The Quantum Activist - Activistul cuantic (doc)

În data de 24 februarie 2010, Australia beneficia de lansarea în premieră a unui film fantastic, The Quantum Activist, regizat de cuplul Renee Slade şi Ri Stewart, cu un unic protagonist, dr. Amit Goswami, care, în această lume dominată de curentul ştiinţific materialist oficial, de al cărui faliment multilateral ne "bucurăm" pe deplin în prezent, propunea o schimbare de paradigmă bazată pe primatul conştiinţei, prin teoria imaginată de savantul indian la finalul anilor '80, numită de el "idealism monistic", inspirată desigur de fizica cuantică şi, în parte, de ideile filozofice din Advaita Vedanta şi teozofie, pe care el o consideră nu numai "bază a religiilor de pretutindeni", ci, de asemenea, filozofia corectă a ştiinţei moderne.

Dr. Amit Goswami este o cunoştinţă ceva mai veche a partizanilor curentelor radicale de gândire, actuale, care apărea în distribuţia unui alt documentar celebru What the Bleep Do We Know!?, al anului 2004, fiind unul dintre pionierii noii perspective ştiinţifice, ce împărtăşeşte cu noi viziunea potenţialului nelimitat al conştiinţei, ca fundament al întregii existenţe şi modul cum această revelaţie ne poate ajuta, de fapt, să trăim mai fericiţi.

Dr. Goswami declara, cândva, în privinţa antagonismului actual dintre religie şi ştiinţă:

"Misticii, contrar promotorilor religiilor, spun întotdeauna că realitatea nu constă din două lucruri separate - Dumnezeu şi lume - ci din unul singur, conştiinţa. […] Problema ştiinţei a fost întotdeauna faptul că majoritatea savanţilor cred că ştiinţa trebuie practicată într-un cadru monistic diferit, unul bazat pe primordialitatea materiei. […] fizica cuantică ne-a demonstrat că trebuie să schimbăm acea prejudecată mioapă a savanţilor, altminteri nu vom fi capabili să înţelegem fizica cuantică. Deci, acum, avem ştiinţă în interiorul conştiinţei, o nouă paradigmă a ştiinţei bazată pe primatul conştiinţei, care înlocuieşte gradual vechea ştiinţă materialistă. […] noua ştiinţă rezolvă multe […] paradoxuri ale vechii paradigme şi explică multe date contradictorii."

Am abordat adeseori subiectul fizicii cuantice pe acest blog, cel mai recent în articolul Schimbarea de paradigmă s-a produs !, exprimându-mi entuziasmul pentru decăderea aşa-zisei ştiinţe materialiste, care se străduie de secole nu să rezolve, ci să ignore agresiv orice fapte, artifacte şi date experimentale care-i contrazic flagrant axiomele, pe de o parte, iar, pe de altă parte, să nege existenţa oricăror dovezi ştiinţifice ale existenţei lui Dumnezeu sau ale unei Conştiinţe Cuantice dacă vreţi, aşa cum o numeşte ilustrul fizician indian, savanţii fiind aduşi la disperare de cercul complet descris de ştiinţă, când, prin fizica cuantică, s-au văzut obligaţi să se întoarcă la spiritualitate, pas mult prea dificil de făcut pentru exponenţii acestui fals intelectual numit ştiinţă, soluţia adoptată fiind în concordanţă cu spiritul vremii şi anume ignorarea faptelor prin "interpretarea de la Copenhaga", despre care am scris în detaliu în articolul menţionat.

The Quantum Activist ne spune povestea unui om care ne provoacă să regândim noţiunile fundamentale ce stau la baza existenţei noastre şi a realităţii, cu o forţă şi o hotărâre demnă de sacrificiul unui alt mistic celebru, Erwin Schrödinger, care a refuzat să se ascundă în spatele cortinei materialiste, îmbrăţişând integral spiritualitatea revelată de fizica cuantică.

Acest film aruncă o punte peste prăpastia adâncă, săpată de secole, între Dumnezeu şi ştiinţă, activitatea lui Goswami, cu o precizie uimitoare şi fără a rătăci de la rigorile mecanicii cuantice, dezvăluind unitatea globală inerentă dintre religiile majore ale lumii şi tradiţiile mistice.

Voi proceda diferit faţă de alte articole, detaliind şi sintetizând cumva conceptele din film, fiindcă preceptele fizicii cuantice sunt destul de complicate, iar prezentarea lor în cadrul limitativ al unei subtitrări le poate răpi din claritate, mesajul acestui film fiind cu adevărat copleşitor.

Deci care ar fi mesajele transformatoare ale fizicii cuantice ?

În primul rând, conştiinţa este fundamentul întregii existenţe şi toate obiectele şi experienţele noastre (simţuri, gândire, sentimente şi intuiţie) sunt doar posibilităţi cuantice dintre care conştiinţa poate alege, transformându-le în realităţi palpabile.

În al doilea rând, dacă alegem din ceea ce este cunoscut deja sau, altfel spus, din ceea ce a fost condiţionat în noi prin experienţele anterioare, alegem, de fapt, din aşa-numita conştiinţă a ego-ului, dar dacă alegem din necunoscut, din ceva ce nu s-a manifestat în experienţele noastre anterioare, atunci alegem din ceea ce tradiţiile spirituale numesc Conştiinţa Divină (sau cum este numită în limbaj ştiinţific, conştiinţa cuantică).

Să alegi din Conştiinţa Divină presupune să accepţi efectuarea unui salt cuantic (o deplasare din punctul A în punctul B, fără a trece prin etape intermediare, aşa cum electronul sare de pe o orbită atomică pe alta, trecând parcă printr-o gaură de vierme subatomică), să accepţi nelocalizarea (comunicarea în absenţa oricăror semnale) şi, de asemenea, să respingi aşa-zisa ierarhie confuză (relaţiile cauzale explicate în context circular).

Al treilea mesaj al fizicii cuantice este evoluţia conştiinţei, care ne va conduce la o capacitate tot mai sporită de procesare a sensurilor vieţilor noastre şi ale lumii înconjurătoare.

O gândire corectă constă în înţelegerea şi acceptarea acestei schimbări de paradigmă şi în ajutarea tuturor celor aflaţi în jurul nostru, cu care putem şi trebuie să interacţionăm, fireşte, pentru ca să procedeze identic.

O viaţă corectă constă în a urma preceptele teoretice pe care le susţii, în manifestarea înţelegerii noastre în modul în care trăim, în a deveni ghizi şi exemple de urmat pentru alţii, oricât de convenţional şi rigid ar putea suna o astfel de formulare, fiindcă asta înseamnă să faci o mulţime de salturi cuantice, să te deschizi către existenţa unei Conştiinţe Divine nelocalizate, care inspiră faptele diurne ale conştiinţei ego-ului şi dorinţa de a schimba relaţiile ierarhice sociale, cu unele holistice, integrate.

O viaţă corectă implică necesitatea câştigării traiului zilnic printr-o modalitate congruentă cu modul nostru nou de a gândi, trăind şi ajutând constant întreaga societate pentru a atinge aceeaşi congruenţă.

Este desigur o exprimare incitantă, aţi putea spune niţel condescendent, dar asta va fi oare suficient ca să vă motiveze ?

Am să vă dezvălui credinţa mea fundamentală: dacă aţi deschis deja acest blog şi acest articol şi aţi ajuns să citiţi aceste rânduri, atunci vă număraţi printre cei care sunteţi convinşi că lumea actuală este profund viciată şi necesită o schimbare imediată, deci sunteţi deja motivaţi şi, poate, conştiinţa cuantică vă presează deja să vă alăturaţi idealurilor unei asemenea mişcări evoluţioniste reale.

Majoritatea profesorilor ar admite că nu percep, pe deplin, vastitatea domeniului lor de bază, decât în momentul în care ajung la catedră.

În cazul lui Amit Goswami pregătirea multidisciplinară este mai mult decât evidentă: masteratul său în fizica cuantică se îmbină perfect cu o cunoaştere aprofundată a teoriilor filozofice fundamentale şi, de asemenea, a religiilor şi sistemelor de credinţă principale.

Toate aceste cunoştinţe sunt adânc înrădăcinate într-o înţelegere profundă a istoriei adevărate şi a evoluţiei gândirii umane, ceea ce face din el un vizionar, fiindcă este imposibil pentru cineva să coreleze informaţii atât de disparate, în absenţa unei pregătiri multidisciplinare care a evoluat, între timp, către o experienţă personală extrem de vastă.

Este extraordinar de dificil, cred eu, să produci şi, mai ales, să vinzi un astfel de film.

Veteranii spiritualităţii intuitive ar putea considera principiile susţinute de Goswami ca fiind de bază, dar ceea ce este important aici, este să înţelegem publicul ţintă.

De-a lungul ultimelor câteva decenii, o punte a fost construită între tărâmul de reşedinţă al oamenilor de ştiinţă şi domeniul practicii spirituale intuitive.

Dr. Amit Goswami se situa, cândva, adânc în interiorul tărâmului ştiinţei, dar acest documentar este povestea călătoriei sale până la punte şi modul cum a continuat să se deplaseze în aceeaşi direcţie, ajungând să ni se adreseze nouă, profanilor, într-un limbaj întemeiat pe tradiţia ştiinţifică şi filozofică, ce poate fi perceput totuşi de către cei înclinaţi către trăiri interioare intense, chiar dacă rămân încă ancoraţi în practica ştiinţei materialiste.

Ca orice documentar, acesta surprinde instantanee temporale, care refac istoricul deplasării lui Goswami în direcţia acumulării energiilor benefice extrase din conştiinţa cuantică şi ceea ce este foarte important, în afara lui Fred Alan Wolf, menţionat tangenţial în film, au fost şi vor fi şi alţi fizicieni care vor fi atraşi, în cele din urmă, pe aceeaşi cale.

În persoana lui Amit Goswami am recunoscut modelul omului de ştiinţă în care credeam, cândva, cu naivitate, care investighează perseverent orice domeniu, deschis de întrebări cărora nu le cunoaşte încă răspunsul, abandonând fără remuşcări sau ezitări credinţe vechi ce nu mai sunt relevante, extinzându-şi cadrul cunoaşterii pentru a se adapta permanent noilor informaţii, fără a omite nici o clipă obiectivul principal: menţinerea consecvenţei teoriilor sale inovatoare, aproape ca un sculptor care elimină surplusul de piatră, pentru a ajunge la imaginea pe care o vedea, de la început, conturată în interior.

Cred şi sper că o istorie onestă, în eventualitatea că se va scrie vreodată aşa ceva, îl va înregistra pe dr. Goswami ca pe o personalitate cu influenţă hotărâtoare în dezvoltarea definiţiei conştiinţei, care se întrevede în multe alte discipline, o realizare extraordinară, fiindcă face pledoaria fundamentării existenţei pe conştiinţă şi nu pe materie, aşa cum a fost considerată de către ştiinţa occidentală încă din vremea filozofilor antici greci, această teorie rezolvând o serie de paradoxuri în fizica cuantică, inclusiv iluzia de dualitate şi problema măsurătorilor cuantice, abandonate convenabil de "corifei" ca Einstein, Bohr, Heisenberg sau Hawking, mai nou (care s-a temut să implice conştiinţa în argumentaţie, fiindcă, astfel, limbajul fizicii cuantice ar fi devenit cu adevărat filozofic, contrazicând flagrant ipotezele sale dezumanizante, ale robotului biochimic numit om).

El construieşte, de asemenea, cadrul pentru o nouă înţelegere, pe mai multe niveluri, a conştiinţei, în pofida faptului că dr. Goswami este constrâns să-şi prezinte descoperirile în condiţiile limitărilor de limbaj actuale, fiindcă este extraordinar de dificil, pentru cineva, să prezinte o idee complet nouă, folosind cuvinte care au fost demonetizate, deja, prin controverse şi dezbateri neprincipiale ce durează de milenii, poate.

În momentul de faţă, Goswami defineşte cel puţin două nivele ale conştiinţei, pentru care foloseşte cuvintele ego şi Dumnezeu şi face acest lucru fiindcă este necesar, din motive evidente, să-şi prezinte noile sale teorii prin concepte pe care le înţelegem deja, chiar dacă nu complet şi, uneori, distorsionat, expunându-se riscului de a adăuga o insultă unui prejudiciu, prin astfel de alegeri de cuvinte ce pot conduce la dezacorduri inutile, care ne-ar putea distrage atenţia de la demonstrarea punctului său de vedere revoluţionar.

Cu toate acestea, el face alegeri inspirate şi chiar pline de umor în documentar, pentru a explica diferitele niveluri de conştiinţă şi a clarifica neînţelegeri care au fost în mare vogă în anii '70, ce au condus, într-un final, la practici nepotrivite ce se concentrau pe legea atracţiei şi pe intenţie, detaliind motivele ineficienţei unor asemenea iniţiative neinspirate.

Amit Goswami elucidează, de asemenea, conceptul căilor de creare a propriei noastre realităţi, prin contradicţie cu modul cum percepem şi reacţionăm, noi înşine, la o astfel de realitate şi cum ne extragem astfel propria experienţă, eronată desigur.

Dr. Goswami a trăit, ca şi noi, într-o ţară în care predomina "ştiinţa materialistă" şi înţelege pe deplin cultura sa străveche, pe baze experimentale.

Declaraţia lui, că fizica nu se ocupă cu natura realităţii, nu este ceva nou, fiindcă nici nu s-a ocupat vreodată, fiind "reconcepută" de un Newton, pentru a ilustra numai corelaţiile limitate ale biliardului cosmic mecanicist.

Prima mare sciziune în fizica cuantică a apărut prin disputa dintre Einstein şi Bohr, pe care o relatam într-un articol anterior dedicat lui Nassim Haramein, pe care acum o bănuiesc că a fost o mare punere în scenă, fiindcă, într-un final, totul s-a reglat prin marea mistificare de la Copenhaga, dar dr. Goswami reînvie această dezbatere într-un mod care s-ar putea să revitalizeze vechile conflicte, aducându-le în actualitate, într-o nouă perspectivă, însă.

Şi exact acesta ar trebui să fie şi scopul, fiindcă, dacă ne dorim să concepem noi idei, atunci trebuie să le construim plecând de la noi modele şi prin aceasta dr. Amit Goswami şi-a făcut perfect temele, prin modelarea unui nou cadru care va conduce, în cele din urmă, la progrese reale în gândirea umană, în loc de a reitera vechile idei.

Eu însumi am păşit pe drumul aparent logic al unui ateu pasionat de ştiinţă şi păcălit de materialism, revenirea la Dumnezeu, prin fizica cuantică, fiind târzie dar benefică, deşi Platon mă convinsese, cumva, de multă vreme, când afirma că simţurile fizice îngreunează percepţia noastră asupra Universului, că întruparea face ca percepţiile să fie distorsio­nate, inexacte, iluzorii şi că acel tărâm care există dincolo de materie, dincolo de spectrul vizibil atât de minor, nu poate fi evidenţiat cu cele cinci simţuri.

Viitorul apropiat al evoluţiei promite să ne abată de la preocuparea noastră actuală, de a gândi exclusiv raţional, îndreptându-ne către o minte intuitivă care preţuieşte arhetipurile de prea multă vreme abandonate, cum ar fi Bunătate, Frumuseţe, Adevăr, Dreptate şi Iubire şi ne oferă posibilitatea de a procesa sensul vieţii noastre prin intermediul lor, scopul unui activist cuantic fiind acela de a explora probabilităţile cuantice ce ni se dezvăluie astfel, impulsionând la propriu transformarea lumii.

Sursa: Dezvaluiri

THRIVE! (Prospera!)

Cel mai recent documentar neconvenţional, THRIVE: What on Earth Will It Take?, creaţie a soţilor Foster şi Kimberly Gamble, rodul a peste 8 ani de interviuri şi cercetări, se dovedeşte a fi un film de sinteză, extrem de bine realizat, într-o manieră profund optimistă şi cu o grafică impecabilă, care ne poartă firesc printre invenţii ştiinţifice de avangardă, studii ale conştiinţei, structură geometrică a texturii Universului, aikido şi activism, manifestate în climatul politic actual, caracterizat de consolidarea globală a puterii elitei financiare şi a controlului paranoic exercitat asupra oricărui aspect al vieţii noastre, ridicându-ne moralul zdruncinat de dezvăluirea realităţilor crude ale societăţii, prin prezentarea de soluţii realiste şi strategii îndrăzneţe de răsturnare paşnică a balanţei puterii, împuternicind fiinţa umană cu dreptul de a-şi recupera viitorul şi de a-şi reechilibra existenţa, în rezonanţă cu tendinţa universală către prosperitate a lumii vii.

Deşi am fost atenţionat asupra lansării filmului, am ezitat să-l traduc şi chiar să-l urmăresc, din cauza unei prejudecăţi poate, a originii sociale a lui Foster Gamble, care este unul dintre descendenţii direcţi ai co-creatorului imperiului Procter & Gamble (stră-stră-nepot mai exact) şi am ajuns să privesc afirmaţia lui de la început de film, că i-a fost necesară întreaga viaţă pentru a discerne care sunt cauzele fiascoului multilateral al societăţii contemporane, drept o simplă dovadă de ipocrizie mediatică.

Compania Procter & Gamble, cu sediul în Cincinnati, Ohio, a fost înfiinţată în 1837, de doi cumnaţi, William Procter (fabricant de lumânări) şi James Gamble (fabricant de săpunuri), la iniţiativa mai mult decât inspirată a socrului lor comun, Alexander Norris, fiindcă după numai 21 de ani aveau deja vânzări de peste un milion de dolari.

Compania s-a consolidat în baza contractelor militare, încheiate cu trupele unioniste din timpul războiului civil, soldaţii americani lăsaţi la vatră asigurându-le o reclamă gratuită binevenită, în întreaga ţară, dar a devenit o corporaţie abia în 1930, prin achiziţia companiei britanice Thomas Hedley Co.

Corporaţia deţine cel puţin două recorduri nedorite de noi toţi, crearea şi vânzarea primei paste de dinţi cu fluor şi finanţarea cercetărilor pentru cipurile RFID - aşa cum recunoaşte şi Foster în film - şi încă un record ceva mai ciudat: din cauza pierderilor considerabile pe piaţa investiţiilor în credite derivative, au acţionat în judecată Bankers Trust, în 1994, pentru fraudă, fiind primul caz înregistrat în istorie, de membri ai unui consiliu de administraţie al unei mari corporaţii care recunoşteau, în tribunal, că s-au lăsat antrenaţi într-o afacere pe care au fost incapabili să o înţeleagă.

Asta nu i-a împiedicat, în acest an, să înregistreze vânzări record de 82,6 miliarde dolari, compania achiziţionând între timp şi alte firme binecunoscute ca: Folgers Coffee, Max Factor, Gillette, Duracell sau Braun.

Incitat fiind de prezenţa printre intervievaţi a unor nume celebre ca Duane Elgin, Nassim Haramein, Steven Greer, Adam Trombly, Brian O'Leary, Vandana Shiva, John Taylor Gatto, Deepak Chopra, David Icke, G. Edward Griffin, John Perkins sau Barbara Marx Hubbard, m-am decis să traduc documentarul şi nu regret acest lucru, fiindcă trebuie să recunosc că este unul dintre cele mai omogene, oneste şi cursive filme văzute vreodată, care abordează în cele peste două ore de vizionare, aproape toate problemele tratate de documentarele postate anterior pe blog.

Nu am descoperit absolut nimic subversiv în film, chiar dimpotrivă şi dacă ţinem cont că avem deja exemplul unui moştenitor al concernului Philips, care s-a decis să încalce tradiţia familiei fabricând produse fiabile, caz prezentat în The Light Bulb Conspiracy şi chiar cazul lui John Taylor Gatto, care s-a dezis de propovăduirea sclaviei muncii prin "taylor-ism", trebuie să acceptăm o altă afirmaţie a lui Foster, că nu toţi membrii familiilor sus-puse sunt şi participanţi activi la mascarada mondială numită globalizare planificată sau folosind sintagma atât de dragă elitelor, "noua ordine mondială", deşi mereu m-am întrebat ce anume ar putea fi nou în această ordine, din moment ce tot ei ne vor conduce.

Pe de altă parte, pe lângă efortul deosebit impus de realizarea unui film de o asemenea anvergură şi calitate, ca să nu mai vorbim de sumele semnificative implicate, cuplul Foster & Kimberly, de această dată, a realizat şi un web site extraordinar, http://www.thrivemovement.com/, a cărui valoare îndrăznesc să afirm că o depăşeşte cu mult pe cea a filmului, fiindcă, pe lângă faptul că sintetizează şi cumulează informaţii din toate domeniile atacate de documentar, mai oferă şi o platformă de comunicare şi de argumentare a soluţiilor propuse, pentru edificarea modelului ideal de societate la care aspirăm cu toţii.

Activitatea neconvenţională a lui Foster Gamble, are rădăcini mai vechi, încă de pe vremea când devenea co-fondator al unui grup de lucru multidisciplinar, The Sequoia Symposium, în 1997, bănuiesc că împreună cu Jack Kasher, fiindcă doi ani mai târziu, acesta, în calitatea sa de profesor de fizică şi astronomie la Universitatea Nebraska, găzduia la Thompson Alumni House una dintre şedinţele grupului, la care participau, printre alţii:

- Lynnclaire Dennis din San Francisco, autoarea cărţii "The Pattern", care avusese o experienţă de moarte clinică, în 1987, în timpul unei ascensiuni cu un balon cu aer cald, în Alpii elveţieni;

- Louis Kauffman, profesor de matematică la University of Illinois-Chicago, unul dintre teoreticienii respectaţi ai paradoxului matematic reprezentat de nodul trilobat;

- Ashok Gangadean, profesor de filozofie la Haverford College, lângă Philadelphia şi recenzor al cărţii amintite, despre care scria: "The Pattern reprezintă uniunea vie dintre finit şi infinit, minte şi materie şi continuumul spaţiu-timp." ;

- Pierre Noyes, profesor la Stanford University;

- Foster Gamble, cercetător din Woodside, California

şi, nu în ultimul rând

- Nassim Haramein, prezentat de reporterul de la Omaha World Herald, în articolul din 23 ianuarie 1999, în care relata evenimentul, drept "un cercetător al geometriei vidului, de 15 ani încoace, din Santa Cruz California".

Dr. Jack Kasher a fost consultant şi angajatul de vară al Lawrence Livermore National Laboratory, între 1975-1992, unde se specializase pe aplicarea teoriei electromagnetice în cadrul sistemului de apărare Războiul Stelelor, cu o mică pauză în vara lui 1991, când a lucrat la Marshall Spaceflight Center al NASA, în Huntsville, Alabama.

El este totodată şi directorul pentru statul Nebraska al MUFON, o organizaţie non-profit, fondată în 1969, care investighează cazurile OZN, în care calitate a efectuat o analiză detaliată a controversatei filmări a misiunii STS-48, a navetei spaţiale Discovery, lansată în data de 12 septembrie 1991, de la Kennedy Space Center, Florida, în care apar obiecte ciudate deplasându-se prin spaţiul cosmic, în manieră evident controlată, analiză care poate fi studiată în detaliu la acest link: http://www.nicap.org/muj_kasher_sts48.htm.

Una dintre erorile filmului este prezentarea pe acelaşi nivel a familiilor Rothschild, Rockefeller şi Morgan, când, de fapt, ultimele două se află pe poziţii de subordonare faţă de Rothschild, la fel ca şi celelalte "mari familii" amintite: Carnegie, Harriman, Schiff sau Warburg.

Mult mai aproape de realitate s-a situat istoricul Niall Ferguson, când scria: "Pentru majoritatea secolului XIX, N.M. Rothschild a condus cea mai mare bancă din lume, ce a dominat piaţa internaţională de acţiuni. Ca echivalent contemporan, cineva ar trebui să-şi imagineze o fuziune între Merril Lynch, Morgan Stanley, J.P. Morgan şi probabil şi Goldman Sachs, la fel puternică poate ca Fondul Monetar Internaţional, dat fiind rolul familiei Rothschild în stabilirea politicii financiare a numeroase guverne."

Aceeaşi eroare se face când în fruntea tuturor organizaţiilor secrete este prezentată, aproape mereu, Round Table, a mogulului diamantelor sud-africane, Cecil Rhodes, atribuindu-i-se un rol mult prea important, când, de fapt, banca Rothschild l-a finanţat pentru a putea dezvolta British South Africa Company, dovada fiind dată şi de faptul că la moartea lui Rhodes, în 1902, administratorul averii sale a devenit Leopold de Rothschild (1845–1917), cel ce a ajutat la iniţierea schemei malefice a burselor Rhodes de la Oxford University, ca modalitate de recrutare şi pregătire a lichelelor ce promovează planurile ocultei planetare, ca Bill Clinton, George Stephanopoulos, Susan Rice şi mulţi alţii.

Dat fiind succesul mondial al documentarului, la atât de puţină vreme de la lansare, trebuie să recunosc că m-a deranjat şi "cocacolismul" prezentării satelor româneşti Liviu Rebreanu, Izvoru Crişului, ca exemple ale politicii ecologice promovate de Vandana Shiva, în comunitatea indiană sprijinită de Navdanya, deşi nu e exclus să se fi oploşit şi prin satele ardelene nişte "hinduşi" hipo-motorizaţi, autohtoni.

Am fost dispus să le iert aceste mici păcate realizatorilor, în calitate de practicant de aikido, pentru pledoaria superbă făcută singurei arte marţiale exclusiv defensive, nefiind dificil de integrat în Calea Armoniei "dansul" graţios al Fondatorului, Ōsensei Morihei Ueshiba şi al unuia dintre discipolii săi interni - uchi deshi între 1958 şi 1969 - Mitsugi Saotome Sensei.

Energia liberă rămâne la fel de periculoasă pentru magnaţii petrolului, pe cât era şi la momentul când a fost făcut extraordinarul film al lui Harry DeLigter, Free Energy - The Race to Zero Point, dovada fiind dată de asasinarea în 2004 a unuia dintre protagonişti, dr. Eugene Mallove.

Munca neobosită a lui Mallove pentru promovarea noii energii, pe lângă editarea revistei Infinite Energy şi înfiinţarea organizaţiei non-profit New Energy Foundation, constă şi în scrierea unei cărţi curajoase Fire from Ice, avându-i ca eroi pe Stanley Pons şi Martin Fleischmann, de la University of Utah, cei care au reuşit primii să realizeze fuziunea la rece, în 1989 şi care, între timp, au fost supuşi unei campanii feroce de discreditare, din partea fizicienilor lumii academice şi, mai ales, a promotorilor fuziunii termonucleare, care şi-au apărat carierele, cercetările şi sursele de finanţare.

La şapte ani după asasinat, timp în care au fost arestaţi şi eliberaţi diverşi indivizi, nu s-a ajuns încă la nici un proces şi singura declaraţie făcută de justiţia statului Connecticut este de o prostie sfidătoare: "... este posibil ca Mallove să fi fost ucis de un chiriaş evacuat, furios că i-au fost aruncate unele lucruri personale în timpul evacuării."

Prin vocea lui John Taylor Gatto, ne este reamintită problema dureroasă a unui sistem educaţional absurd, destinat pervertirii personalităţii copiilor şi producerii de sclavi condiţionaţi pavlovian, ca reacţie faţă de autoritate, aşa cum subliniază şi Deepak Chopra:

"Dacă un copil este slab la matematică, dar bun la tenis, majoritatea oamenilor i-ar angaja un preparator la matematică. Eu i-aş fi angajat, mai degrabă, un antrenor de tenis."

Plecând de la afirmaţia lui Foster Gamble că, o dată instaurată noua ordine mondială, nu vom mai avea nici unde fugi, nici unde să ne ascundem, mi-am adus aminte de dilema participanţilor la un sondaj de opinie organizat pe la sfârşitul anilor '80, de un fost spion GRU, colonelul Victor Suvorov, fugit în Anglia, care le solicita participanţilor să enunţe măsuri efective de stopare a emigrării clandestine, dintr-un stat în care tocmai s-a instaurat socialismul, au fost naţionalizate toate mijloacele de producţie şi a fost desfiinţată proprietatea privată.

Răspunsurile s-au orientat în întregime către măsuri represive: sârmă ghimpată, trupe de grăniceri, câini, reflectoare etc., nimeni nereuşind să observe o soluţie externă pentru o problemă internă: singurul caz, în care ar fi încetat evadarea celor năpăstuiţi de "raiul socialist", era să nu mai aibă unde fugi.

Este varianta intuită genial de Foster şi chiar şi de Stalin, la vremea lui şi care a devenit obsesia conducătorilor cabalei mondiale şi principalul motiv pentru care îşi doresc să stăpânească dictatorial întreaga lume, fiindcă experimentele derulate anterior pe banii ocultei şi pe suferinţa noastră, în întreg lagărul socialist, prin care au fost decimaţi peste 100 de milioane de oameni numai în URSS şi China, laolaltă - spre entuziasmul unui psihopat ca David Rockefeller - le-au demonstrat cu claritate că, în caz contrar, se vor îndrepta către un eşec garantat.

"Este greu, afirm eu, ca oricine altcineva să deteste mai mult decât mine vărsarea de sânge, inclusiv la vreme de război, dar este încă şi mai greu să depăşească dezgustul meu de natura însăşi a statelor totalitare, în care masacrul este doar un detaliu administrativ."

Vladimir Nabokov

(23 aprilie 1899 - 2 iulie 1977

Un comentariu de Marian Matei


sau aici:


Sursa: Dezvaluiri - http://antiiluzii.blogspot.com/

Wild Carpathia - 2011 (Rosub)

“Documentarul prezintă, din viziunea unui grup de britanici, frumuseţea Munţilor Carpaţi din România, în încercarea de a arăta străinilor minunata diversitate a faunei şi florei din zonă, dar şi în încercarea de a-i face pe români să conştientizeze "comoara nepreţuită" de care se bucură şi pe care trebuie să o conserve pentru generaţiile viitoare.

Documentarul este prezentat de Charlie Ottley si este dedicat, în primul rând, Carpaţilor şi pădurilor lor, descrise ca “ultimul mare teritoriu sălbatic al Europei”.

Mare parte din acest lanţ muntos înconjoară o parte a României, cunoscută sub numele de Transilvania. Este un loc de mit şi legendă, un tărâm unde urletul îndepărtat al lupilor mai înfioară, încă, aerul nopţilor. Invitatul de onoare este prinţul Charles. Filmul a făcut senzaţie încă dinaintea premierei, datorită unei declaraţii şocante a moştenitorului coroanei britanice.

Telespectatorii britanici şi cei din toată lumea au avut, astfel, ocazia să descopere un nou chip al României: o ţarăcu o natură fascinantă, demnă de a fi cunoscută şi admirată."

Ian Lungold despre Calendarul Mayas (1)

Ian Lungold - The Mayan Calendar Comes North - partea 1

Va recomand spre vizionare o conferinta deosebit de interesanta despre Calendarul Mayas, conferinta sustinuta de Ian Lungold. Revelatiile facute de acest cercetator al misterelor mayase merita cu adevarat sa ajunga la cat mai multi. Perspectiva lui Ian Lungold este una inedita dar in acelasi timp sustinuta cu argumente. Se incheie cu adevarat calendarul Mayas pe 21 decembrie 2012 sau mult mai repede?
Ian Lungold cauta sa demonstreze ca ultima zi a acestuia ar fi 28 octombrie 2011, deci peste o luna si jumatate...
Mai jos puteti viziona prima parte a acestei conferinte. Ii multumim pe aceasta cale lui Mihai Bitan, un entuziast care s-a ocupat de traducerea conferintei. In curand, si tot datorita muncii depuse de Mihai Bitan, veti putea viziona si partea a doua a conferintei. Vizionare placuta!

Dieta integral vegetariană (doc)

"Industria cărnii de vită a contribuit la moartea mai multor americani, decât toate războaiele acestui secol, toate dezastrele naturale şi accidentele de automobil, combinate. Dacă grătarul de vită este ideea voastră de 'hrană adevărată pentru oameni adevăraţi', atunci vă doresc să locuiţi în apropierea unui spital cu adevărat bun."

Dr. Neal Barnard,

Profesor - Facultatea de Medicină

Universitatea "George Washington"

Preşedinte al " Physicians Committee

for Responsible Medicine"

Lansat în luna martie a acestui an, Forks over Knives, filmul cineastului independent Lee Fulkerson, examinează în profunzime afirmaţia radicală, că majoritatea bolilor degenerative care ne afectează - dacă nu cumva, chiar toate - ar putea fi ţinute sub control sau chiar obligate să involueze, prin eliminarea din dieta noastră zilnică a oricărui aliment de origine animală şi a alimentelor cu grad înalt de procesare, folosind drept argumentaţie odiseea chirurgului dr. Caldwell Esselstyn şi a biochimistului nutriţionist dr. T. Colin Campbell, doi eminenţi cercetători, într-un domeniu de pionierat, poate, al alimentaţiei exclusiv vegetariene.

Ce se întâmplă în aşa-zisa lume civilizată ?

Când am uitat cum trebuie să trăim ?

Fiindcă, în pofida unor mult trâmbiţate progrese tehnologice, în orice domeniu, a unor războaie anticancer declanşate oficial şi chiar legiferate, a afirmaţiilor tot mai impertinente ale industriei farmaceutice, gata să susţină clipă de clipă că este pe cale să descopere pilula minune sau vaccinul perfect, suntem tot mai bolnavi an de an, după toate standardele posibile.

Statisticile, cel puţin pentru SUA, sunt îngrozitoare:

- două treimi dintre americani sunt supraponderali;

- cazurile de diabet au explodat, practic, în special în rândurile tinerilor;

- cel puţin jumătate dintre americani înghit, zilnic, cel puţin un aşa-numit "medicament", eliberat pe reţetă de medici alopaţi îndatoritori;

- operaţiile medicale majore au devenit o rutină, hrănind "lipitorile", companiile de asigurări şi cele farmaceutice, care prosperă cu nesimţire, ajungând la venituri de miliarde de dolari;

- bolile cardio-vasculare, cancerul şi atacurile cerebrale sunt cele trei cauze principale de deces, deşi sunt cheltuite sute de miliarde de dolari anual, pentru a le "combate";

- milioane de alţi oameni suferă de o serie întreagă de alte boli degenerative sau autoimune ş.a.m.d.

Pe plan mondial, sunt mai mult decât convins că cifrele nu diferă semnificativ şi nu cred că este dificil să accesăm astfel de statistici, deşi nu ştiu în ce măsură nu au fost deja cosmetizate, prin decizii guvernamentale sau ONU.

Să existe oare o soluţie unică, pentru toate aceste probleme ?

O soluţie atotcuprinzătoare, dar extrem de simplă, încât să fie ceva uluitor, că n-am fost capabili, încă, să o luăm în serios ?

Copil fiind, am luat foarte în serios declaraţiile belicoase ale unor escroci nedovediţi, la acea vreme, gen Nixon, care declarau război legal cancerului, deşi eram pe zi ce trece tot mai nedumerit, că într-un secol de progrese tehnologice uimitoare, când ne lăudam că am fi în stare să zburăm hipersonic şi chiar să călcăm Luna în picioare, nimeni nu părea a fi capabil să dorească, să îndrepte, acea luptă, împotriva cauzelor reale şi nu a simptomelor acelei boli.

Ajunsesem să ne fandosim că am eradicat variola şi poliomielita şi malaria şi toate nu erau decât minciuni sfruntate, care justificau alocările uriaşe de fonduri pentru domeniul medical, din toate sursele posibile, fonduri ce se scurgeau, pe negândite, în buzunarele largi ale comunităţii medicale şi farmaceutice.

Desigur că nu ştiam nimic, pe atunci, despre extraordinara metodă a statisticii matematice, care putea stoarce răspunsuri elocvente din orice tabelă aridă, cu date brute, culese neobosit vreme de ani de zile sau, poate, chiar decenii, într-o ţară oarecare a lumii.

Mafia medico-farmaceutică a ignorat cu încăpăţânare această metodă simplă, în toată această perioadă şi, mai grav de atât, nu numai că o ignoră în continuare, dar face eforturi drăceşti să elimine din sistem orice medic, farmacist sau cercetător onest, care apelează la ea şi ajunge la concluzii uluitor de simple, pentru un fenomen distructiv cum este cancerul, de exemplu, care, în plin război "nixonian", a scăpat vigilenţei guvernanţilor, ajungând de la statutul de boală de excepţie, la acela de "zestre" nedorită curentă, pentru mai mult de jumătate din populaţia lumii, fapt care ar justifica din plin declararea sa ca epidemie.

Nu vă gândiţi prea mult, la cine ştie ce cauze sofisticate ale miopiei oficialilor lumii.

Este exact aceeaşi motivaţie care provoca furia lui Iisus, când a încercat să-i izgonească pe zarafi din templu: lăcomia dementă.

Sistemul social mercantil, actual, nu poate supravieţui de pe urma unui sistem medical care vindecă oameni, fiindcă nu există nici un fel de profit într-o astfel de conduită medicală - "banii nu vin de la oameni sănătoşi şi nici de la morţi, ci numai de la cei care au o boală cronică", se afirmă undeva în film.

Dacă vă uimeşte un asemenea raţionament, voi exemplifica prin altul, de aceeaşi speţă, care stă la baza deciziilor strategice ce se iau pe timp de război, raţionament care a condus, în timp, la eliminarea unor instrumente garantat letale, în genul muniţiei individuale explozive.

Nu au existat nici un fel de considerente umanitare în luarea acelei decizii, ci motivaţia a fost cu totul alta: în timp de război, "profitabilă" şi deci recomandată nu este uciderea soldaţilor inamici, ci rănirea acestora, fiindcă un om rănit imobilizează mult mai multe resurse financiar-umane ale armatei adverse - îngreunând efortul de război - decât un soldat mort: servicii de ambulanţă, spitalizare, farmaceutice ş.a.m.d.

Dr. Colin Campbell, un nutriţionist al Universităţii Cornell, nu făcea excepţie de la regulă, prin anii '60, când, respectând tradiţia de fermieri a familiei, se străduia să producă proteine de origină animală, de "înaltă calitate", ce-i drept într-un scop foarte nobil, de a eradica foametea din ţările lumii a treia.

Tocmai lipsa banilor, l-a determinat să ia o decizie involuntar genială, oferind copiilor doar proteine de natură vegetală, constatând uluit că statisticile arătau că, tocmai la copiii filipinezi din familiile înstărite, se manifesta mai des cancerul hepatic, motivaţia fiind exact posibilitatea de a achiziţiona şi consuma produse alimentare de origine animală.

Experimentele ulterioare, prin care a încercat să probeze atât intuiţia sa cât şi declaraţiile dintr-un articol al unei obscure reviste medicale indiene, folosind cazeina în dieta unor cobai, au confirmat strălucit premisele iniţiale.

Dr. Caldwell Esselstyn - o cunoştinţă mai veche de-a noastră, din filmul consacrat terapiei Gerson - a ajuns la o concluzie similară urmând o cale diferită.

Frustrat fiind de inutilitatea luptei contra cancerului de sân, pe care o purta necontenit, în calitate de preşedinte al Breast Cancer Task Force la Clinica Cleveland, a realizat un fapt extrem de simplu.

Chirurgia este desigur un instrument excelent, în orice caz medical de urgenţă, dar nu a reprezentat şi nu va reprezenta vreodată o metodă preventivă: indiferent câte mastectomii ar fi efectuat, cazurile de cancer mamar continuau să se adune la clinică.

A apelat desigur la statistici, unele dintre ele chiar bine ascunse sau făcute uitate de oficialităţi şi a raţionat exact ca şi Campbell, într-un final: în ţările care nu aveau în dietă decât cantităţi nesemnificative de proteine de natură animală, se manifestau cele mai puţine cazuri de cancer, iar regula nu era valabilă doar pentru cel mamar, care-l interesase iniţial, ci pentru orice tip de cancer.

Esselstyn a avut rara intuiţie de a verifica ce spun statisticile şi în cazul altor boli degenerative, cum ar fi cele cardio-vasculare, constatând entuziasmat că regula se verifica şi în acest caz.

Nu veţi găsi popularizate niciodată aceste concluzii, în nici una dintre declaraţiile oficiale, deşi, în China, Zhou Enlai a ordonat executarea unui studiu, asupra a peste 880 de milioane de oameni, tocmai în acest sens.

Dovada este prezentată parţial şi în film, când două somităţi ale guvernului american, Connie B. Diekman, director al University Nutrition, Washington University, St. Louis, Missouri şi fost preşedinte al Asociaţiei Dietetice Americane şi David Klurfeld, National Program Leader, Human Nutrition, la Departamentul Agriculturii al SUA, sunt invitate, firesc, de regizor să prezinte opiniile contrare şi susţin sfidător că au "dovezi ştiinţifice", care demonstrează rolul benefic al lactatelor şi cărnii în sănătatea umană.

Diekman dă chiar, drept exemplu, cazul osteoporozei, deşi toate statisticile arată, cu claritate, recrudescenţa acesteia exact în ţările cu un mai mare consum de produse lactate, fie ele şi degresate, din cauza acţiunii acidozei metabolice, provocată de proteinele de natură animală.

Aşa zisele motivaţii ale lui Klurfeld, sunt, în aceeaşi ordine de idei, pur şi simplu cretine sau sunt făcute în speranţa existenţei unei audienţe cretine: legile privind incompatibilitatea sunt foarte clare şi nu cred că cineva se poate îndoi, de concluziile părtinitoare şi, deci, false, trase de un comitet de reglementare, aflat pe statul de plată al industriei pe care ar trebui să o reglementeze.

Dacă mai există şi sceptici, îi invit să cântărească efectele evidente ale politicii nutriţioniste oficiale, pur şi simplu privind în jur - nu le va fi greu să observe marea masă de obezi care tasează asfaltul, în toate ţările lumii, consecinţa directă a obiceiurilor alimentare legalizate şi susţinute "ştiinţific".

Regizorul ne atrage după sine, în cele două călătorii fascinante, pe care le întreprinde alături de cei doi minunaţi cercetători, Campbell şi Esselstyn, pe căile similare, dar separate, care i-au condus de la viaţa la fermă şi "perfecta hrană naturală", până în China sau Cleveland, unde au început să exploreze idei care le-au zdruncinat convingerile înrădăcinate, fiindcă ei înşişi fuseseră, până atunci, tot simple produse ale aceleaşi cumplite şi tembele societăţi de consum, în care banul justifică totul, de la războaie, la genocid medical.

Documentarul nu se rezumă doar la teorie, declaraţii şi statistici.

Însuşi regizorul - laolaltă cu mulţi alţi pacienţi cu boli grave şi chiar sportivi de renume, ca Marc Danzig - se supune aceleaşi diete integral vegetariene, promovată de ambii cercetători, rezultatele mai mult decât relevante fiind dezvăluite la final de film.

În concluzie, sunt perfect convins de mesajul acestui film: o dietă integral vegetariană nu poate fi decât sănătoasă - proteinele de origină animală nefiind deloc necesare - fiindcă ne oferă până şi avantajul evitării chimicalelor şi carcinogenelor, pompate cu largheţe în animalele crescute intensiv, iar fast-food-ul este o invenţie criminală, ce nu are nimic de-a face cu alimentaţia umană.

Comentariu de Marian Matei
Sursa: Dezvaluiri

Project Avalon: Convorbiri despre viitor cu Rich Dolan

Va prezint un interviu oferit de Kerry Cassidy (Project Camelot) şi Bill Ryan (Project Avalon) împreună cu Dolan Rich, savant şi cercetător, autorul volumelor I şi II - "UFOs and The National Security State and of the newly released, "A. D. After Disclosure".


Este posibilă Dezvăluirea acum? Este oportună?
Este omenirea pregătită să afle, în sfârşit, adevărul?
Ni se va permite vreodată să aflăm TOT adevărul? Spre ce ne îndreptăm?
Aceasta e tema principală a interviului, filmat cu ocazia Congresului Internaţional OZN din Phoenix, Arizona...