Zeitgeist (III) - Mergând înainte (doc)

"Zeitgeist: Moving Forward, este al treilea film al seriei lui Peter Joseph, filmul fiind lansat pe 15 ianuarie 2011, simultan, în peste 60 de ţări şi în peste 30 de limbi diferite, cu 340 de premiere mondiale, transformându-l, firesc, după opinia mea, într-unul dintre cele mai ample evenimente, independente, din istoria filmului, popularitatea sa fiind confirmată, indubitabil, de cele peste 300.000 de vizionări, în primele 24 de ore consecutive lansării gratuite, pe Youtube, în data de 26 ianuarie 2011, cifră care a urcat, rapid, la peste 1,4 milioane de vizionări, după numai cinci zile.

Fenomenul cinematografic, Zeitgeist, demara în 2007, cu primul film al lui Peter Joseph, care-şi propunea să combată multe teorii privind evenimentele din 11 septembrie 2001 (ce au fost pretextul declanşării ultimei serii de războaie, uzuale, ale fiecărui deceniu, de după ultima conflagraţie mondială, organizate prin grija ocultei mondiale), sistemul monetar internaţional şi relaţia cu mass media (în încercarea, concertată, de manipulare a opiniei publice mondiale, pentru susţinerea unei ficţiuni convenţionale, în fapt - sistemul "pieţei libere") şi, de asemenea, originile creştinismului, provenit din religiile zeilor solari, fapte ce nu i-au atras prea multe simpatii din partea bigoţilor acestui secol, care încă mai folosesc Biblia, drept pernă.

Termenul, Zeitgeist, provine din două cuvinte germane, zeit, ce înseamnă timp şi geist, ce înseamnă spirit, putând fi tradus, aproximativ, prin "spirit al vremii" sau "spirit al epocii", cumulând, de fapt, întreaga paradigmă culturală, etică, spirituală, morală, ştiinţifică şi, din păcate, politică, a unei ere.

Conceptul poate fi urmărit, în timp, până la Johann Gottfried Herder şi alţi romantici germani, precum Cornelius Jagdmann, fiind traducerea, în germană, a termenului latin "genius seculi", într-o critică a lui Herder, la lucrarea, omonimă, a filologului Christian Adolph Klotz, dar a devenit cunoscut, de fapt, prin relaţia cu filozofia istorică, a lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831), filozoful german, iniţiator al curentului idealist şi precursor al filozofiei continentale şi marxismului.

Criticile, aduse fenomenului, au fost multiple, unii simţindu-se obligaţi, chiar, să facă filme documentare, care să atace creaţiile lui Joseph sau ideile "utopice" ale lui Jacque Fresco, făcându-se corelaţii, cât mai fanteziste, cu numele "Venus" al proiectului, ce a fost asociat, la modul stupid, satanismului.

Cea mai ridicolă, dintre toate, mi s-a părut, însă, acuzaţia de promovare a noii ordini mondiale, când, de fapt, filmul critică, din răsputeri, catastrofa materialistă a ultimelor secole, ce ne-a condus în pragul dezastrului generalizat şi căruia Zeitgeist, îi oferă, de fapt, o alternativă extrem de logică, la care îmi place şi mie să visez, deşi nu o cred realizabilă, în contextul social actual şi, mai ales, cu oamenii de astăzi, mult prea ancoraţi în Matrice, pentru a accepta orice destabilizare a acesteia, care, paradoxal, nu ar putea fi decât benefică omenirii.

Jacque Fresco, vede, în ştiinţă, singura cale de salvare a omenirii, opinie contrară, aparent, celei a unui celebru profesor de drept din Atena, O.J. Destopopoulos, care, în 1953, trimitea la UNESCO, un manifest pentru oprirea dezvoltării ştiinţifice, argumentând pertinent:

"Cunoaşterea naturii este, desigur, una dintre izbânzile cele mai demne ale istoriei umane. Dar, din clipa în care declanşează nişte forţe, capabile să distrugă întreaga omenire, încetează să mai fie ceea ce era, din punct de vedere moral.

Deosebirea dintre ştiinţa pură şi aplicaţiile ei tehnice, a devenit practic imposibilă. Nu s-ar mai putea vorbi de ştiinţă ca de o valoare în sine. Sau mai curând, în anumite sectoare, cele mai mari, ea este acum o valoare negativă, în măsura în care scapă controlului conştiinţei, ca să-şi împrăştie pericolele, la cheremul voinţei de putere a responsabililor politici."

După cum se poate constata, profesorul atenian ajunge să demonizeze ştiinţa, în baza unor sofisme de sorginte politică, unor "non sequitur" evidente (noţiune amintită, de unul dintre profesorii intervievaţi în documentar, dr. John McMurtry, Profesor Emerit al Universităţii Guelph), făcând două confuzii grave:

- nu poţi blama un instrument, pentru utilitatea malefică pe care i-o dă clasa politică, sintagma "ştiinţă fără conştiinţă", fiind falsul care stă la baza acestei ideologii, printre altele, conştiinţa, ca atribut pur uman, neputând fi transferată arbitrar ştiinţei, pentru a ne spăla noi de păcate;

- tehnologia nu este o aplicaţie a ştiinţei, ci o precursoare a ei, invenţiile majore din istorie precedând, semnificativ, teoriile ce au încercat să le explice, tardiv, funcţionarea (urmăriţi documentarul privind fuziunea la rece şi vă veţi convinge) şi nici tehnologia nu poate fi acuzată, că nu i se caută utilizări, în genul minunatelor construcţii imaginate de Fresco, ci numai în sens distructiv, în beneficiul mânuitorilor de bani.

Ideea "inchizitorială" anterioară, nici nu era, măcar, originală, reiterând, de fapt, Legenda celor Nouă Necunoscuţi, din vremea împăratului indian Ashoka (304 - 232 î.e.n.), care în urma unei bătălii, ambiţioase, de cucerire a ţinutului Kalinga, întins de la actuala Calcutta până la Madras, ce s-a soldat cu carnagiul a peste 100.000 de oameni, a fost atât de impresionat, încât s-a convertit la budism şi a hotărât secretizarea ştiinţei.

Celor cărora, urmărind documentarul, pe care avut ambiţia să-l traduc, eu însumi, independent de alţii, li se va părea că nu respect regulile gramaticale, le dau replica anticipată, că aşa cum scriu, Univers, doar cu majusculă, recunoscându-l ca pe Creaţia cea mai apropiată de Divin, voi scrie mereu cu litera mică, expresiile "noua ordine mondială" şi "război mondial", fiindcă nu este nimic de respectat sau celebrat, în aceste "abominaţii" (iertată fie-mi licenţa ne-poetică), în care milioane de oameni nevinovaţi, au murit în beneficiul unor cămătari demenţi, ahtiaţi de bani şi putere, în numele unei condiţionări mentale stupide, simbolizate prin "patriotism" şi "drapel" (noţiuni negate şi de Fresco în animaţia de la începutul filmului), căreia trebuie să i se supună doar masele, dar nu şi membrii familiilor oculte, care sunt scutiţi de obligaţii militare.

Este cât se poate de legal, să ucizi, în masa, sub drapel, deşi se ştiu efectele, devastatoare, ale acestui lanţ de crime inimaginabile, asupra sănătăţii mentale a veteranilor, care nu mai reuşesc, niciodată, să se reintegreze, într-o societate căreia nu-i mai înţeleg placiditatea şi pacifismul, fiind marginalizaţi fără excepţie, când singurii care ar trebui să piară în războaie, ar trebui să fie aceste rebuturi ale speciei umane, ce se închină zeului "ban" şi zeiţei "dobândă", aceste abace ambulante, cu ipoteci în loc de suflete.

Spre deosebire de naţionalism, asociat eronat, dar cu intenţii peiorative, noţiunilor de xenofob sau şovin, şi care înseamnă, de fapt, vocaţia şi opţiunea de a fi ataşat pe viaţă, cultului aproape religios, al valorilor specifice, spirituale, ale unicei naţiuni căreia îi poţi aparţine, printr-un legământ moral şi spiritual, liber asumat, patriotismul este o ficţiune periculoasă, care nu putea fi impusă decât prin lege, fiind pasibil de pedepse draconice, în cazul în care-i conştientizezi falsitatea şi refuzi să i te supui, pentru a servi drept carne de tun, pe câmpurile de luptă, unor interese monetar-politice, abjecte.

Viziunea lui Fresco asupra ştiinţei, este, însă, şi un pic naivă, neglijând, de exemplu, falsurile gen Kerr & Newmann, din fizică, care au încercat să suplinească impotenţa ştiinţifică, a unui impostor ca Einstein (un asasin în masa, al cărui nume ar trebui să stea alături de al lui Oppenheimer, pe zidul negru al plângerii umane, ca şi creatori ai primei bombe atomice, în cadrul Proiectului Manhattan) falsificând rezultatele şi îngropând erorile, sub un munte de calcule matematice, complexe, la fel cum John Locke, Adam Smith şi altii, au inventat o teorie economică, sofisticată, care maschează de secole, adevărul crud al unei escrocherii piramidale, care stă la baza finanţei mondiale, în care o ficţiune convenţională, banul, a devenit marfă în sine.

Două milenii mai târziu, mă văd nevoit să accept cu amărăciune, evidenţa eşecului luptei lui Iisus, contra cămătarilor din templu, singura ocazie documentată, când El s-a manifestat violent, vreodată, indivizi pentru care Ziua Judecăţii de Apoi, pare să se amâne la infinit.

Tutuşi, "legile economice", aceste falsuri fanteziste, sunt eliminate, treptat, de legi obiective implacabile, cum ar fi necesitatea automatizării, aproape a tuturor domeniilor, minciuna unor tabu-uri gen "echilibru cerere-ofertă", fiind demascată virulent începând din 2007, când marile instituţii financiare, ce ne-au introdus în această ultimă criză şi care ar fi trebuit, conform teoriei glorificate de farisei gen Milton Friedman, să se supună legislaţiei falimentului, au solicitat subvenţii, enorme, de la guvernele corupte ale lumii, însumând peste 20 de trilioane de dolari, sume pe care desigur le vom plăti tot noi, prin impozite de orice natură.

Politica economică actuală, este, în fapt, integral o aberaţie, relevată dacă vreţi şi de cei doi piloni fundamentali ai "liberei iniţiative": profitul (comercial) şi specula (bursieră), pe care v-aş sfătui să nu-i căutaţi în Dex ci, mai degrabă, acolo unde le era locul în mod natural, cândva: în Codul Penal.

În perspectiva situaţiei economice actuale, cred că vă este limpede, tuturor, că putem traduce fără eroare, noţiunea de piaţă liberă, ce ne-a fost băgată pe gât, după 1989, prin cea echivalentă - libertatea jafului mondial generalizat, organizat de o mână de estropiaţi, gen George Bush (oricare dintre cei doi), Bill Gates sau, de ce nu, o Paris Hilton ş.a., proprietari de imperii, construite strivind vise şi vieţi umane, într-o lume ca un malaxor tembel, în care valorile umane au fost eliminate, profitul putând fi obţinut, infam, şi de pe urma spitalelor sau a închisorilor, în care investitorii se recomandă a fi recrutaţi, dintre asociali, în care bancherii nu plătesc impozite şi taxe şi pe care unii tot o mai cred a fi condusă, de guverne, marionetele incompetente, stupide şi lacome, vândute la colţ de stradă, celui care a licitat corespunzător."

Cum ar arăta o lume, fără partide politice ?

Cum ar arăta o lume, fără bancheri şi sisteme monetare ?

Ar fi, oare, mai bună ?

Analiza a filmului de Marian Matei



sau

Rusia va explora un lac misterios din Antarctica (Update!)

Vreme de 15 milioane de ani, un lac încapsulat în gheaţă a rămas pecetluit adânc sub crusta congelată a Antracticii, ascunzând, probabil, forme de viaţă preistorică sau chiar necunoscute omului. Acum, cercetătorii ruşi sunt pe cale să îi pătrundă secretele.

"Mai avem foarte puţin până vom ajunge la el", declara în urmă cu doar câteva zile Alexei Turkeyev, lider al bazei polare ruse Vostok. Echipa coordonată de omul de ştiinţă a forat continuu vreme de săptămâni întregi pentru a atinge lacul, aflat la o adancime de 3.750 de metri sub calota de gheaţă, înainte ca scurta vară antarctică să se încheie. Aici s-a înregistrat cea mai scăzută temperatură cunoscută pe Terra, de minus 89,2 grade Celsius.

Oamenii de ştiinţă suspectează că adâncurile lacului vor dezvălui noi forme de viaţă, oferind informaţii despre cum arăta planeta înaintea erei glaciare şi despre cum a evoluat viaţa. De asemenea, ar putea oferi o idee despre posibilele condiţii de viaţă existente în locuri extreme similare, precum Marte şi Europa, luna lui Jupiter.

Lacul Vostok, cum a fost numit, este aproximativ de mărimea lacului siberian Baikal, fiind cel mai mare şi cel mai adânc dintre toate cele 150 de lacuri subglaciare izolate din Antarctica. Este suprasaturat cu oxigen, neasemănându-se cu vreun alt mediu cunoscut de pe Terra.

Cum iarna începe să muşte agresiv din ţinutul Antarcticii, planul iniţial era ca echipa să părăsească situl pe data de 6 februarie, cu ultimul zbor din sezonul "estival". La data ultimului contact cu ruşii făcut public, pe 4 februarie, temperatura în locul unde se aflau era deja de minus 40 de grade Celsius şi ei mai aveau doar cinci metri de forat până să îşi atingă obiectivul.

Sursa: Newsdaily / descopera.ro


Lacul Vostok din Antarctica: O anomalie magentica misteriosa unde nu se poate zbura deasupra.

Iata un eveniment real întâmplat recent. Două femei din Australia traversau continentul Antarctica pe schiuri, odata ajunse in acea zona acestea au fost luate cu forţa de către o echipă americană şi puse în detenţie într-un loc care nu este specificat de autoritatile SUA. In rest nu sa mai spus nimic cu ceea ce sa întâmplat cu cele două. Singurul lucru sigur este "că dispariţia lor este un mister legat de o statie radio şi ultima staţie de bază de Casey, australian, declarând că" au văzut ceva ce au vrut raporteze, dar că acestea nu îndrăzneau să vorbească la radio de teama de a fi capturate. "E "(statii radio?)sunt foarte putin utilizate, deoarece acestea au fost interceptate şi izolate ceea ce face chiar mai groase misterul.


Până in anii 70 a avut doar numele de o staţie de cercetare a fostei Uniuni Sovietice. Apoi, ei au început să exploreze sub gheaţă cu radarul cu laser, instrumente electronice concepute pentru a efectua glaceologice de la altitudini între 300 şi 600 de metri de la sol. Ecourile radarului au indicat că a existat o schimbare în natura a substratului de gheaţă.

După mai multe cercetări sa dezvăluit forma exactă a lacului, care sa dovedit a fi nu mai puţin de 260 km lungime şi 60 de metri latime; măsuratorile arată că Vostok este unul dintre cele mai mari lacuri din lume.

Probele au adus descoperiri surprinzătoare, o importanta microflora hibernata pentru mii de ani! Ce înseamnă toate acestea? Este un lac a cărui apă are o masă de mişcare interna şi are un fel de ciclu termic. Oamenii de ştiinţă au sugerat că apa din acest bazin poate să îngheţe şi apoi dezghete, care sugerează, de asemenea, ca există posibilitatea ca unele forme de viaţă este încă activa!

PS: Acest material a fost preluat de pe un site italian si imi cer scuze pentru eventualele greseli de traducere...

Sursa: http://www.altrogiornale.org

NASA a prezentat imagini senzaţionale cu Soarele

NASA a lansat primele imagini de pe sondele sale gemene ale Observatorului Relaţiilor Terestro-Solare (STEREO), imagini ce înfăţişează părţile opuse ale Soarelui.

Imaginea de mai sus arată partea îndepărtată a Soarelui, capturată pe 2 februarie, când cele două vehicule spaţiale nu erau separate exact la 180 de grade, fapt care a generat micul decalaj de informaţii. Totuşi, STEREO A şi B au ajuns ieri în poziţia optimă şi NASA asigură că decalajul va fi depăşit complet în următoarele câteva zile.

NASA explică: "Fiecare sondă STEREO fotografiază jumătate de planetă şi trimite imaginile pe Pământ. Cercetătorii combină cele două imagini pentru a crea o sferă."


NASA mai spune că acoperirea permanentă a lui Stereo asupra Soarelui va duce la progrese notabile în meteorologie şi la îmbunătăţirea proiectării viitorilor roboţi şi nave spaţiale. De asemenea, vom fi mai protejaţi în faţa corpurilor cereşti care se vor îndrepta spre Pământ.

Sondele Stereo au fost lansate în octombrie 2006 şi NASA se aşteaptă ca alături de Observatorul Dinamicii Solare să poată furniza imagini de pe întreaga suprafaţă a Soarelui pentru următorii opt ani.

Matthew Manning, omul cu puteri paranormale dovedite stiintific

Povestea vietii lui Matthew Manning seamana cu o ciudata combinatie intre Harry Potter si Dosarele X, dar in descrierea stiintifica a puterilor lui deosebite nu exista nici urma de fictiune. Timp de aproape trei decenii, acest remarcabil vindecator si mediu britanic a lucrat cu cativa dintre cei mai reputati cercetatori care au incercat sa explice inexplicabilul.

Manning a ajuns in atentia opiniei publice pentru prima data in 1974, ca urmare a unei emisiuni de la BBC, cu titlul The Frost Interview [Interviul inghetat]. A provocat o adevarata senzatie nationala facand o demonstratie de scriere automata – transcria mesaje de la morti – in care diagnostica foarte corect bolile de care sufereau unele persoane din public. Dar pentru familia lui, pentru colegi si fostii colegi de scoala, aceasta performanta era putin surprinzatoare in comparatie cu demonstratiile uimitoare pe care le facuse in trecut.

Poltergeist in casa parinteasca a lui Manning

In autobiografia sa, One Foot in the Stars [Cu un picior in stele], Manning povesteste cum familia lui a fost martora la activitatile lui spiritiste pentru prima data in februarie 1967, pe cand se afla la casa parinteasca din Shelford, din apropiere de Cambridge. Evenimentele s-au derulat treptat; mai intai, o cana mare din argint a zburat de pe etajera in timpul noptii, apoi diverse obiecte, de la scrumiere la fotolii, au inceput sa se miste prin casa. In cele din urma, tatal lui Matthew a luat legatura cu George Owen, profesor de genetica la Colegiul Trinity din Cambridge si una dintre cele mai avizate autoritati din lume in materie de poltergeist.

Fenomenele bizare din conacul Queens House

Profesorul Owen a dat asigurari familiei ca erau martorii unui fenomen natural, chiar daca nu putea fi explicat, dar care, dupa un timp, va disparea. Catva timp parea sa fi avut dreptate. Dar in toamna anului 1968, cand Matthew, pe atunci in varsta de 12 ani, s-a mutat impreuna cu familia la Queens House, un conac din secolul al XVIII-lea, situat in apropiere de Linton, spiritele s-au intors sa se razbune. Intr-o noapte, pe care Manning o descrie ca „demna de un film de groaza”, a vazut cum dulapul din dormitor se inclina spre el -, apoi a simtit cum patul incepe sa vibreze, si s-a ridicat la vreo 15 cm de pardoseala, dupa care s-a lasat la loc.

In dimineata urmatoare, membrii familiei au gasit bucataria, salonul si sufrageria de la parter complet devastate. In urmatoarele cateva luni, s-au produs zeci de astfel de fenomene bizare, printre care aparitia unor scrijelituri pe pereti si a apei din senin. La un moment dat, mama lui Matthew a propus sa lase o bucata de hartie si un stilou intr-o camera goala si incuiata, ca sa vada ce se intampla. Cateva minute mai tarziu s-au intors si au gasit pe hartie cuvintele „Matthew, ai grija!” alaturi de semnul zodiacal al Leului.

La inceput, tatal lui Manning, un arhitect cu picioarele pe pamant, a incercat sa gaseasca explicatii rationale. Dar dupa ce a fost martor la atat de multe fenomene paranormale, s-a vazut nevoit sa recunoasca existenta lor ca atare.

Fenomenele poltergeist au loc si cand Manning a stat ca intern la colegiu

Cand fiul lui a intrat ca intern la Oakham School in Rutland, Manning l-a avertizat pe directorul John Buchanan in legatura cu ce ar putea sa se intample. Si bine a facut. In cartea sa, Manning povesteste cateva dintre incidentele minunate, ciudate si infricosatoare la care au fost martori elevii si profesorii de la Oakham School – multe dintre acestea comparabile cu experientele supranaturale ale lui Harry Potter de la Hogwarts. Paturile incepeau sa se miste in timp ce ocupantii lor incercau sa doarma. Cuie, pahare si cutite cu maner de fildes se materializau din senin si incepeau sa pluteasca prin camera. Umerase de haine din sarma se transformau in bile mici si pe peretii dormitoarelor apareau luminite sclipitoare.

Disperat, pedagogul lui Manning l-a dus la un ocultist ca sa-l supuna unui „ritual de interzicere”. Din pacate, acesta nu a avut efect si, timp de doua saptamani, copiii inspaimantati se strangeau in camera sorei sefe. Intr-o noapte, femeia a vazut cum se aprind surcelele si se trezeste din senin cu cioburi si pietricele care ii cad in poala. Incidentele de felul acesta s-au petrecut pe tot parcursul vietii de scolar a lui Matthew Manning, iar cu timpul au inceput sa se manifeste si puteri paranormale mai „sofisticate”.

Manning face desene si picturi asemanatoare unor mari maestri ai picturii

In pofida parerii unanime a profesorilor ca, in domeniul artei era total netalentat, la un moment dat Manning a inceput sa faca niste „desene automate” absolut remarcabile intr-o multitudine de stiluri. Printre acestea se numarau tablouri in stilul unor maestri decedati ca Paul Klee, Thomas Rowlandson si W. Keble Martin. Mai tarziu, Manning a elaborat lucrari care semanau cu cele ale lui Picasso, Goya, Beardsley si Durer, iar, uneori, profesorii il asistau de la inceput pana la sfarsit. Ulterior, administratorul scolii, Roger Blackmore, a povestit ca l-a urmarit pe Manning la lucru si i-a pus mai multe intrebari. „Manning a raspuns imediat cu usurinta”, isi aminteste Blackmore. „Mi-a vorbit despre perioada din care provenea tabloul. Nu parea sa fie in transa. Lucra ca orice pictor de mare talent.”

In tot acest timp, Manning a prezentat si mesaje venite, chipurile, de la persoane decedate, scrise cu diverse caligrafii si in stiluri diferite. In timpul vacantei de vara din 1971, unul dintre corespondentii lui cei mai asidui era un anume Robert Webbe, care se pare ca fusese candva proprietarul conacului Queens House (si vorbea ca si cand inca ar mai fi fost). In anul urmator, Manning, ingrijorat pentru sanatatea bunicii lui, a stabilit un dialog cu un medic pe nume Thomas Penn, pe care descoperise ca-l poate convoca oricand doreste. Penn a fost cel care a uluit ulterior publicul cu diagnosticele lui in anul 1974.

Experimente stiintifica ce demonstreaza capacitatile paranormale ale lui Manning

Frenezia mediatica ce a urmat dupa emisiunea The Frozen Interview l-a transformat peste noapte pe Manning intr-o vedeta internationala. A scris o carte devenita apoi bestseller, cu titlul The Link [Legatura] si a calatorit in toata lumea ca s-o lanseze si sa-i faca publicitate. Dar s-a straduit sa satisfaca si curiozitatea cercurilor stiintifice si s-a supus unei serii aproape nesfarsite de teste de laborator. In 1976, a inceput un turneu prin campusurile universitare din Statele Unite, pornind de la Universitatea din California si ajungand pana la Institutul de Cercetari Washington din San Francisco.

Succesele lui experimentale au fost numeroase si variate. Printre acestea, se numara si capacitatea lui de a influenta un impuls electric pe pielea unei broaste, sedarea sau trezirea unui subiect care statea intr-o alta incapere, obligarea unei monede aruncate in sus sa cada cu fata in sus sau in jos si sa ghiceasca care din zece canistre continea apa si care rulmenti. In acest ultim test de perceptie extrasenzoriala, Manning a ghicit corect in opt cazuri din zece in trei runde separate – rezultat care exclude posibilitatea de a ne afla in fata unei intamplari. Intr-un experiment din California a demonstrat chiar ca poate sa imbunatateasca recolta data de semintele comerciale de iarba, tinand fiola in mana si concentrandu-se.

Dar probabil ca cea mai uluitoare realizare a lui Manning a fost cea din anul urmator, de la Fundatia pentru Stiintele Mintii din San Antonio, Texas. Aici, o echipa condusa de psihologul William Braud incerca sa stabileasca daca psihokineza (folosirea puterilor paranormale pentru a provoca miscarea obiectelor) poate influenta sistemele biologice ale omului. Experimentele lui cu Manning in domeniul incetinirii degenerarii anormale a hematiilor din sange sugereaza ca acest lucru este posibil.

Sursa: www.almeea.com

A fost identificat primul sistem extrasolar cu 6 planete

Descoperit de telescopul spaţial Kepler de la NASA, se găseşte la o distanţă de 2.000 ani-lumină de Terra.

Iată, în sfârşit, la o distanţă de 2.000 de ani-lumină de Terra, o stea asemănătoare Soarelui, cu o coroană de planete care aminteşte de sistemul nostru solar. A fost identificată de telescopul spaţial Kepler, lansat de NASA tocmai cu scopul de a descoperi noi planete dincolo de sistemul solar.

Descoperirea a fost anunţată de astronomii de la Universitatea California din Santa Cruz, cei care au reuşit nu numai să evidenţieze prezenţa a 6 planete în jurul stelei, ci şi orbita şi masa fiecăreia dintre ele.

Cinci dintre aceste planete au o masă de între 2.3-13.5 ori cea a Terrei, înconjurând astrul principal în mai puţin de 50 de zile. Prin urmare, toate cinci, dacă s-ar fi aflat în sistemul nostru solar, s-ar fi găsit între Soare şi Mercur. Cât despre cea de-a sasea planetă, ea este mai îndepărtată, înconjurând steaua într-o perioadă de 118 zile. .

"Din cele 6 planete descoperite, una seamană ca dimensiune cu Neptun sau Uranus, dar trei din cinci, cu masa destul de mică, au caracteristici pe care nu le găsim în sistemul nostru solar", a comentat Jonathan Fortney, astrofiziacian la UCSC, care a condus grupul de astronomi în realizarea acestui studiu, şi a publicat rezultatele în revista Nature.

Potrivit cercetătorilor, toate cele şase planete au o densitate inferioară celei a Terrei şi se pare că două ar putea fi compuse din apă, cu o posibilă atmosferă de hidrogen şi heliu. Până acum, masa planetelor era evaluată în baza micilor mişcări provocate de acestea stelei-mamă, dar în cazul de faţă, sistemul solar Kepler-11, cum a fost botezat de astronomi, este prea îndepărtat de noi, iar planetele sunt prea mici pentru observarea atâtor variabile. Ca atare, s-a ales să se studieze masa planetelor observându-se interacţiunile dintre acestea.

"Nu putem exclude posibilitatea ca în acest sistem solar să existe şi alte planete care ar putea să nu fi tranzitat prin faţa stelei în perioada în care a fost ea observată de telescopul Kepler", a avertizat însă un expert italian în planete extrasolare, Raffaele Gratton de la Observatorul Institutului Naţional de Astrofizică din Padova.

Sursa: La Repubblica / realitatea.net