numar infinit de universuri, iar tot ce s-ar putea intampla ar avea loc in oricare dintre ele, dar nu in toate, simultan. De aceea, moartea nu exista ca atare in sens real, in toate planurile.
Chiar daca trupul se distruge, intrebarea „Cine sunt eu?” este, de fapt, o sursa de energie cu puterea de 20 de Wati, existenta in creierul omenesc”, explica profesorul de la University School of Medicine, din Boston. El spune ca aceasta energie nu dispare niciodata, nici chiar dupa moartea fizica. „Oare nu cumva ea calatoreste dintr-un univers in altul?”, se intreaba Robert Lanza.
Spatiul si timpul, notiuni abstracte
Biocentrismul arata ca acesti doi parametri ai existentei noastre nu pot fi luati in calcul ca niste entitati solide. „Miscati-va mana prin aer si apoi priviti in urma ei. Exista vreo urma prin spatiul parcurs de mana? Nimic! Aceeasi situatie se aplica si in cazul timpului. Nu putem privi prin cutia craniana, la ce se intampla in creierul nostru. Ceea ce vedem si privim este doar o valtoare a informatiilor care se produce in propriul spirit. Spatiul si timpul reprezinta doar instrumentele care ne ajuta sa «asamblam»” aceste informatii. De aceea, moartea nu exista intr-o lume lipsita efectiv de spatiu si de timp”, afirma Lanza.
El il citeaza si pe Albert Einstein, care spunea odata: „Acum, vechiul meu prieten Besso a plecat din aceasta lume stranie - mai devreme ca mine, ce-i drept. Dar asta nu inseamna nimic. Cei ca noi stiu ca diferenta dintre trecut, prezent si viitor nu este decat o iluzie ceva mai persistenta. Pentru ca nemurirea nu inseamna neaparat o existenta la nesfarsit in timp, ci este o viata intr-un plan paralel”.
Aceeasi revelatie a avut-o Lanza si la moartea surorii lui, Christine: „Dupa ce i-am vazut cadavrul la spital
, am intentionat sa vorbesc cu sotul ei. Dar Ed parea incontrolabil, purtandu-se ca si cand sora mea era in viata. Atunci am realizat ca nu exista pentru el o zona temporala in care Christine sa fie moarta. Mai mult, am simtit si energia celor 20 de Wati, dar altfel: era ca si cand o particula energetica ar fi putut trece prin doua filtre diferite, in acelasi timp. Mi-am dat seama ca sora mea era totusi in viata, dar intr-un spatiu paralel cu timpul nostru”.
Robert Lanza, cercetator american
SPECIALIST
Un cercetator pentru care viata nu are secrete
* Robert Lanza este medic si cercetator american. in prezent ocupa functia de director stiintific la Advanced Cell Tehnologies din Santa Monica, statul California.
* El este si profesor la Institutul de Medicina Regenerativa din cadrul Wake Forest University School of Medicine.
Lanza a facut parte din prima echipa care a reusit, prin clonare, sa genereze celule suse embrionare. A reusit atunci sa demonstreze ca, prin utilizarea diag nosticului genetic preimplantatoriu, aceste celule puteau fi produse fara distrugerea embrionului uman.
impreuna cu colegii sai, cercetatorul a reusit chiar sa inverseze procesul de imbatranire si sa produca tesuturi umane imuno-compatibile, si chiar si primul organ produs intr-un laborator, plecand de la celulele clonate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu