Serghei Nikolaevici Lazarev

Dotat cu nişte calităţi ieşite din comun, S.N.Lazarev a început încă din tinereţe să practice, cu rezultate foarte bune, masajul bioenergetic. Parapsihologia şi medicina neconvenţională deveniseră o adevărată modă în Rusia anilor ´70, căreia nu i s-a sustras nici autorul cărţii de faţă. Au apărut într-un timp relativ scurt, foarte mulţi bioenergoterapeuţi care la prima vedere, făceau adevărate minuni. S.N.Lazarev s-a detaşat însă de toţi aceşti vindecători printr-un sistem original de abordare a metodelor medicinii neconvenţionale şi prin crearea unei teorii proprii privind utilizarea bioenergiei în terapie. Este vorba de fapt, nu doar de o simplă teorie ci de o descoperire senzaţională, cunoscută deja pe tot mapamondul şi care ar putea revoluţiona întreaga concepţie contemporană asupra diagnosticării şi tratării bolilor. Aplicând „masajul” bioenergetic în tratarea pacienţilor săi, S.N.Lazarev a observat că boala de fapt nu se vindecă, ci migrează de la un organ la altul, lucru dovedit şi în cazul metodelor convenţionale de tratament la care recurge medicina contemporană „oficială”. De pildă, un pacient vindecat de ulcer gastric revine după aproximativ două luni cu o serioasă afecţiune renală, iar la şase săptămâni după vindecarea acesteia, pacientul se îmbolnăveşte de plămâni... Asemenea cazuri, întâlnite cu sutele în practica sa, îl duc pe S.N.Lazarev la concluzia că, acţionându-se asupra bolii, se acţionează doar asupra efectului, cauza rămânând, în continuare, neschimbată. Lazarev meditează îndelung la acest fenomen, studiază cu seriozitate textele medicale şi filozofice ale Orientului antic, pentru a ajunge în cele din urmă la conceptul de karmă. Karma, noţiune preluată din filosofia orientală şi identificată de multe ori cu destinul, reprezintă în viziunea lui S.N.Lazarev, „un mecanism de răsplătire a faptelor pământeşti”. Cunoscând acest mecanism, (iar scopul cărţii acesta este), omul îşi poate ameliora starea de sănătate, dar şi destinul. Diagnosticarea karmei. Sistemul autoreglării câmpurilor reprezintă debutul editorial al lui S.N.Lazarev, produs în trombă (concomitent la două edituri din spaţiul ex-sovietic) în 1994, fiind prima serie de şase cărţi cu titlul generic Diagnosticarea karmei. Citind această carte, vom descoperi plini de surprindere, că omul nu se identifică doar cu organismul fizic, ci reprezintă o structură cu mult mai complexă, în care fizicul este doar o singură componentă (şi poate că nici cea mai importantă). Interdependenţa dintre fizic, psihic, spirit şi destin este susţinută de argumente convingătoare şi mai ales, de fapte reale din practica terapeutică a autorului. S.N.Lazarev ne dă un răspuns convingător la o serie de întrebări care frământă de mai multă vreme conştiinţele noastre şi anume: Ne putem oare vindeca fără să înghiţim medicamente şi fără să ne operăm? Poate fi prelungită viaţa omului? Cât? Şi mai ales cum? Sunt răspunzătoare numei genele de transmitere a informaţiei ereditare? Ce trebuie să facem pentru a aduce pe lume copii sănătoşi, feriţi de boli şi nenorociri? Care este regimul alimentar şi comportamentul gravidei în timpul sarcinii? Care sunt cauzele sterilităţii şi cum pot fi eliminate acestea? Cum pot deveni copiii noştri mai cuminţi şi mai silitori la învăţătură? Ne paşte într-adevăr „sfârşitul lumii”? Există vrăji şi blesteme? Cum ne putem apăra împotriva lor? Cum ne putem schimba soarta în bine? Ştim să ne hrănim? Şi încă multe, multe altele.

"În prezent, succesele medicinei oficiale sunt de netăgăduit. Unul din principalele obiective
ce-i stau în faţă îl constituie depistarea bolii într-un stadiu incipient, ceea ce contribuie la ridicarea eficacităţii tratamentului. Rămâne însă nerezolvată problema înţelegerii a ceea ce reprezintă boala, care sunt cauzele ei şi ce trebuie făcut pentru ca ea să nu apară. Un pas important înainte l-a făcut medicina contemporană atunci când medicii au înţeles faptul că tratarea izolată a unui organ este lipsită de perspective, întrucât se îmbolnăveşte întregul organism şi, prin urmare, trebuie tratat organismul ca tot unitar. Legat de aceasta, a crescut interesul pentru medicina orientală, unde terapia era direcţionată asupra întregului organism. Medicii au trebuit să ia contact cu noţiuni ca meridiane şi canale energetice. Reprezentarea organismului nu numai ca un sistem fizic, dar şi energetic, a început, încetul cu încetul, să pătrundă în conştiinţa aproape a fiecărui medic.
Conform medicinei orientale, omul reprezintă, mai întâi de toate, un sistem energetic, în
interacţiune cu întreaga lume. Dezvoltarea ulterioară a medicinei oficiale a dus la conştientizarea
faptului că la baza maladiei stă scăderea imunităţii, inclusiv cancerul fiind provocat de tulburări ale sistemului imunitar. Sistemul imunitar este legat de energetica organismului şi depinde de aceasta.
Diagnosticarea şi influenţarea sistemului energetic reprezintă domenii promiţătoare ale medicinei contemporane. Există însă şi alţi factori de care depinde starea fizică a organismului.
Cu multe sute de ani în urmă, Avicenna a făcut un experiment punând o oaie la o anumită
distanţă faţă de un lup. Peste trei zile, oaia a murit deşi, din punct de vedere fizic, era sănătoasă.
Este clar că ceea ce noi numim conştiinţă, psihic, poate determina într-o măsură considerabilă
starea organismului. Păstorii din Asia Centrală aveau următoarea metodă de tratament. Când, dupăo naştere ratată, oaia bolnavă nu se mai putea ridica şi nici un fel de leacuri nu-i erau de ajutor, i se aducea, în locul mielului mort, unul viu, luat de la o altă oaie. Ea îl hrănea şi-1 îngrijea,
înzdrăvenindu-se. Înseamnă că ceea ce noi numim psihic, poate fi de ajutor atunci când nu au
efect medicamentele. La om, al cărui psihic este incomensurabil mai mare decât la animale, acest
efect este în mod legic de câteva ori mai puternic. Fără cunoaşterea legilor existenţei psihicului
uman, nu mai este posibilă dezvoltarea armonioasă a medicinei contemporane.
O etapă importantă în elucidarea modului în care psihicul omului este legat de sănătatea
acestuia, a fost parcursă graţie experimentelor lui Franz Mesmer şi Sigmund Freud. Potrivit
teoriei lui Mesmer, asupra sănătăţii omului au o influenţă considerabilă nu numai emoţiile
puternice, stresurile, ci şi cele nesemnificative. Este foarte important să înţelegem cât de profund
pătrund ele în psihic. Ca urmare, influenţele profunde au o serioasă înrâurire asupra sănătăţii
omului. Sigmund Freud a făcut o descoperire care a dus la unirea psihologiei cu medicina. El a
demonstrat că structurile subconştiente profunde sunt guvernate de legi proprii şi că un stres
suferit în trecut nu dispare niciodată, că se păstrează şi că poate provoca, în timp, o maladie."

Daca doriti sa cititi aceste carti le puteti gasi aici (cat si multe alte carti foarte interesante): http://putereaprezentului.wordpress.com