Teodor Rosca - Eliberarea Constiintei Umane

Teodor Rosca - Eliberarea Constiintei Umane
Foarte interesant! Merita vazut.

Framantat inca din copilarie de intrebari existentiale ca de pilda - “Cine suntem , de unde venim si incotro ne indreptam dupa moarte?”, “Cine este Creatorul si cum s-au realizat toate aceste lucruri minunate din natura ?”, “Ce este in acest Univers si daca exista viata pe alte planete?” – Teodor a incercat pe cat i-a fost posibil, intr-o societate materialisto-comunista, cum era cea din Romania, sa caute raspunsuri. Filmele si cartile stiintifico fantastice i-au hranit setea de cunoastere si i-au inflacarat imginatia, incet, incet formandu-si propria sa imagine despre adevar, cu mult diferita de cea oficiala. Studiul Bibliei i-a ridicat noi intrebari, dar i-au si intarit anumite supozitii. Si anume ca este o mare discrepanta intre Vechiul si Noul Testament . Aceasta l-a facut sa deduca logic ca in Vechiul Testament este vorba de niste extraterestri, falsi zei, negativi, ce au urmarit sa-i controleze pe locuitorii Pamantului. Adevarul a fost dat de Isus, care a incercat sa aduca adevarata lumina a dragostei pe planeta, fiind insa neanteles-religiile oficiale folosindu-i numele si autoritatea pentru a tine masele in supunere. Dupa revolutia romana au aparut mult mai multe carti si viziunea sa s-a largit. A inteles de pilda, ca omenirea a fost condusa din umbra de cateva grupari secrete, care au detinut toata cunoasterea si au dirijat destinele celor multi.

Insa abia dupa stabilirea sa in Canada a inceput adevarata “aventura a cunoasterii”. Cazandu-i in mana una din cartile lui Jane Roberts, in care o entitate energetica constienta dintr-o alta realitate, mai evoluata, pe nume Seth, facea dezvaluiri cutremuratoare omenirii, in scopul de a o ajuta in evolutie, la inceput, aceste informatii i-au cutremurat mintea, care desi fiind destul de “deschisa”, a avut probleme in a intelege si accepta lucruri atat de diferite de cele stiute. Insa o voce interioara ii soptea sa continue, caci va descoperi lucruri extraordinare ce-i vor schimaba total viata. Sufletul nu i-a dat pace si astfel a inceput o febrila cercetare, in care a citit enorm, din domenii cum ar fi religii, spirituallitati, metafizica, shamanism, yoga, esotericism, fizica relativista, cuantica si moderna, stiinte alternative, precum si alte carti transmise prin chanelling, cum ar fi cele ale lui Ra sau Pleiadanilor. Vorbirea curenta a limbii engleze si accesul permanent la Internet i-au fost de un ajutor incomensurabil. Astfel a aflat ca din cele mai vechi timpuri au existat scoli si societati secrete care au stiut adevarul si ca l-au tinut ascuns in cercuri restranse. A aflat cum americanii si rusii au cheltuit enorm in studiul fenomenelor paranormale si ca au avut contacte cu fiinte extraterestre, cu care au facut proiecte secrete, de fapt stiinta si tehnologia oficiala devenind mai de graba un arhaism, pe langa ceea ce s-a relizat in secret. A aflat ca omul este cu mult mai puternic decat se crede, fiind capabil de a realiza adevarate miracole, daca stie cum sa-si foloseasca forta mentala.

Dorinta de a intelege totul stiintific, fizic si matematic, i-a fost pe deplin satisfacuta prin citirea cartilor lui David Wilcock. O perioada scurta de pace si iluminare i-a stapanit atunci sufletul. Insa nu pentru mult timp, caci ce fel de intelegere este aceea fara a fi sustinuta de experienta ? A inteles cum cunosterea si intelegerea unversului pleaca de la cunoasterea personala, omul fiind el insusi un microcosmos. De aceea si-a intensificat experientele si antrenamentele spirituale, mentale si fizice. Cu timpul, aceste experiente au devenit atat de puternice si de reale, incat nu au mai putut fi exprimate in cuvinte, bogatia si complexitatea lumii spirituale fiind mai presus de realitatea aceasta.

Teodor a devenit convins ca peste cativa ani omenirea va trebui sa aleaga intre a merge intr-o alta lume, bazata pe dragoste, lumina si constiinta de grup, sau sa paraseasca planeta, pentru a-si continua drumul intr-o alta zona din galaxie. Pamantul va deveni o planeta noua si va sustine viata intr-o alta frecventa, mai ridicata, practic toata civilizatia actuala disparand subit. De aceea, pentru el, a devenit limpede ca nu exista la ora actuala nimic mai important de facut decat sa-si continuie propria ascensiune spirituala si sa-i ajute, prin asistenta si informatie, pe cei ce sunt dornici de a face acest salt extraordinar in constiinta, pe cei ce vor sa traiasca intr-un alt fel de lume si sa experimenteze, asa cum spunea Isus, “adevarata Imparatie a lui Dumnezeu".

Mai multe informati aici: http://evolutiaconstiintei.webs.com

Destinul şi reîncarnarea

Va prezint un citat dintr-o carte in care se da multe raspunsuri si explicatii legate despre destin si reincarnare cat si despre evolutia si drumul pe care il parcurge sufletul dupa moarte.
Ramane la aprecierea voastra ce credeti si cat credeti...


Destinul şi reîncarnarea
"— Ştii prea bine că problema reîncarnării sufletului uman continuă şi astăzi să
incite controverse, deşi există nenumărate dovezi şi chiar studii care au fost făcute
pentru a demonstra acest adevăr, mi-a explicat Elinor. Nevoia de a păstra un
control cât mai eficace asupra populaţiei i-a determinat pe liderii din umbră ai unor
forţe politice şi economice să orienteze ştiinţa şi educaţia maselor astfel încât totul
să pară simplu şi concis: nu există suflet, nu există spirit, iar după moartea
corpului fizic nu se petrece nimic, pentru că totul se reduce la neant. Altfel spus,
conform acestei „ideologii” moderne, după ce omul moare el dispare cu desăvârşire,
fără să lase nici o urmă.
Deşi este aberantă şi chiar lipsită de logică, această idee a prins în rândul
populaţiei şi foarte mulţi oameni o îmbrăţişează mai ales pentru faptul că le dă
senzaţia că îi fereşte de complicaţii şi de bătăi inutile de cap. În plus, unii chiar tind
să alunece într-o mentalitate profund eronată, care îi poate arunca mai apoi într-o
cruntă disperare şi suferinţă; ei se gândesc că, dacă tot se afirmă că avem „o
singură viaţă” şi că după aceasta nu mai există nimic altceva, atunci înseamnă că
pot săvârşi orice fel de acte, mai ales rele şi chiar abominabile, în interes pur egoist,
deoarece nu va trebui să plătească pentru ele după ce mor. Vezi deci că aceasta
poate fi cu adevărat o problemă şi nu este deloc întâmplător că societatea modernă
se confruntă cu un val practic fără precedent de vicii şi fărădelegi. Lupta justiţiei
este doar la suprafaţă, deoarece ea nu reuşeşte să curme răul din rădăcina lui.
Sistemul ideologic este corupt şi fals, dar cu toate acestea este menţinut astfel în
mod deliberat, pentru a provoca haos şi a permite exercitarea controlului la vârf.
Desigur, cunosc aceste aspecte, am precizat eu. Dar este interesantă viziunea
strămoşului tău în ceea ce priveşte posibilitatea pe care o ai pentru a progresa mai
rapid.
Da, metoda prelungirii vieţii în corpul fizic este extraordinară. La o privire
superficială ai putea crede că trece foarte mult timp până să ajungi la un anumit
rezultat, în timp ce alţi oameni care trăiesc o viaţă normală obţin acelaşi efect în
numai câţiva ani sau zeci de ani. În realitate, ei nu fac decât să continue ceea ce au
început cu multe vieţi în urmă.
Să presupunem următoarea situaţie: eu încep să studiez misterele alchimiei şi o
dată cu mine se iniţiază în aceste taine şi un om obişnuit care trăieşte o durată normală
de viaţă. Să presupunem, de asemenea, că amândoi progresăm cam în acelaşi
ritm. După câteva zeci de ani, inevitabil el va muri, iar sufletul lui, purtând - printre
altele - chintesenţa tuturor cunoştinţelor pe care le-a dobândit până atunci, va
translata într-un plan superior al Creaţiei. Pentru cele mai multe fiinţe umane,
acest plan este universul subtil al astralului, care este cu mult mai vast decât
universul fizic.
Elinor făcu o scurtă pauză pentru a sorbi din ceaşca de ceai. Imediat după
aceea, el îşi reluă explicaţiile.
— Oamenii nu mor în adevăratul sens al cuvântului, adică nu dispar în neant, ci
îşi abandonează doar „carcasa” fizică, adică trupul lor din carne şi oase, care
putrezeşte. „Moare” doar corpul fizic, însă partea subtilă a fiinţei, sufletul, trece în
altă dimensiune spaţio-temporală a Creaţiei, care este cea mai propice pentru ca el
să-şi continue existenţa. De aceea se spune că, în realitate, nu există „moarte”,
deoarece fiinţa umană, ca entitate individuală, nu dispare niciodată; ea doar
translatează dintr-un plan în altul al Creaţiei, aşa cum, de pildă, tu te dai jos dintro
maşină şi te urci într-un tren; apoi te dai jos din acel tren şi păşeşti pe puntea
unui vapor, iar analogia poate continua. În fiecare dintre aceste situaţii tu ai un
mediu specific de deplasare şi un anumit grad de libertate. Este, cum s-ar spune,
ceea ce îţi poţi tu permite în acel moment, ceea ce ai agonisit pentru a plăti biletul, fie
la autobuz, fie la tren, fie la vapor.
Dacă n-ai strâns suficient, adică nu ai prea multe merite, atunci mergi pe jos,
dar dacă eşti foarte „bogat”, atunci îţi poţi cumpăra bilet şi pentru naveta spaţială!
Analogic vorbind, în acest ultim caz ai acces la o lume subtilă foarte elevată. Dacă
nu ai decât puţine merite, pentru că greşelile tale au fost mari, atunci dimensiunea
subtilă în care este proiectat sufletul după moartea trupului va fi una plină de chin
şi suferinţă. Aceste demarcaţii se referă la destinul fiecărui om, care este în deplină
conformitate cu acţiunile, bune sau rele, pe care el le-a săvârşit fie în existenţa lui
terestră, fie în cea din lumile subtile. Dacă nu ar fi aşa, n-ar exista nici o diferenţă
între condiţia lumească a unui sfânt şi aceea a unui criminal sau între un retardat
mintal şi un geniu. Bunul simţ ne spune că nu este deloc întâmplător că o fiinţă
umană se naşte cu un sever handicap fizic, în timp ce alta este perfect sănătoasă şi
înfloritoare; că una suferă încă din copilărie de tot felul de angoase, fiind terifiată de
coşmaruri, iar alta este veselă, optimistă şi foarte fericită. Cred că înţelegi foarte
bine ceea ce îţi spun. Totuşi, incredibila superficialitate şi chiar prostie a oamenilor,
care îi împiedică să remarce aceste aspecte foarte simple şi evidente, precum şi
dependenţa lor aproape maladivă de un sistem automat de credinţe şi prejudecăţi
care le-a fost impus încă din copilărie, contribuie atât la decăderea lor fizică şi
morală, cât şi la incapacitatea lor de a înţelege unele adevăruri esenţiale despre
viaţa pe care ei o trăiesc.
— Aşa este, m-am confruntat adeseori cu această opacitate a opiniei publice, am
observat eu cu amărăciune. Dar ştii, am constatat că nu este neapărat vorba despre
rea-voinţă din partea oamenilor, ci mai ales despre faptul că atunci ei se confruntă
cu decizia de a înlocui ideile materialiste care le-au fost îndoctrinate încă din şcoală,
cu ceva despre care aproape toţi îşi bat joc sau spun că nu există. Dintre cele două
variante, cei mai mulţi preferă să rămână la vechile credinţe, chiar dacă îşi dau
seama că, totuşi, ceva nu este în regulă. Ideea de comoditate şi de lipsă a efortului
fizic ori mental reuşeşte de cele mai multe ori să le biruie tresărirea spiritului. În
astfel de condiţii, care după părerea mea accentuează egoismul şi macină
afectivitatea, nu te poţi aştepta să dobândeşti prea mari merite. Viaţa se încheie
relativ repede şi urmează, ca să spun aşa, „strânsul recoltei”.
— Elinor a preluat imediat ideea. Chiar despre asta vorbeam şi eu. Ceea ce omul
făptuieşte în viaţa lui terestră îl obligă, într-un fel, să se reîntoarcă în planul fizic
după încheierea „sejurului” astral, în care sufletul trăieşte într-o lume acordată pe
„lungimea lui de undă”. De pildă, datorită dorinţei de a reuşi în arta alchimiei,
persoana din exemplul pe care l-am considerat se va reîncarna într-o conjunctură
care să-i favorizeze accesul la această cunoaştere. Desigur, procesul de jalonare a
destinului unui suflet care tocmai urmează să se reîncarneze în planul fizic este
foarte complex, fiind opera extrem de precisă a unor entităţi cosmice infinit
superioare modului comun şi raţional de gândire a omului. Sunt luate în
consideraţie, din imensul bagaj de fapte, trăiri, emoţii şi intenţii pe care fiecare
făptură umană 1-a strâns de-a lungul nenumăratelor ei existenţe în manifestare,
acele tendinţe care urmează să definească în esenţă orientarea destinului ei în
încarnarea viitoare. Această alegere are la bază anumite criterii şi omul urmează să
trăiască în noua lui viaţă din planul fizic un fel de „replică” la acţiunile pe care el lea
săvârşit în alte vieţi terestre.
Da. M-am întrebat adeseori cum are loc, de fapt, acest proces de „contorizare” a
acţiunilor noastre, dar n-am găsit răspunsul, am spus eu gânditor.
Elinor a tăcut o clipă, după care mi-a răspuns cu multă competenţă:
— Orice faptă, fie că este realizată cu trupul, cu vorba sau cu gândul, este în
mod tainic „înregistrată” în ceea ce ocultiştii numesc „memoria cosmică”, iar mai
apoi chintesenţa acestor acţiuni este impregnată la nivelul sufletului individual,
putând fi o „povară” sau o „delectare” pentru cel care îşi trăieşte destinul, mi-a
explicat Elinor. Soarta omului nu este deloc întâmplătoare, ci este în deplin acord
cu natura faptelor pe care el le-a săvârşit şi tocmai acesta este motivul pentru care
oamenii se nasc atât de diferiţi. Fiecare trebuie să-şi trăiască destinul propriu, după
natura faptelor sale: faptele bune vor atrage merite şi, prin urmare, acea fiinţă se va
bucura de condiţii, şanse şi situaţii minunate în încarnarea ei din planul fizic; în
schimb, faptele rele vor atrage consecinţe nefaste, multă suferinţă şi chin pentru
fiinţa respectivă. Este însă important de ştiut că aceste „recompense” reprezintă totdeauna
un echilibru perfect între faptă şi răsplată. Nimeni nu este favorizat şi
nimeni nu este dezavantajat. Fiecare primeşte exact ceea ce el merită, chiar dacă
mulţi afirmă că sunt nedreptăţiţi şi îl acuză pe Dumnezeu că le-a dat atâta suferinţă
şi necazuri în viaţă. De ce trebuie să se chinuiască ei la limita subzistenţei şi alţii să
huzurească în lux şi bogăţii? Acest gen de întrebări sunt frecvente la cei care suferă
în viaţă, dar nu înţeleg cauzele acelei suferinţe. După cum spuneam, astfel de
situaţii reprezintă expresia fidelă a legii compensaţiei faptelor care au fost săvârşite,
dar cel care încă nu este suficient trezit din punct de vedere spiritual, nu ştie şi nu
înţelege aceste lucruri."

Sursa: 12 zile – O initiere secreta
de Radu Cinamar