Fortele aviatice israeliene au doborat un obiect zburator neidentificat care a aparut deasupra reactorului nuclear de la Dimona, aflat in desertul Neghev, a anuntat Ministerul Apararii din Israel.
Potrivit CNN, obiectul si-a facut aparitia intr-o zona in care zborurile sunt interzise, ceea ce a alarmat fortele aeriene israeliene. Fara ezitare, militarii au doborat obiectul...
Ministerul Apararii israelian a anuntat ca obiectul ar fi putut sa fie un balon de la o petrecere, insa fortele aeriene nu au gasit deocamdata ramasitele lui, pentru a putea spune cu exactitate despre ce este vorba.
Neoficial, insa, au aparut unele surse in mass-media care spun ca ar fi fost un obiect cu motor.
Fortele aeriene au reactionat potrivit procedurii, in momentul in care obiectul a fost observat, au declarat surse din ministerul apararii israelian.
Potrivit www.wikipedia.org, reactorul nuclear se afla in desertul Neghev, la 13 kilometri sud-est de orasul Dimona. Scopul pentru care el a fost construit se presupune ca este acela de a fabrica arme nucleare si majoritatea expertilor au ajuns la concluzia ca aceasta ipoteza este reala.
Despre reactorul nuclear de la Dimona s-a mai spus si ca este locul in care se fabrica uraniu saracit pentru obuze perforante.
Israelul nu neaga existenta sitului, dar refuza sa confirme sau sa nege activitatea care se desfasoara acolo, in contextul politicii nucleare din zona. Informatiile despre acest reactor nuclear sunt strict clasificate. Spatiul aerian este inchis total, iar zona este pazita cu strictete.
Ii multumim prietenului nostru Marian Matei (de la BLOGUL DEZVALUIRI www.antiiluzii.blogspot.com) pentru articolul urmator (care reprezinta totodata o confesiune si o excelenta recenzie a filmului si a documentarului) si pentru deosebita traducere a documentarului de astazi.
Iata articolul:
"Trilogia fraţilor Wachowski debuta, în 1999, cu primul film al seriei, The Matrix, care stabilea un standard greu de atins ca şi efecte speciale şi unul neatins, încă, din punct de vedere al originalităţii scenariului, ce integra într-un tot unitar, referirile la subculturilecyberpunk şi hacker, cu ideile filozofice izvorâte din teoriile lui Rene Descartes, Immanuel Kant, Platon şi cu simboluri întâlnite cam în toate religiile majore ale planetei.
Seria a continuat cu alte două filme lansate în acelaşi an, 2003, Matrix Reloaded şi Matrix Revolutions, mai putin agreate de critică, dar care în perspectiva fanilor şi chiar a filozofilor, pe care-i veţi urmări în acest documentar, apărut un an mai târziu, completează universul descris de primul film al seriei, raspunzând complet întrebărilor, deloc puţine, generate de acesta.
Trilogia descrie un viitor destul de sumbru, în care realitatea percepută de majoritatea omenirii, este, de fapt, o complexă simulare interactivă, Matrix, creată de maşinile guvernate de o inteligenţă artificială, cu scopul de menţine oamenii sub control şi a le folosi activitatea electrică corporală, în transa în care se află, ca surse de energie, în absenţa energiei solare de care aceştia au privat maşinile, într-un prim război purtat, se pare, în anul 1999.
Acţiunea filmului gravitează în jurul personajului principal, Thomas A. Anderson, sauNeo, pe numele său de hacker, care reprezintă personificarea Alesului şi pe careMorpheus îl răpeşte Matrixului, ferm convins că el este Mesia, a cărui apariţie fusese prezisă de un personaj central al mişcării de rezistenţă, Oracolul.
Rolul lui Neo era, desigur, de a elibera omenirea din sclavia impusă în numele maşinilor de către Agenţi, programe conştiente, a căror autoritate arogantă, niciodată contestată, reprezenta o ameninţare continuă pentru rebeli, iniţial doar în mediul virtual al Matrix şi mai apoi şi în "deşertul realului".
Ideea filozofică centrală a filmului, constă în exploatarea temerii esenţiale ce reiese din opera geniului renascentist, Rene Descartes: "Dar dacă viaţa actuală este doar un vis?"
O simplă speculaţie filozofică, am putea spune, întâlnită sub o formă puţin diferită şi la Kant şi Baudrillard, dar şi în budism, este transformată, în filme, în realitatea terifiantă a unui vis impus drept realitate, unei omeniri, în majoritate inconstientă.
Violenţa din film, deloc nesemnificativă, este compensată de ideea practicării ei într-un mediu de fapt virtual şi nu la modul gratuit, ci în scopul mai mult decât nobil, de a salva întreaga umanitate, iar coregrafia artelor marţiale practicate de eroii acţiunii, este la superlativ.
Filmele au avut o priză deosebită la public, dovedită de cultul generat în jurul lor şi de sumele imense încasate în timp, de peste 1,6 miliarde $, şi de asemenea, prin faptul că pun sub semnul întrebării orice autoritate care solicită o supunere necondiţionată, în virtutea unor prerogative impuse prin forţă, context poate mai puţin evident la data lansării primului film, dar mai mult decât clar în anii ce i-au urmat lui septembrie 2001 şi conflictelor aberante declanşate, în lume, de imperiul american.
Documentarul de faţă, opera regizorului Josh Oreck- pare-se niciodată tradus în română - vine poate târziu pentru noi, ţinând cont de data lansării lui, 2004, dar am considerat necesar să fie cunoscute toate implicaţiile religioase şi mai ales filozofice ale trilogiei, exemplificate perfect de o pleiadă de filozofi, dintre care îl voi aminti doar pe profesorul Universităţii Princeton, dr. Cornel West, care este şi unul dintre protagoniştii seriei ca şi consilier al unicului oraş al omenirii, Zion.
Trebuie să-mi fac mea culpa şi să recunosc că am negat rolul filozofiei, în timp, considerând-o ca pe un hobby snob, al persoanelor cu prea mult timp liber şi prea puţine calificări reale, pentru a putea avea o ocupaţie lucrativă şi ulterior, nu am găsit nici timp nici motivaţie, pentru a mai reveni asupra filozofiei, cu o viziune matură de această dată.
Îmi place să cred că m-am maturizat între timp, deşi bărbaţilor rar li se întâmplă acest lucru mai devreme de 80 de ani, fiindcă în ultima vreme, multe cărţi dar şi multe documentare, ca cel extrem de inspirat şi bine realizat al lui Roger Scruton sau ca seria de prelegeri ale prea modestului Nassim Haramein, împreună şi cu filmul de faţă, m-au făcut să mă ruşinez de superficialitatea mea, de atunci, şi să realizez că ceea ce au susţinut filozofii peste vremuri, că filozofia este ştiinţa supremă, nu este absolut deloc exagerat, ci dimpotrivă, subapreciat.
Se pare că ei, huliţii filozofi, deţin de milenii cheia eliberării minţii umane din capcana cotidianului inutil şi noi ne învrednicim, abia astăzi, să le descoperim meritele, într-un moment în care, probabil că modificarea frecvenţei de rezonanţă Schumann, ne deschide gândirea spre experienţe, altfel imposibile.
Asta ca să-mi ofer şi o scuză ştiinţifică, pentru opacitatea care m-a oprit până acum să le accept şi să le preţuiesc reflecţiile filozofice, la adevărata lor valoare. Am ezitat prea multă vreme să descopăr, în gândire, metoda de a evada din închisoarea fizică şi mentală căreia îi aparţinem, cine ştie de când şi pe care fraţii Wachowski au scos-o atât de elegant şi incisiv din anonimat, smulgându-ne privirile blocate obsesiv asupra umbrelor aruncate, de foc, pe pereţii peşterii lui Platon şi impunându-ne să privim o altă realitate, dincolo de zidurile cuştii niciodată percepută concret.
Am ţinut să fac această penitenţă încă de cand am scris articolul asociat importanţei frumuseţii în artă şi implicit, în tot ce ţine de natura umană, dar poate am uitat sau nu am avut curajul de a o recunoaşte, atunci.
O fac acum, recunoscând fără rezerve, că acel "cogito" al lui Descartes, este cu siguranţă cu mult mai important decât "ergo sum", fiindcă de milenii ne străduim doar să fim şi prea puţin să reflectăm la adevărata natură umană, la scânteia divină ce ne animă, la comuniunea deplină cu o conştiinţă unică, supremă, căreia ateii îi conferă denumirea de Univers, cu toate sinonimele lui, dar pe care noi ştim să o numim simplu, pe nume: Dumnezeu."
Nimeni nu pare sa stie originile si scopul piramidei din varful Muntelui Baigong din China. Legendele sustin ca totul a fost construit de catre fiinte venite din alte lumi iar locul a fost folosit ca baza de decolare a unor nave extraterestre. Cercetatorii chinezi sunt hotarati, insa, sa dezlege misterul, iar o echipa de 9 oameni de stiinta se va indrepta ca structura artificiala, inalta de pana la 90 de metri, botezata „Relicva ET”.
Pentru a adanci si mai mult misterul, in zona au fost identificate numeroase pietre sculptate in forme ciudate si dispozitive de metal al caror scop nu a fost inca elucidat.
"Teoria care sustine ca piramida si grotele de pe muntele Baigong sunt opera extraterestrilor poate fi inteleasa la un anumit nivel. Pregatirea noastra profesionala ne obliga totusi sa dovedim daca o astfel de afirmatie este veridica sau nu", declara Yang Ji, cercetator in cadrul Academiei Chineze de Stiinte.
Situl se afla la o mare altitudine, iar poizitionarea sa il face un ideal pentru un observator astronomic. Doua dintre cele trei pesteri descoperite aici s-a prabusit, singura care a ramas in picioare fiind si cea mai mare dintre ele. Inauntrul pesterii a fost identificata o conducta metalica, cu un diamentru de circa 40 de centimetri, care pare sa se indrepte catre interiorul pesterii.
O alta conducta, similara, se afla in roca muntelui si nu este vizibila decat la un capat, nimeni nestiind pana la ce adancime patrunde aceasta in sol. Zeci de fragmente de astfel de conducte au fost descoperite in jurul pesterilor iar ceea ce este si mai ciudat, este ca numeroase fragmente metalice au fost descoperite atat pe plaja lacului Toson din apropiere precum si in adancul acestuia. Tot ceea ce s-a putut afla pana in acest moment este faptul ca tehnologia care a fost folosita la crearea conductelor este una extrem de avansata, necunoscuta oamenilor care se presupune ca le-au realizat.
Naveta Voyager 1 a ajuns la maringea sistemului solar, la 33 de ani după lansare. Din 2004, sonda spaţială a explorat o regiune a spaţiului unde vântul solar încetineşte brusc.
NASA a spus că ultimele informaţii primite de la Voyager 1 arată că viteza vântului solar a ajuns aproape la 0, ceea ce înseamnă că sonda se apropie de marginea sistemului solar, o graniţă cunoscută drept heliopauză.
Oamenii de ştiinţă estimează că abia peste patru ani Voyager 1 va ieşit din sistemul solar şi va intra în spaţiul interstelar.
Vântul solar călătoreşte la viteză supersonică până când traversează o undă de şoc. La acest punct, vântul solar încetineşte drastic şi se încălzeşte. Voyager 1 a traversat unda de şoc în decembrie 2004.
Informaţiile adunate de Voyager 1 vor fi prezentate marţi la Uniunea Americană de Geofizică, din San Francisco.
În 1977 au fost lansate două sonde spaţiale gemene: Voyager 1, pe energie nucleară, şi Voyager 2, care merg însă în direcţii diferite: prima către nord, iar a doua către sud.
Voyager 1 călătoreşte cu 61.155km pe oră şi se află acum la 17 miliarde de km de Soare. Voyager 2 are o viteză mai mică, de "doar" 56.327 km pe oră şi este la 14 miliarde km de steaua noastră.
Ambele sonde spaţiale duc cu ele un mesaj de întâmpinare pentru eventuale forme de viaţă pe care le vor întâlni. Mesajul conţine sunete şi imagini selectate pentru a arăta diversitatea vieţii şi culturii de pe Terra.
Expertii previzioneaza ca luminile nordului, cunoscute si sub denumirea de aurora boreala, vor straluci in 2012 la cel mai inalt nivel observabil in ultimii 50 de ani.
Evenimentul va fi provocat de ceea ce este cunoscut ca Maximum Solar - un proces in cadrul caruia campul magnetic din zona ecuatoriala a Soarelui se roteste cu o viteza mai mare decat in regiunea polilor astrului. Ciclul solar necesita, in medie, aproximativ 11 ani pentru a "pendula" de la un maximum la urmatorul, aceasta perioada variand intre minimum 9 si cel mult 14 ani.
Cel mai recent Maximum Solar a avut loc in anul 2000, iar oamenii de stiinta ai NASA cred ca urmatorul se va consuma in 2012 si va fi cel mai "prolific" din 1958 si pana astazi. Atunci, cu peste o jumatate de secol in urma, aurora boreala i-a uluit pe locuitorii Mexicului, deasupra caruia a aparut in trei randuri. Tot specialistii NASA considera ca luminile nordului ce ar putea aparea pe cer in mai putin de doi ani ar putea deveni vizibile inspre sud cel putin pana in orasul Roma.
Ca o dovada suplimentara in sprijinul teoriei intensificarii vanturilor solare sunt interpretate si imaginile captate de fotograful islandez Orvar Thorgiersson, din Reyjavik. Barbatul, in varsta de 35 de ani, fotografiaza din 2007 luminile nordului si, de la an la an, instantaneele obtinute ilustreaza un colorit si o raspandire tot mai accentuate ale acestora. Orvar crede ca in 2012 vor aparea pe cer scene care nu ar putea fi descrise in cuvinte.
