Moment istoric! Falcon Heavy, cea mai puternică rachetă din lume, a fost lansată cu succes

SpaceX a lansat marţi cu succes cea mai puternică rachetă din lume. Corpul principal al rachetei se află pe o traiectorie către Marte, în timp ce propulsoarele au aterizat, în siguranţă, pe Pământ. ''Pentru mine este incredibil,'' a declarat Elon Musk.

Una dintre premiere se referă la trimiterea în spaţiu, de către o companie privată, a unei rachete atât de mare. La bordul navei a fost amplasată maşina roşie Tesla Roadser, în interiorul căreia se afla un manechin într-un costum de astronaut realizat de SpaceX. Membrii companiei se aşteaptau ca maşina să orbiteze în jurul Soarelui timp de milioane de ani. ''Este amuzant şi prostesc, dar aceste aspecte sunt importante,'' a declarat Musk. Plasarea autovehiculului pe orbtă a eşuat, însă, iar Musk a admis că maşina a fost eliberată mai devreme deoarece unul dintre propulsoarele lui Falcon Heavy a fost aprins pentru o perioadă prea lungă. În ciuda eşecului de a amplasa maşina pe orbită, Musk a declarat că misiunea ''amuzantă şi prostească'' a fost un succes deoarece ''va entuziasma oamenii din întreaga lume''. Parţial principalul scop al lui Musk a fost atins în urma lansării rachetei.



În urma acestei reuşite, Musk a declarat că va încerca să construiască rachete şi mai mari pentru transportarea oamenilor pe Marte. Noua generaţie de acest tip fiind denumită B.F.R şi ar putea fi lansată în anul 2020. CEO-ul SpaceX a mai declarat că speră ca acest succes să impulsioneze şi alte companii private să îşi ducă până la capăt planurile ambiţioase. ''Avem nevoie de o nouă cursă,'' a declarat el.

Propulsată de 27 de motoare, racheta Heavy este capabilă să trimită sateliţi gigant pe orbită, pe Lună sau chiar pe Marte, notează Mail Online / descopera.ro

NASA: Saturn şi Jupiter conţin toate condiţiile pentru dezvoltarea vieţii.

Anunţ important al NASA: Saturn şi Jupiter conţin toate condiţiile pentru dezvoltarea vieţii. Sonda Cassini a descoperit hidrogen pe Enceladus. S-a detectat abur şi pe Europa

Cercetătorii din cadrul NASA au declarat joi, în cadrul unei conferinţe de presă, că a fost descoperit hidrogen pe luna lui Saturn, Enceladus, ceea ce înseamnă că ar putea exista viaţă extraterestră.

Pe de altă parte, telescopul spaţial Hubble a oferit informaţii importante despre jeturile de aburi ce ajung şi până la 100 de kilometri deasupra suprafeţei lui Europa, unul dintre sateliţii lui Jupiter. Fenomenul observat în 2014 de către telescop a putut fi observat din nou în 2016, ceea ce furnizează dovezi ale fenomenului interminabil din aceeaşi zonă a Europei.

Cercetătorii NASA susţin că sonda Cassini a înregistrat urme de hidrogen din găurile hidrotermale ale lunii lui Saturn, Enceladus. În cadrul lucrării, cercetătorii susţin că o energie chimică care alimentează viaţa ar putea exista pe satelitul lui Saturn.

,,Suntem tot mai aproape de descoperirea unui loc care conţine toate ingredientele pentru susţinerea vieţii,'' a declarat Thomas Zurbuchen, din cadrul NASA.

,,Rezultatele demonstrează relaţia dintre misiunile NASA ce ajută la obţinerea celor mai importante răspunsuri,'' a adăugat el.
În cadrul studiului, cercetătorii din cadrul misiunii Cassini susţin că informaţiile sugerează prezenţa hidrogenului gazos, care poate alimenta viaţa, acesta se află în mare parte sub stratul îngheţat al astrului, însă iese la suprafaţă prin activitatea hidrotermală de pe podeaua marină.

Prezenţa hidrogenului în oceanele lunilor ar putea susţine viaţa microbiană, deoarece hidrogenul combinat cu dioxid de carbon ar putea furniza energie. Reacţia chimică numită ,,metanogeneză'' stă la baza vieţii de pe Terra.

Viaţa, precum cea de pe Pământ, are nevoie pentru supravieţuire de trei ingrediente de bază: apă lichidă, o sursă de energie pe care să o metabolizeze şi ingrediente chimice, precum carbonul, hidrogenul, nitrogenul, oxigenul, fosforul şi sulful.

Cassini a dezvăluit că Enceladus, un astru mic îngheţat, deţine aproape toate ingredientele pentru a putea susţine viaţa.

,,Faptul că avem o confirmare a existenţei energiei chimice necesară vieţii în interiorul oceanului de pe o lună mică a lui Saturn reprezintă o reuşită incredibilă în cadrul cercetărilor noastre privind lumile locuibile din afara planetei noastre,'' afirmă Linda Spilker, cercetător din cadrul proiectului Cassini.

Sonda Cassini a detectat hidrogenul în jeturile de gaz şi materiale îngheţate ce erau propulsate către suprafaţa lui Enceladus, în timpul ultimei activităţi hidrotermale din 28 octombrie 2015.

În cadrul studiului, sunt detaliate şi descoperirile realizate de telescopul spaţial Hubble, în timpul observaţiilor realizate asupra satelitului Europa. Precum pe Enceladus, cercetătorii s-au aşteptat ca şi aici să descopere jeturi de aburi care sunt împinşi către suprafaţa astrului.

Noile imagini prezintă modul în care jetul de aburi ajunge până la 100 de kilometri deasupra suprafeţei Europei, fiind cu 50 de kilometri mai puternice decât cele observate în 2014.

,,Jeturile de aburi de pe Enceladus sunt asociate unei regiuni mai calde a astrului, după ce Hubble a înregistrat noul fenemon de pe Europa, am analizat locaţia de pe harta termală Galileo. Am descoperit că jeturile de aburi de pe Europa se află în apropierea acestei anomali termale,'' afirmă Wiliam Sparks, principalul cercetător al misiunilor Hubble.

Dacă între jeturile de aburi şi punctele calzi ale planetei există o legătură, apa de sub suprafaţa astrului ar putea fi cea care încălzeşte suprafaţa din jurul său. O altă ipoteză sugerează că apa emisă la suprafaţă prin jeturi ar putea ajunge pe suprafaţa Europei, schimbându-i structura. Fapt ce ar permite reţinerea pe termen lung a căldurii în zonele apropiate jeturilor de aburi.

În viitor, NASA va continua să utilizeze telescopul Hubble pentru a monitoriza activitatea hidrotermală a Europei. Ambele descoperiri reprezintă bazele viitoarei misiuni Europa Clipper a NASA, ce va avea loc începând cu anul 2020.

În timpul observaţiilor anterioare, telescopul Hubble a detectat molecule de apă, hidrogen şi oxigen în nebuloasa Helix. De asemenea, moleculele de apă au fost descoperite în stele vechi de peste 20 de milioane de ani, precum Beta Pictoris.

Pe Pământ, apa este extrem de abundentă, aproximativ 71% din suprafaţa Terrei fiind acoperită de apă. Însă mai puţin de 3% din această cantitate este apă potabilă. Pământul nu este singura planetă din sistemul nostru solar care deţine oceane. Apa de pe alte planete se regăseşte în diverse forme, îngheţată, vaporizată, iar aceste oceane oferă cercetătorilor informaţii preţioase despre viaţa extraterestră.



Sursa: descopera.ro / NASA

NASA a anuntat descoperirea a sapte noi exoplanete asemanatoare cu planeta noastra

NASA anunţă descoperirea deceniului: s-au găsit 7 planete de mărimea Pământului care orbitează aceeaşi stea într-o zonă locuibilă.

Sistemul solar a fost denumit Trappist-1 si se afla la o distanta de 40 de ani-lumina.

Anuntul a fost facut de cercetatorii de la NASA, miercuri seara, prin intermediul unei conferinte de presa difuzata pe site-ul oficial al Agentiei spatiale americane, relateaza News.ro.

Descoperirea reprezinta un nou record in domeniul cercetarii spatiale, deoarece este pentru prima data cand a fost identificat un sistem solar in care toate cele sapte planete ale sale au dimensiuni similare cu Terra.

Cercetătorii de la NASA au precizat ca trei dintre aceste exoplanete se afla in zona locuibila din jurul stelei lor, in care poate exista apa in stare lichida si astfel este posibil sa existe si forme de viata.

Cele sapte exoplanete orbiteaza in jurul stelei Trappist-1, o stea rece cu densitate scazuta, aflata la o distanta de 40 de ani-lumina, in constelatia Varsatorului. Diametrul stelei reprezinta doar 8% din cel al Soarelui. Din acest motiv, planetele din jurul ei, de dimensiunea Terrei, par foarte mari atunci cand trec prin fata stelei.



Savantii spera sa scaneze in viitorul apropiat atmosferele celor sapte exoplanete, pentru a descoperi eventuale "amprente" ale vietii, precizeaza Reuters.

Studiata cu telescoapele de pe Pamant, miscarea acestor planete blocheaza cu regularitate lumina emisa de steaua lor. Cercetatorii reusesc astfel sa determine dimensiunile si structurile planetelor, prin analiza acelor scaderi de intensitate luminoasa.
Pe trei din cele sapte planete ar putea exista apa

Trappist-1 este o stea foarte mica si rece, de aceea zona ei locuibila este foarte apropiata de stea. Trei dintre cele sapte planete ale sale se afla in zona in care este posibila prezenta apei in stare lichida, potrivit Reuters. Chiar daca cele sapte exoplanete nu intretin viata in prezent, sistemul stelar din care fac parte ar putea evolua in viitor.

Steaua Trappist-1 are o varsta de cel putin 500 de milioane de ani, insa speranta ei de viata este de 10 trilioane de ani. Prin comparatie, Soarele nostru a ajuns deja la jumatatea sperantei sale de viata, care a fost estimata la 10 miliarde de ani.

Sursa: NASA / descopera.ro

NASA a anuntat existenta apei pe Europa, satelitul lui Jupiter

Europa, satelitul lui Jupiter, găzduieşte un ocean sub stratul de gheaţă, iar vapori de apă erup la suprafaţă, a anunţat de la NASA astronomul Wiliam Sparks, în cadrul unei teleconferinţe de presă. Acest lucru înseamnă că acolo ar putea exista viaţă extraterestră. Descoperirea a fost făcută în 2013, dar astronomilor le-au luat trei ani pentru a o confirma şi face cecetări.
William Sparks a afirmat că Europa este al doilea cel mai apropiat satelit al lui Jupiter, care orbitează planeta o dată la trei zile. ,,Am obţinut 10 imagini cu Europa în timp ce orbita prin faţa lui Jupiter" a declarat Sparks.

Observaţiile, făcute cu ajutorul telescopului Hubble, au dezvăluit descoperirea unor vapori la suprafaţă care ar putea dovedi existenţa unui ocean sub stratul de gheaţă.

Brithney Schmidt, profesor în cadrul School of Earth and Atmospheric Science din cadrul Institutului de Tehnologie din Atlanta, a declarat că satelitul Europa a fost măsurat, dimensiunea sa fiind asemănătoare cu cea a Lunii noastre. În unele zone, gheaţa este crăpată, majoritatea planetei fiind acoperită de culmi. ,,Va fi foarte dificil să penetrăm gheaţa pentru a ajunge la apă,'' a declarat aceasta. Aburul i-ar putea ajuta pe cercetători să analizeze compoziţia de sub stratul de gheaţă, fără a fi nevoiţi să-l perforeze.

Jennifer Wiserman, cercetătorul din cadrul proiectului Hubble de la NASA Goddard Space Flight Center din Maryland, afirmă că Hubble a fost singurul care a reuşit să cerceteze Jupiter şi Europa la acest nivel. Cu ajutorul razelor UV, au fost descoperiţi vaporii de apă pe suprafaţa Europei. ,,Suntem entuziasmaţi la gândul că vom utiliza telescopul spaţial James Webb ce se va lansa în 2018. Acesta va studia mult mai detaliat aburii degajaţi de satelitul Europa. Suntem extrem de interesaţi de planete cu caracteristicile asemănătoare cu cele ale Terrei''. Deşi descoperirea vaporilor a fost realizată în 2013, unul dintre cercetători a declarat: ,,A fost nevoie de multă munca pentru a procesa imaginile. După toată munca am reuşit să obţinem rezultate. Nu este ca şi cum ai realiza o poză, iţi trebuie multă pregătire''.



''Cantitatea de material ce ar fi produs vapori la nivelul pe care l-am văzut ar putea fi de ordinul milioanelor de kilograme,'' a declarat William Sparks. Fiecare instrument de pe sondă analizează aburul de pe suprafaţa satelitului Europa. Există o mulţime de ipoteze ce pot explica prezenţa apei pe Europa.

Printre instrumentele pe care cercetătorii le-au utilizat pentru analizarea Europei se numără razele ultraviolete, instrumente termosensibile şi instrumente compoziţionale precum Cassini, ce poate zbura prin ceaţă şi poate analiza compoziţia aburului. Cercetătorii au afirmat că încă nu sunt siguri dacă aburul provine din evaporarea apei de sub stratul îngheţat al Lunii lui Jupiter.

Vaporii nu sunt neapăraţi aşezaţi în zona polilor, aceştia au apărut şi dispărut, mult mai des au fost prezenţi în zona Ecuatorului. ,,Credem că vaporul este realizat din hidrogen şi oxigen, dar mai multe cercetări ne vor dezvălui dacă este vorba de vapori de apă sau nu,'' a declarat unul dintre cercetători.

Cercetătorii trebuie să investigheze în continuarea existenţa vaporilor pentru a fi siguri că substanţele din care sunt alcătuiţi pot susţine viaţă extraterestră.

Descoperirea a fost realizată prin intermediul imaginilor înregistrate de telescopul spaţial Hubble.

În cadrul teleconferinţei au participat Paul Hertz, director al Diviziei de Astrofizică din cadrul sediului NASA din Washington, Wiliam Sparks, astronom din cadrul Institutului de Ştiinţă din Baltimore, Brithney Schmidt, profesor în cadrul School of Earth and Atmospheric Science din cadrul Institutului de Tehnologie din Atlanta, şi Jennifer Wiserman, cercetătorul din cadrul proiectului Hubble de la NASA Goddard Space Flight Center din Maryland.

Astrobiologii au afirmat cu mult timp înainte că Europa ar putea susţine viaţă extraterestră. În cadrul poveştii din 2001 ,,A space Odyssey'', Arthur C. Clarke afirma că Europa este satelitul lui Jupiter cu un diametru de 3.100 de kilometri ce ar putea avea un ocean lichid sub suprafaţa sa îngheţată. De asemenea, astrononii consideră că oceanul subteran se află în legătură cu mantaua stâncoasă, iar prin contactul acestora s-ar putea produce o reacţie chimică prin care se poate crea viaţă.

Cel mai interesant aspect este dat de faptul că cercetătorii care controlează sonda Juno nu vor să o lase să se prăbuşească pe satelit după încheierea misiunii, precum s-a întâmplat în alte cazuri, deoarece nu doresc să contamineze luna lui Jupiter.



Sursa: descopera.ro

Sonda spaţială Juno s-a plasat pe orbita planetei Jupiter (Updated)

UPDATE:
NASA a publicat prima imagine color cu planeta Jupiter, trimisă de sonda spaţială Juno, aflată la o distanţă de 2,7 miliarde de km de Pământ, informează DailyMail.

Camera sondei spaţiale a fost pornită la 6 zile după ce aceasta a reuşit să se poziţioneze pe orbita planetei Jupiter, în data de 4 iulie. Cu toate acestea, primele imagini cu o rezoluţie mare vor sosi abia peste câteva săptămâni.

'"Primul instantaneu al lui JunoCam indică faptul că sonda a trecut cu bine de mediul ostil şi încărcat de radiaţii ce înconjoară planeta Jupiter fără a suferi vreo degradare", a declarat Scott Bolton, din cadrul Institutului de Cercetare Southwest din San Antonio, conform DailyMail. "Abia aşteptăm să vedem primele imagini cu polii planetei", a adăugat acesta.

 După un zbor de cinci ani, sonda americană şi-a atins scopul, a ajuns la una dintre cele mai mari planete din sistemul nostru solar.

Misiunea sondei Juno este completă, ultimul reactor a propulsat-o în orbita planetei. Acum, sonda satelizează în jurul planetei Jupiter. Principalul cercetător al sondei a declarat marţi dimineaţă: ,, Motorul principal va arde încă 13 minute pentru a plasa sonda pe traiectoria stabilită de 53,5 zile în jurul planetei''. Pentru a economisi combustibil, sonda va fi plasat[ în atmosfera planetei pentru un studiu de 53,5 zile în loc de o traiectorie de 14 zile. Perioada de 14 zile va începe după arderea ultimului reactor al sondei Juno, din cadrul misiunii, pe 19 octombrie.

Modificarea frecvenţei semnalelor radio primite din parte sondei Juno au indicat faptul că motorul a pornit la timp. Inginerii au monitorizat modificarea undelor Doppel, cauzate de schimbările de viteză ale sondei în contact cu ecartamentul pentru a şti dacă arderea a atins rezultatul dorit.

Confirmarea satelizării cu succes a ajuns pe Pământ la 11:53 p.m. (6:53, ora României) printr-un transmiţător radio, stârnind aplauze şi zâmbete în camera de control din Laboratorul de Propulsie NASA, din Pasada California.

,, Către toate staţiile..putem reduce arderea la motorul delta-v,'' a afirmat unul dintre cei care manevrează sonda. ,,Bun venit pe Jupiter,'' a adăugat el.

Alimentată de către trei panouri solare aranjate sub formă de elice în jurul corpului principal a lui Juno, sonda a călătorit cinci ani (2,7 miliarde de km) pentru a atinge destinaţia finală, Jupiter.

,În această seară printre alte tonuri, Juno a cântat pentru noi şi a fost un cântec al perfecţiunii,'' a afirmat Rick Nybakken, managerul de proiect a lui Juno. Călătoria record a lui Juno este cu atât mai valoroasă, cu cât Juno a ajuns într-o zonă îndepărtată de Soare, totuşi alimentată de raze solare, iar luni (marţi ora României) sonda de un miliard de dolari a realizat a doua satelizare a planetei Jupiter din istorie. Juno a înfruntat radiaţiile puternice şi micile particule de gheaţă din micul inel a lui Jupiter, luni dimineaţă, când a intrat în atmosfera planetei.

Din cauza forţei de atracţie puternice a planetei, Juno a devenit cea mai rapidă sondă din istorie, ajungând la viteza de 58 de km/s în momentul satelizării. Cercetătorii au considerat misiunea riscantă, însă Juno a reuşit o performanţă incredibilă, conform primelor date transmise către Pământ.

,,Am reuşit cel mai greu lucru pe care NASA l-a realizat vreodată!''' a strigat Scott Bolton, principalul explorator a lui Juno, de la Southwest Institute din San Andronic, în momentul satelizării sondei.

Bolton conduce o echipă de cercetători, care doreşte să utilizeze instrumentele lui Juno pentru a cerceta straturile plantei Jupiter, pentru a descoperi dinamica şi adâncimea planetei până în centrul său, pentru prima dată în istorie.

,,Acum începe distracţia, ştiinţa,'' a afirmat Bolton







Sursa: www.desccopera.ro

Pe Pământ după 340 de zile

Astronauții Scott Kelly și Mihail Kornienko s-au întors pe Pământ după 340 de zile petrecute pe ISS. După un zbor record de un an pe orbită, cosmonauții au aterizat, miercuri, în Kazahstan. Este cea mai lungă misiune americană de acest gen din istorie și a avut menirea de-a pregăti viitoarele zboruri cu echipaj uman pe Marte.

Cele 340 de zile petrecute în spațiul cosmic de cei doi cosmonauți, Kelly și Kornienko, au fost subiectul a zeci de experimente medicale și studii științifice. Cercetăriile vor ajuta la aflarea a cât mai multor informații despre modul în care reacționează organismul uman atunci când este supus lipsei gravitației și la radiațiile din spațiu.

Datele vor fi analizate de NASA, iar pe baza lor se vor pregăti următoarele misiuni spre Marte ce vor dura cel puțin doi ani.

Capsula Soyuz la bordul căreia se aflau cei doi astronauți, a aterizat lângă orașul Kazah, din Kazahstan, în condiții siguranță, a anunțat Agenția Spațială Americană.







Sursa: esttv.ro / nasa

Imagini uimitoare cu Soarele in format 4k

Observatorul Solar Dinamic (SDO) a inregistrat un clip de 30 de minute la rezolutie 4K cu soarele. "SDO inregistreaza imagini cu Soarele in 10 perioade diferite, fiecare ajutand la demonstrarea unei temperaturi diferite a materialului solar" explica cei de la NASA in descrierea clipului.

"In acest clip vedem imagini cu soarele cu detalii fara precedent obtinute de SDO. Prezentate in ultra-high definition (4k) clipul prezinta focul nuclear al stelei ce ne ofera viata in detalii intime, oferind o noua perspectiva a propriei relatii cu marile forte din sistemul solar" mai spun cei de la NASA.

Clipul rezultat a fost rezultatul a 300 de ore de munca. Asa cum explica intro-ul, o echipa de cercetatori a avut nevoie de 10 ore de munca doar pentru a crea 1 minut de imagini.

NASA a anuntat descoperirea apei si pe Pluto...

  Primele imagini color ale atmosferei planetei pitice Pluto furnizate săptămâna trecută de sonda New Horizons arată că încelişul de ceaţă este albastru strălucitor. Totodată, pe Pluto ar exista mici regiuni cu apă îngheţată

"Cine s-ar fi aşteptat la un cer albastru în Centura Kuiper? E superb", afirmă Alan Stern,specialist în ştiinţe planetare şi investigator principal al misiunii New Horizons, sonda spaţială lansată de NASA cu scopul de a survola planeta pitică Pluto, a anunţat Nasa joi.

Particulele propriu-zise de ceaţă sunt probabil gri sau roşii, însă modul în care acestea dispersează lumină albastră a captat atenţia echipei de cercetători ai misiunii New Horizons.

Albastrul din imagine permite oamenilor de ştiinţă să îşi dea seama în privinţa dimensiunii şi compoziţiei particulelor de ceaţă.

"Un cer albastru este rezultat de multe ori din împrăştierea razelor solare de către particule foarte mici. Pe Pământ, aceste particule sunt molecule foarte mici de azot. Pe Pluto acestea par să fie mai mari, dar încă relativ mici - particule asemănătoare funinginei pe care le numim tholins", afirmă cercetătorul Carly Howett.

Totodată, New Horizons a detectat numeroase regiuni mici şi expuse de apă îngheţată pe Pluto.

Descoperirea a fost făcută cu ajutorul informaţiilor colectate de un aparat de cartografiere aflat pe această misiune, denumit Ralph.

"Întinderi vaste de pe Pluto nu prezintă expuneri de apă îngheţată pentru că sunt camuflate, aparent, de alte gheţuri mai volatile de pe cea mai mare parte a planetei", explică omul de ştiinţă Jason Cook.

"Înţelegerea motivului pentru care apa apare exact în acele locuri şi nu în altele reprezintă o provocare pe care o aprofundăm", mai spune omul de ştiinţă.

Un aspect curios al acestei descoperiri îl reprezintă faptul că zonele care prezintă cele mai evidente indicii de apă îngheţată corespund celor de culoare roşu aprins din imaginile color publicate recent de NASA.

"Sunt surprinsă că această apă îngheţată este atât de roşie", susţine Silvia Protopapa, un alt membru al echipei de cercetători care se ocupă de acest caz. "Nu înţelegm deocamdată relaţia dintre apa îngheţată şi tholinele roşiatice de pe suprafaţa Pluto", mai spune aceasta.

Alan Stern, unul dintre cei mai apreciaţi cercetători care lucrează pentru Agenţia spaţială americană, a a anunţat ieri că NASA este pe punctul de a anunţa, joi, o descoperire "uluitoare" care are legătură cu planeta pitică Pluto.

Prezentând cele mai recente imagini cu Pluto realizate de sonda New Horizons, Alan Stern a declarat: "NASA nu mă lasă să vă spun ceea ce urmează să aflaţi cu toţii în cursul zilei de joi. Este extraordinar".

Săptămâna trecută, NASA a dezvăluit noi imagini cu suprafaţa lui Pluto, care arată diverse forme de relief - munţi, cratere şi canioane.

Potrivit publicaţiei britanice The Guardian, Alan Stern ar fi spus: "Acea lume de acolo este vie".

"Are un ciclu meteorologic, are ceaţă în atmosferă, este activă din punct de vedere geologic... În fiecare săptămână rămân perplex", a adăugat Alan Stern.

NASA a avut un an 2015 plin de descoperiri majore. Găsirea urmelor unor cursuri de apă pe Marte şi identificarea unei "surori gemene a Terrei" - Kepler 452b -, planeta care seamănă cel mai mult cu Pământul dintre toate exoplanetele descoperite până în prezent, au determinat agenţia spaţială americană să organizeze cu regularitate în ultimele luni conferinţe de presă prin care a anunţat acele descoperiri.

Alan Stern spune că "2015 va fi un an care va rămâne pentru totdeauna în manualele de astronomie", deoarece este acela în care omenirea a descoperit "atât de multe lucruri despre Sistemul Solar".



Sursa: Descopera.ro / Nasa

NASA anunta descoperirea unui nou Pamant: Kepler 452b

O echipă de astronomi a anunţat joi descoperirea, prin intermediul telescopului orbital Kepler, aparţinând NASA, a unei exoplanete foarte asemănătoare Pământului, Kepler 452b, probabil cea mai asemănătoare dintre toate exoplanetele descoperite până în prezent, informează Reuters, AFP şi Xinhua.

Această planetă, cu 60% mai mare decât Terra, este telurică şi se află la distanţa de 1.400 de ani lumină în constelaţia Cygnus (Lebăda).

Această descoperire face parte din noul catalog al descoperirilor făcute de telescopul Kepler, care cuprinde 500 de noi posibile exoplanete a căror existenţă trebuie confirmată de specialişti. Aceste 500 de posibile noi descoperiri se adaugă celor 4.175 de posibile exoplanete descoperite până în prezent de celebrul telescop orbital.

Noul catalog include şi 12 planete mai mici decât Pământul şi cu orbitele în aşa-numita zonă de aur a stelei mamă, distanţa la care apa să poată exista în stare lichidă la suprafaţa planetei.

Prima planetă a cărei existenţă a fost confirmată, din cele 500 de planete candidate, este Kepler 452b, iar astfel numărul exoplanetelor confirmate a ajuns la 1.030. Această planetă se află pe orbita unei stele foarte asemănătoare Soarelui, cu doar 4% mai masivă şi cu 10% mai strălucitoare decât acesta. Conform calculelor astronomilor, această stea este şi cu 1,5 miliarde de ani mai "bătrână" decât Soarele. În plus, distanţa orbitală a planetei Kepler 452b este egală cu cea a Pământului faţă de Soare şi astfel, la suprafaţa sa, poate exista apă în stare lichidă, principalul "ingredient" al vieţii.

"Dacă Kepler 452b este într-adevăr o planetă telurică, poziţia sa faţă de steaua în jurul căreia orbitează ne poate indica faptul că se află într-o perioadă de încălzire puternică din istoria climei sale", conform lui Doug Caldwell, unul dintre astronomii care analizează datele transmise de telescopul Kepler. "Creşterea energiei degajate de o stea care îmbătrâneşte poate provoca evaporarea oceanelor de pe o astfel de planetă", a adăugat el, precizând că aceasta va fi şi soarta Pământului peste aproximativ 1 miliard de ani, când Soarele va fi mai bătrân şi mai strălucitor.



Misiunea Kepler a costat 600 de milioane de dolari şi a fost lansată în 2009. Până în prezent a urmărit peste 150.000 de stele în căutarea eventualelor planete aflate pe orbita acestora.

Sursa: Descopera.ro / Agerpres

Sonda "New Horizons" a ajuns la Pluto

Sonda spatiala americana New Horizons a transmis primele date pe Terra dupa ce a supravietuit "întâlnirii" cu planeta pitica Pluto, cel mai îndepartat corp ceresc de acest tip explorat vreodata de oameni, de care s-a apropiat la o distanta minima, marti, informeaza Reuters.
Sonda americana New Horizons a ajuns, marti, la ora 11.49 GMT (14.49, ora României), la cea mai mica distanta de planeta pitica Pluto, 12.500 de kilometri, "întâlnirea" fiind considerata de specialisti principalul eveniment spatial al anului 2015, potrivit site-ului NASA.
Sonda New Horizons, lansata de NASA în 2006 si care a calatorit 5,3 miliarde de kilometri prin spatiu, este destinata cercetarii planetei pitice Pluto, dar si corpurilor spatiale din Centura Kuiper, într-o misiune fara precedent.
"Pluto a avut primul ei vizitator", a anuntat pe Twitter presedintele american Barack Obama. "Multumim, NASA. Aceasta este o zi mare pentru descoperirile stiintifice si pentru suprematia americana", a adaugat acesta.
Dupa un zbor de 13 ore la mica distanta de Pluto, sonda New Horizons a transmis primele date catre Terra, confirmând astfel faptul ca a supravietuit acelei "întâlniri" spatiale, pe durata careia a navigat cu o viteza de 49.000 de kilometri pe ora în interiorul sistemului de corpuri ceresti alcatuit din Pluto si satelitii sai.
Directorii misiunii estimau ca riscul de coliziune a sondei New Horizons cu un corp spatial din acel sistem era de 1 la 10.000. Sonda americana a plutit la doar 12.472 kilometri deasupra lui Pluto - o distanta echivalenta cu aceea dintre New York si Mumbai.
La ora programata, New Horizons a stabilit contactul radio cu cercetatorii de la Laboratorul de fizica aplicata din cadrul Universitatii John Hopkins din Baltimore.
Întrucât 99% din totalul datelor colectate de New Horizons în timpul survolarii lui Pluto, supravietuirea sondei pe durata acelei apropieri de planeta pitica a reprezentat un element-cheie pentru succesul misiunii.

Pluto are un diametru de 18,5% din cel al Pamântului

Pâna de curând, cele mai bune imagini cu Pluto au fost cele realizate de telescopul spatial Hubble. Însa acestea reprezentau o simpla succesiune de puncte, difuze, din care specialistii reuseau cu greu sa extraga date stiintifice valoroase.

Începând din luna mai, acest lucru s-a schimbat, deoarece New Horizons s-a apropiat tot mai mult de Pluto si a început sa trimita spre Terra o serie de fotografii care au rezolutii considerabil mai bune decât cele ale imaginilor transmise de Hubble.

Imaginile trasmise în ultimele zile de sonda arata ca Pluto are o culoare naturala brun-rosiatica, generata de molecule de hidrocarburi care se formeaza în urma interactiunii metanului cu razele cosmice si cu particulele solare din atmosfera, dupa cum au explicat specialistii.

De asemenea, recentele date obtinute de specialisti indica faptul ca Pluto are un diametru de 2.370 de kilometri, reprezentând 18,5% din cel al Pamântului, iar satelitul sau Charon are un diametru de 1.208 kilometri, 9,5% din cel al Terrei.



Pluto se afla în Centura Kuiper, o regiune de mini-planete si alte corpuri înghetate care orbiteaza Soarele dincolo de Neptun si despre care se crede ca sunt ramasite ale procesului de formare a Sistemului Solar, în urma cu 4,6 miliarde de ani. Este ultima dintre regiunile neexplorate ale Sistemului Solar.

De la descoperirea ei, în 1930, de astronomul american Clyde William Tombaugh, Pluto a ramas un mister pentru savanti, care se chinuie sa explice de ce o planeta cu o raza de doar 1.190 de kilometri ar putea exista dincolo de lumile uriase ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun.

În 1992, astronomii au descoperit ca Pluto, situata la o distanta de Soare de 40 de ori mai mare decât cea dintre Terra si astru, nu era singura în departarile Sistemului Solar, iar din acest motiv Uniunea Astronomica Internationala (International Astronomical Union) a decis sa reevalueze definitia unei "planete".

În 2006, cu New Horizons deja lansata, Pluto si-a pierdut titlul de a noua planeta a Sistemului Solar, fiind clasata în categoria "planetelor pitice", deoarece nu a "curatat" spatiul cosmic din vecinatatea orbitei sale. De atunci, peste 1.000 de planete pitice au fost descoperite în Centura Kuiper.

Centura Kuiper este o regiune a Sistemului Solar similara centurii de asteroizi, dar mult mai mare ca aceasta si cuprinzând mult mai multe corpuri spatiale, formate din diferite tipuri de gheata. Centura Kuiper a fost denumita dupa Gerard Peter Kuiper (1905 - 1973), un astronom olandezo-american care a prezis si demonstrat existenta acestei centuri de materie a Sistemului Solar.

În afara de New Horizons, astronomii conteaza în anii viitori si pe sistemul de imagistica în infrarosu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spatial James Webb - deocamdata programat pentru lansare în 2018, potrivit site-ului NASA -, pentru a realiza o serie de cercetari si mai detaliate, precum compozitia chimica de la suprafata lui Pluto si a satelitilor sai, dar si de la suprafata numerosilor asteroizi care se afla în Centura Kuiper.

Sursa: www.descopera.ro

OZN gigant langa soare?

Datele culese de către Solar and Heliospheric Observatory (SOHO) i-au alertat pe oamenii de stiintă de la NASA care afirmă de mai multe zile, un obiect gigantic de circa 5 ori mai mare decât Soarele monitorizează îndeaproape activitatea solară.

Un videoclip pus la dispozitie publicului larg de către NASA arată faptul că un obiect neidentificat de mărime gigantică se află lângă Soare. În ultima perioadă acesta si-a schimbat de mai multe ori pozitia motiv pentru care se presupune că activitatea solară este influentată decisiv.

Nu se poate preciza cu exactitate motivul pentru care OZN-ul gigant se tot miscă în partea sudică a Soarelui, dar este la îndemâna oricui să realizeze faptul că ceva se întâmplă. Dar ce? Imaginile sunt grăitoare si se poate identifica obiectul e origine extraterestră care pare să împingă într-un fel ciudat energia Soarelui. În urma acestei actiuni exploziile solare sunt mult mai mari decât în mod normal si mai luminoase.



Explicatiile logice nu sunt numeroase, dar se speculează faptul că OZN-ul gigant s-a apropiat atât de mult de Soare pentru a înmagazina energie suficientă. Dat fiind mărimea sa, estimată la cel putin de 5 ori mai mare decât cea a Soarelui, atunci cu sigurantă că si energia folosită trebuie să fie una extrem de mare.

Cu toate acestea, o altă explicatie care aflată pe buzele specialistilor se referă la faptul că ceva straniu se petrece cu Soarele, motiv pentru care obiectul spatial se află acolo pentru a remedia problema.

Sursa: efemeride.ro

Anunt de la NASA

ANUNŢ ISTORIC AL NASA: Marte a avut condiţii pentru a susţine viaţa

Specialiştii NASA au dezvăluit, într-o conferinţă de presă, că Roverul Curiosity a descoperit în urma săpăturilor făcute pe planeta Marte că, în trecutul antic, aceasta planetă a putut susţine viaţa.

Conform NASA, sapaturile au scos la iveala urme de "sulf, azot, hidrogen, oxigen, fosfor si carbon", respectiv ingredientele ideale pentru formarea vietii.

Specialistii NASA nu pot explica insa daca viata pe Planeta Marte a existat vreodata in paralel cu cea de pe Planeta Pamant.

Descoperirea vine la numai cateva luni de la aterizarea Roverului pe suprafata Planetei Marte, pentru o misiune care va dura timp de 2 ani.

"Intrebarea fundamentala a acestei misiuni era daca Marte ar fi putut ustine viata. Avand in vedere ce stim in acest moment, raspunsul meu este da.", a declarat Michael Meyer, seful echipei de experti din programul de explorare al planetei Marte. "Daca ati fi fost in acea perioada pe Marte, cand era apa, ati fi putut s-o beti. Pe Marte a existat apa care sa sustina microorganismele", au declarat specialistii NASA.

Sursa: realitatea.net

NASA a facut "anuntul istoric" privind planeta Marte

NASA a facut mult asteptatul anunt privind datele obtinute de robotul Curiosity pe planeta Marte. Conferinta de presa vine dupa ce seful misiunii lansase o declaratie conform careia informatiile “vor face istorie”.

Roverul Curiosity a terminat prima analiza completa a solului de pe Marte, parte a misiunii sale privind detectarea unor posibile dovezi privind viata pe Planeta Rosie.

Din pacate, specialistii NASA s-au vazut nevoiti sa taie entuziasmul celor care se asteptau la un anunt clar, conform caruia exista sau a existat viata pe Marte.

Informatiile obtinute de robot nu pot sustine cu fermitate aceasta ipoteza, dar cercetarile vor continua, scrie Daily Mail.

“Entuziasmul nostru a fost gresit inteles. Trebuie sa fim atenti ce spunem si cum spunem”, a recunoscut John Grotzinger, cel care in urma cu cateva saptamani vorbise despre “un anunt istoric” privind planeta Marte.

Robotelul a detectat intr-adevar urme de compusi organici, insa NASA nu poate confirma ca acestea nu au ajuns acolo aduse chiar de catre rover.

Cert este ca pe Marte au fost identificati compusi care contin sulf si clor, pe langa alte ingrediente.

In sol a mai fost gasit un compus de oxigen si clor numit perclorat, care fusese identificat anterior si de robotul Phoenix.

Reactiile acestuia cu alti compusi au format metan clorinat, unul din compusii pe baza de carbon identificat de Curiosity.

In mod cert, clorul este de origine martiana, insa in privinta carbonului specialistii nu pot fi siguri. Acesta ar putea proveni de pe Pamant, adus chiar de catre robotel.

Mostrele de sol cercetate pana acum au fost preluate dintr-o zona a craterului Gale, aflat la o distanta considerabila de Muntele Sharp, care este destinatia robotelului.

Sursa: DailyMail

Robotul Curiosity a ajuns pe Marte!

Cercetatorii de la NASA sunt cu ochii pe robotul Curiosity, care a ajuns, luni, pe Marte, de unde ar trebui sa culeaga dovezi ale existentei - in prezent sau in trecut - vietii pe aceasta planeta, informeaza AFP. Evenimentul s-a produs la ora 08.31, ora Romaniei, conform anuntului oficial facut pe Twitter de centrul NASA.

Astfel, Curiosity a ajuns pe Planeta Rosie la ora 5.31 GMT, la finalul unei calatorii de peste opt luni. Aventura lui Curiosity i-a costat pe cei de la Agentia Spatiala Americana 2,5 miliarde de dolari.



Sambata, echipajul care se ocupa de aceasta calatorie a dat o prognoza buna pentru conditiile in momentul aterizarii lui Curiosity. "Marte este buna cu noi. Cred ca o sa avem conditii bune la aterizare", a declarat Ashwin Vasavada, unul dintre oamenii de stiinta care se ocupa cu aceasta calatorie. Potrivit acestuia, o furtuna recenta de praf tocmai s-a potolit, lasand loc "unui nor de nisip care nu poate face rau".

Lansat pe 26 noiembrie 2011, de la baza spatiala Cape Canaveral din Florida, Curiosity, dispozitivul de explorare spatiala cel mai greu (900 kilograme) si cel mai sofisticat trimis vreodata de oameni pe o alta planeta, va atinge solul martian pe 6 august, in jurul orei 05.31 GMT, in apropiere de muntele Sharp, care are o altitudine de peste 5.000 de metri, in craterul Gale, dupa ce a parcurs o distanta de 570 de milioane de kilometri.

Pentru a reusi o coborare atat de precisa in interiorul craterului, vehiculul care transporta robotul Curiosity va pluti ca un planor in atmosfera inalta martiana, in loc sa plonjeze spre sol.

Potrivit coordonatorilor misiunii, spre deosebire de sondele spatiale precedente, Curiosity este prea greu pentru ca impactul cu solul sa poata fi amortizat cu ajutorul unor saci cu aer.

Inginerii de la NASA si cei de la Jet Propulsion Laboratory (JPL) din Pasadena au conceput un fel de "macara" echipata cu rachete cu propulsie inversata care vor porni in ultimele secunde ale coborarii, cu scopul de a depune cu delicatete pe suprafata martiana uriasul robot de marimea unei masini.

Inainte de aceste ultime momente ale coborarii, franat de o parasuta uriasa, vehiculul spatial va trece printr-o perioada de sapte minute critice, in timpul carora viteza lui va trece de la 21.243 de kilometri/ora la 2,74 kilometri/ora. Aceste sapte minute reprezinta partea cea mai delicata din intreaga misiune, a explicat Pete Theisinger, cercetator la JPL.



"Ne pregatim de cativa ani pentru o sosire reusita a lui Curiosity si totul pare sa se prezinte in conditii bune", a adaugat Dave Lavery, coordonatorul misiunii de la centrul NASA din Washington. "Insa intrarea in atmosfera martiana si coborarea pe planeta rosie includ intotdeauna riscuri, iar din acest punct de vedere succesul nu este garantat", a avertizat el. Din punct de vedere statistic, rata de reusita este mai mica de 40%.

Dupa ce robotul Curiosity va ajunge pe Marte, oamenii de stiinta vor fi nevoiti sa astepte 14 minute pentru a avea confirmarea - acesta este intervalul de timp necesar pentru ca semnalul sa ajunga pe Terra. Totusi, savantii americani au precizat ca aceasta manevra ar putea sa dureze mult mai mult, in functie de locul in care sonda va cobori, iar acel interval de confirmare ar putea fi prelungit cu "mai multe minute sau chiar ore, sau poate chiar cu o zi sau doua", a spus Dave Lavery.

Cele trei sonde aflate pe orbita lui Marte, doua americane (Mars Reconnaissance Orbiter si Mars Odyssey) si una europeana (Mars Express), se vor pozitiona pentru a intercepta transmisiunile radio emise de Curiosity cu ocazia coborarii in atmosfera martiana.

Un brat al robotului, realizat din teflon, va preleva esantioane din solul martian. Aceste esantioane vor fi transferate in interiorul robotului pentru ca instrumentele de la bordul sau sa analizeze si sa identifice compusii minerali si chimici. Insa mici fragmente de teflon ar putea sa se amestece cu esantioanele de roci martiene, riscand astfel sa falsifice rezultatele analizelor.

"Teflonul ar putea sa complice, dar nu sa impiedice, analiza carbonului continut in roci, ce va fi facuta de unul dintre cele zece instrumente aflate la bordul lui Curiosity", a precizat John Grotzinger, de la California Institute Technology. "Prezenta compusilor de carbon organic intr-un mediu este o conditie-cheie pentru viata", a explicat acelasi cercetator.

Curiosity, care cantareste 900 de kilograme, este de doua ori mai lung si de cinci ori mai greu decat precedentii roboti trimisi pe Marte, Spirit si Opportunity, si este echipat cu 10 instrumente stiintifice. Robotul este echipat cu un catarg pe care sunt instalate camere de inalta definitie si un dispozitiv cu laser care ii permite sa analizeze tintele aflate la o distanta de pana la sapte metri.

Robotul Curiosity, montat pe sase roti si alimentat de un generator nuclear, poseda si un brat articulat lung de 2,1 metri, capabil sa foreze pana la sase centimetri in interiorul rocilor - o premiera pentru misiunile de pe Marte. Esantioanele recoltate vor fi inmagazinate intr-unul dintre cele doua laboratoare din interiorul robotului, unde vor fi analizate.

Alte instrumente vor monitoriza mediul inconjurator, pentru a detecta in special metanul, adeseori asociat cu prezenta vietii pe Terra, dar care a fost deja gasit si pe Marte in anumite anotimpuri, de o sonda americana ce a fost plasata pe orbita martiana.

Curiosity va masura si radiatiile care pot sa afecteze viitoarele misiuni spre Marte, ce vor avea echipaj uman la bord. Robotul dispune si de o statie meteo.

Sursa: stirileprotv.ro

NASA a filmat o tornadă de dimensiunile Pământului pe suprafaţa Soarelui

Un satelit NASA a surprins de curând o imagine spectaculoasă: o tornadă de dimensiunea planetei Pământ traversând suprafaţa Soarelui.

Clipul video a fost înregistrat de satelitul Solar Dynamics Observatory (SDO), tornada fiind înregistrată între 7 şi 8 februarie, de-a lungul unei perioade de 30 de ore.

Tornada de dimensiunile Terrei s-a deplasat pe suprafaţa Soarelui cu o viteză de până la 500.000 de kilometri pe oră, a explicat Terry Kucera, specialist în fizica soarelui în cadrul NASA.

„Temperatura înregistrată în interiorul tornadei este una relativ rece, de doar 8.300 de grade Celsius”, a explicat Kucera. Temperatura înregistrată în mod normal de corona Soarelui este de peste 1.000.000 de grade Celsius.

Oamenii de ştiinţă ştiu de existenţa acestor tornade solare de câteva decenii, însă observarea lor detaliată a fost posibilă doar după ce satelitul SDO a fost lansat în spaţiu.

Iată clipul surprins de satelitul NASA:



Sursa: descopera.ro

NASA trimite o navetă spre un asteroid ce ar putea lovi Terra

NASA va lansa în 2016 o navă spaţială spre un asteroid pentru a extrage probe care ar putea explica mai bine formarea sistemului nostru solar şi modul în care a început viaţa. Misiunea, numită Origins-Spectral Interpretation-Resource Identification-Security-Regolith Explorer, sau OSIRIS-Rex, va fi prima misiune americană care va colecta probe de la un asteroid, pentru a le aduce apoi înapoi pe Pământ.

"Misiunile robotice, precum aceasta, vor deschide calea pentru viitoarele misiuni spaţiale umane spre un asteroid sau alte destinaţii spaţiale", afirmă conducătorul NASA, Charlie Bolden.

Asteroizii sunt resturile formate din norii de gaze şi praf care s-au contractat pentru a forma Soarele şi planetele acum aproximativ 4.5 miliarde de ani. Ca atare, ele conţin materialul original din nebuloasa solară, care ce ne-ar putea spune despre condiţiile în care a luat naştere sistemul nostru solar.

Dupa o călătorie de 4 ani, OSIRIS-Rex va ajunge în apropierea asteroidului numit 1999 RQ36, în anul 2020. O dată ajunsă la o distanţă de cinci kilometri de asteroid, nava va cartografia timp de 6 luni întreaga suprafaţă a acestuia.

Apoi, cercetătorii vor alege un loc de unde braţul va colecta mai mult de 50 de grame de materie, pentru a reveni pe Pământ în 2023 . Misiunea va costa aproape 800 de milioane de dolari, nefiind inclus costul vehiculului de lansare.

"Acest asteroid este o capsulă a timpului legată de naşterea sistemului nostru solar, care ne va introduce într-o nouă eră de explorare planetară " a declarat Jim Green, director al diviziei de ştiinţă planetară al biroului din Washington al NASA.

NASA este interesată să vadă dacă RQ36 va transporta molecule organice, precum tipul anterior găsit pe eşantioane de meteoriţi şi comete.

Oamenii de ştiinţă au observat că de fiecare dată când RQ36 încheie traseul de 20 de ani în jurul Soarelui, aceasta vine un pic mai aproape spre Pământ. Ei spun că traseul lui se va apropia, din când în când, la o distanţă periculoasă de planeta noastră. Specialiştii spun că există riscul ca acesta să ne lovească, misiunea NASA urmând să permită o mai bună analiză a traseului acestuia, lucru ce va conduce la elaborarea de strategii pentru evitarea impactului cu asteroizi.

Sursa: descopera.ro

NASA a filmat o explozie solară de proporţii

Experţii au precizat că exploziile au durat în jur de o oră şi jumătate. Deşi nu au fost dintre cele mai puternice, fiind clasate cu M, exploziile au creat, totuşi, un uriaş inel de plasmă, cunoscut sub numele de proeminenţă solară.

O explozie solară de mari proporţii a fost surprinsă de unul dintre Observatoarele NASA. Imaginile, cu adevărat spectaculoase, au fost date publicităţii de Agenţia Spaţială Americană.

Experţii au precizat că exploziile au durat în jur de o oră şi jumătate. Deşi nu au fost dintre cele mai puternice, fiind clasate cu M, exploziile au creat, totuşi, un uriaş inel de plasmă, cunoscut sub numele de proeminenţă solară.

NASA a dat asigurări că radiaţiile solare nu se îndreaptă spre pământ şi nu vor perturba nici sateliţii, nici alte sisteme de comunicaţii sau electronice. O altă mare explozie solară s-a produs acum două săptămâni.

NASA a prezentat imagini senzaţionale cu Soarele

NASA a lansat primele imagini de pe sondele sale gemene ale Observatorului Relaţiilor Terestro-Solare (STEREO), imagini ce înfăţişează părţile opuse ale Soarelui.

Imaginea de mai sus arată partea îndepărtată a Soarelui, capturată pe 2 februarie, când cele două vehicule spaţiale nu erau separate exact la 180 de grade, fapt care a generat micul decalaj de informaţii. Totuşi, STEREO A şi B au ajuns ieri în poziţia optimă şi NASA asigură că decalajul va fi depăşit complet în următoarele câteva zile.

NASA explică: "Fiecare sondă STEREO fotografiază jumătate de planetă şi trimite imaginile pe Pământ. Cercetătorii combină cele două imagini pentru a crea o sferă."


NASA mai spune că acoperirea permanentă a lui Stereo asupra Soarelui va duce la progrese notabile în meteorologie şi la îmbunătăţirea proiectării viitorilor roboţi şi nave spaţiale. De asemenea, vom fi mai protejaţi în faţa corpurilor cereşti care se vor îndrepta spre Pământ.

Sondele Stereo au fost lansate în octombrie 2006 şi NASA se aşteaptă ca alături de Observatorul Dinamicii Solare să poată furniza imagini de pe întreaga suprafaţă a Soarelui pentru următorii opt ani.

A fost identificat primul sistem extrasolar cu 6 planete

Descoperit de telescopul spaţial Kepler de la NASA, se găseşte la o distanţă de 2.000 ani-lumină de Terra.

Iată, în sfârşit, la o distanţă de 2.000 de ani-lumină de Terra, o stea asemănătoare Soarelui, cu o coroană de planete care aminteşte de sistemul nostru solar. A fost identificată de telescopul spaţial Kepler, lansat de NASA tocmai cu scopul de a descoperi noi planete dincolo de sistemul solar.

Descoperirea a fost anunţată de astronomii de la Universitatea California din Santa Cruz, cei care au reuşit nu numai să evidenţieze prezenţa a 6 planete în jurul stelei, ci şi orbita şi masa fiecăreia dintre ele.

Cinci dintre aceste planete au o masă de între 2.3-13.5 ori cea a Terrei, înconjurând astrul principal în mai puţin de 50 de zile. Prin urmare, toate cinci, dacă s-ar fi aflat în sistemul nostru solar, s-ar fi găsit între Soare şi Mercur. Cât despre cea de-a sasea planetă, ea este mai îndepărtată, înconjurând steaua într-o perioadă de 118 zile. .

"Din cele 6 planete descoperite, una seamană ca dimensiune cu Neptun sau Uranus, dar trei din cinci, cu masa destul de mică, au caracteristici pe care nu le găsim în sistemul nostru solar", a comentat Jonathan Fortney, astrofiziacian la UCSC, care a condus grupul de astronomi în realizarea acestui studiu, şi a publicat rezultatele în revista Nature.

Potrivit cercetătorilor, toate cele şase planete au o densitate inferioară celei a Terrei şi se pare că două ar putea fi compuse din apă, cu o posibilă atmosferă de hidrogen şi heliu. Până acum, masa planetelor era evaluată în baza micilor mişcări provocate de acestea stelei-mamă, dar în cazul de faţă, sistemul solar Kepler-11, cum a fost botezat de astronomi, este prea îndepărtat de noi, iar planetele sunt prea mici pentru observarea atâtor variabile. Ca atare, s-a ales să se studieze masa planetelor observându-se interacţiunile dintre acestea.

"Nu putem exclude posibilitatea ca în acest sistem solar să existe şi alte planete care ar putea să nu fi tranzitat prin faţa stelei în perioada în care a fost ea observată de telescopul Kepler", a avertizat însă un expert italian în planete extrasolare, Raffaele Gratton de la Observatorul Institutului Naţional de Astrofizică din Padova.

Sursa: La Repubblica / realitatea.net

NASA: Fulgerele produc antimaterie!?

Oamenii de ştiinţă au detectat particule de antimaterie deasupra fulgerelor de pe Pământ, un fenomen necunoscut până acum, informează NASA.

Cercetătorii de la NASA au detectat radiaţii Gamma cu ajutorul telescopului Fermi. Ei cred că particulele de antimaterie s-au format în interiorul furtunilor şi le asociază cu fulgerele, scrie Mediafax.

"Aceste semnale reprezintă prima dovadă directă că furtunile produc particule de antimaterie", a declarat Michael Briggs, membru al echipei de studiu de la Universitatea Alabama din Huntsville.

Telescopul Fermi este proiectat să monitorizeze razele Gamma, cea mai mare energie dată de lumină. Atunci când antimateria intră în coliziune cu o particulă normală de materie, ambele particule sunt anihilate şi transformate în radiaţii Gamma.

Sursa: realitatea.net