Unde radio misterioase care vin dintr-o galaxie apropiata

In vecinatatea cosmica a planetei noastre se intampla ceva straniu. Un obiect de origine necunoscuta din apropiata galaxie M82 a inceput sa transmita semnale radio, iar emisia nu se aseamana cu nimic altceva interceptat vreodata in Univers.

Totul a inceput in luna mai a anului trecut, in timp ce Tom Muxlow si colegii sai de la Centrul Astrofizic Jodrell, de langa Macclesfield, Marea Britanie, monitorizau o explozie stelara din galaxia M82, folosindu-se de reteaua de radiotelescoape MERLIN. Un punct stralucitor de emisie radio a aparut dupa numai cateva zile, destul de rapid in termeni astronomici. De atunci, nu a facut prea multe, exceptand surprinderea astrofizicienilor.

Cu siguranta, semnalul nu se incadreaza in tiparul emisiilor radio ale supernovelor: in general, acestea devin mai intense dupa cateva saptamani, pentru ca apoi sa dispara in cateva luni, schimbandu-si permanent spectrul de radiatie in tot acest interval. Noua sursa abia daca si-a schimbat putin rata de stralucire in cursul unui an, iar spectrul sau este constant.

Totusi, pare sa se miste, si inca repede, cu o viteza de patru ori mai mare decat cea a luminii. Astfel de miscari "superluminice" au mai fost vazute si inainte in jeturi de materie de mare viteza absorbite de unele gauri negre. De aceea, oamenii de stiinta se intreaba daca nu ar putea fi implicata o gaura neagra. Semnalul nu vine chiar din mijlocul galaxiei M82, acolo unde astronomii s-ar astepta sa gaseasca genul de nebuloasa supermasiva pe care alte galaxii o au. Ceea ce face loc posibilitatii actiunii unui "microquasar" de scara mai mica.

Un microquasar este format dupa ce o stea extrem de masiva explodeaza, lasand in urma o gaura neagra cu o masa de 10 pana la 20 de ori mai mare decat cea a Soarelui, care incepe apoi sa se hraneasca cu gazul unei stele-companion supravietuitoare. Microquasarii emit unde radio - dar niciunul identificat in galaxia noastra nu este la fel de puternic precum noua sursa din M82. Microquasarii produc, de asemenea, din belsug raze X, iar acestea nu au fost reperate in semnalul provenind dinspre misteriosul obiect. Deci nici aceasta teorie nu pare a se sustine.

Presupunerea cea mai indreptatita a lui Muxlow este aceea ca sursa semnalului radio este un soi de obiect dens care acumuleaza materie inconjuratoare, poate o mare gaura neagra sau o gaura neagra intr-un mediu neobisnuit. Poate ca, de asemenea, fenomenul se intampla ocazional in galaxia noastra, dar este mai comun in M82, deoarece aceasta este o galaxie in care stele masive se formeaza si explodeaza la rate mult mai mari decat in Calea Lactee, creand mereu multe gauri negre noi.

Sursa: Newscientist

UIMITOR! Fenomene stranii pe cerul Chinei 2010!

Septembrie 2010

Iulie 2010

Se accelereaza inversarea polilor magnetici ai Terrei

S-a calculat ca polii magnetici ai Pamantului se inverseaza odata la aproximativ 200.000 de ani, nordul devenind sud si viceversa. In mod normal, procesul dureaza 4 – 5.000 de ani dar, s-au identificat acum, pentru a doua oara, dovezi conform carora a existat o transformare de acest fel a planetei, care s-a definitivat in numai cativa ani.

Prima oara cand un indiciu al interschimbarii rapide a polilor geomagnetici a fost descoperit era in anul 1995, atunci cand prelingeri de lava bine prezervate au fost gasite la Muntele Steens, din Oregon, SUA. Cercetarile efectuate asupra rocilor de aici de catre o echipa condusa de geologul Scott Bogue de la Colegiul Occidental din Los Angeles au dezvaluit ca scurgerile de lava aveau un tipar magnetic neobisnuit. Conform acestui tipar, campul magnetic se deplasase de peste 10.000 de ori mai repede decat normal, cu sase grade pe zi. Tiparele magnetice s-au pastrat in cristalele magnetice ale lavei, formate pe masura ce aceasta s-a racit.

Dar aceste prime descoperiri au ramas controversate si multi si multi cercetatori au contestat teoria inversarii rapide a polilor. Acum, insa, Scott Bogue si Jonathan Glen de la US Geological Survey au descoperit dovezi in anticele roci de lava de pe Muntele Battle, din Nevada, ale unei a doua interschimbari in viteza, datata in urma cu aproximativ 15 milioane de ani.

Potrivit informatiilor continute de o anumita prelingere de lava din Nevada, campul magnetic s-a deplasat cu 53 de grade intr-un singur an. Lava a inceput sa se raceasca, dar a fost apoi din nou incinsa, in intervalul aceluiasi an, deoarece un val de lava proaspata s-a revarsat peste ea. Cristalele din rocile rezultate au fost remagnetizate de aceasa noua lava, indicand o deplasare de 53 de grade. Descoperirea poate insemna ca polii s-au inversat complet intr-o perioada de numai patru ani.

Potrivit unor geologi, o inversare a polaritatii este cumva de domeniul trecutului, de vreme ce campul magnetic al Pamantului s-a slabit in ultimul secol, iar ultima dislocuire stabila s-a petrecut cu 780.000 de ani in urma. Chiar daca am avea parte de o inversare super-rapida, ea tot nu ar fi sesizata de majoritatea oamenilor. Nimeni nu este sigur de motivul acestui fenomen geologic, desi multi oameni de stiinta sunt de parere ca el este conectat intr-un fel de miscarile de convectie ale fierului lichid din miezul extern al Pamantului.

Sursa: Physorg / descopera.ro

Experimentul ultrasecret al lui Darwin...

Experimentul ultrasecret al lui Darwin a iesit la lumina

Un petec de pamant solitar din mijlocul Atlanticului de Sud ascunde cel mai bine pastrat secret al lui Charles Darwin.

Izolata insula Ascension spune povestea uimitoare a unui proiect vechi de aproape doua secole, care a unificat eforturile arhitectului teoriei evolutioniste cu cele ale Marinei Regale Britanice si ale renumitei Gradini Botanice Kew Gardens. Scopul desfasurarii de forte? Construirea unui ecosistem complet functional, dar in totalitate artificial.

Insula tropicala nu este usor de localizat. Incredibil de izolata, ea se afla la o distanta de 1.600 km de coasta africana si la 2.250 km de America de Sud. Iar existenta sa depinde integral de lantul de vulcani submarini numit de geologi Dorsala Atlantica.

In 1836, tanarul Charles Darwin se apropia de finalul misiunii sale, cu durata de cinci ani, de explorare a unor teritorii noi si ciudate, unde niciun alt naturalist nu mai calcase vreodata. Aflat la bordul vasului regal Beagle, Darwin a andocat si in Ascension, o insula cunoscuta la acea data, dar care a dat o turnura neasteptata aventurii sale.

Pentru ca Ascension ocupa un "punct fierbinte" pe Dorsala, vulcanul sau este in mod special activ. Cu un milion de ani in urma, magma topita a erupt deasupra valurilor, creand astfel o noua insula, o bucata de "cenusa" din care Darwin s-a decis sa creeze o oaza verde - o "Mica Anglie".

Ascension era deja o baza strategica a Fortelor Navale ale Coroanei, dar era supusa stagnarii din pricina rezervelor sarace de apa potabila. Insula era arida si uscata de vanturile fierbinti sud-africane, ploaia rara si saraca ce mai cadea din cand in cand evavorandu-se rapid.

La sfatul lui Darwin si al amicului sau botanist Joseph Hooker, din 1847, Marina Regla a iinceput, cu ajutorul Kew Gardens, sa importe pomi in insula. Ideea era extrem de simpla. Pomii aveau sa atraga mai multa ploaie, sa reduca evaporarea si sa creeze soluri bogate si fertile. Cenusa urma sa devina astfel o gradina infloritoare.

Asadar, incepand in 1850 si continuand anu dupa ani, transporturile au inceput sa vina. Fiecare descarca in Ascension diverse sortimente de plante din gradinile botanice ale Europei, Africii de Sud si Argentinei.

Curand, pe cel mai inalt varf, de 859 m, al insulei, mari schimbari deveneau vizibile. Pana la finele anilor 1870, eucaliptul, pinul de Norfolk, bambusul si bananierii incepusera cu totii sa abunde. Inapoi in Anglia, Charles Darwin si a sa teorie evolutionista erau ocupati sa depaseasca in raspandire noua "Gradina a Edenului". Dar pe un deal verde, undeva foarte departe, o noua Insula Paradisiaca era in plin proces de formare.

Sursa: BBC / descopera.ro

Imagini socante ale asteroizilor care ameninta Terra

V-ati intrebat vreodata cati asteroizi se afla in sistemul nostru solar si cati dintre ei ameninta planeta noastra? Ei bine, raspunsul il da astronomul britanic Scott Manley, intr-un clip de 3 minute, in care fiecare secunda este echivalentul a doua luni terestre. Practic, Terra calatoreste printr-un veritabil camp minat cu asteroizi, numarul acestora fiind cu mult mai mare decat ne-am putea imagina...

Odata cu trecere anilor si ce inmultirea si imbunatatirea telescoapelor si a altor metode de detectie a corpurilor celeste, a reiest faptul ca Terra se afla intr-un pericol constant de coliziune cu asteroizii . In fotografiile si clipul urmator, realizate pe parcursul a 30 de ani de studii, Scott Manley a surprins sute de mii de asteroizi care ameninta Terra si care se plimba nestingheriti prin sistemul nostru solar. Culoarea verde indica asteroizii aflati la o distanta relativ sigura de Pamant, in timp culoare galbena desemneaza corpurile ce prezinta un pericol crescut de a lovit planeta. Culoarea rosie subliniaza numarul asteorizilor care se afla incredibil de aproape de Terra si care o pot lovi in orice moment. Iar asta nu este totul. Astronomul britanic este convins ca numarul asteroizilor din sistemul nostru solar este mult mai mare decat o arata cercetarile sale efectuate din anul 1980 si pana in prezent...

Numarul asteorizilor cunoscuti in anul 1980


Asteorizi descoperiti pana in anul 2000


Astfel arata o harta a asteroizilor in anul 2010


Sursa: DailyMail / descopera.ro