Dumitru Constantin Dulcan - Viziunea asupra viitorului omenirii

Conferinţa de la Constanţa a profesorului Constantin Dulcan s-a constituit într-un avertisment. „Viziunea asupra viitorului omenirii” pe care a împărtăşit-o vineri unui auditoriu numeros este pe de o parte luminoasă, pe de altă parte foarte sumbră şi depinde de dorinţa oamenilor de a se schimba sau nu. Scepticii şi liber-cugetătorii ar găsi motive să râdă sarcastic. Cei care ştiu că nu ştiu nimic – cu alte cuvinte că oricât de departe am ajunge în cunoaştere ne vom lovi de realităţi inexplicabile şi de întrebări la care ştiinţa nu ne poate răspunde – vor fi dispuşi să ia în seamă ceea ce reputatul neuropsihiatru a avut să ne spună.

Pentru că subiectul este sensibil, o prezentare a conferenţiarului înainte de a intra în subiect este utilă: Profesorul universitar Dumitru Constantin Dulcan este neurolog, psihiatru, doctor în ştiinţe medicale şi autorul a numeroase cărţi. Cea mai cunoscută este „InteligenţaDSC01729 materiei”, apărută în 1981, despre care unele voci spuneau că ar fi fost demnă de premiul Nobel, prin perspectiva propusă. Regimul comunist a blocat cartea, dar ea a fost reeditată după 1989 şi distinsă cu premiul Academiei române pentru filozofie „Vasile Conta” (în 1992). Alte cărţi scrise de D.C. Dulcan sunt „Mintea de dincolo”, care abordează experienţele morţii clinice, „În căutarea sensului pierdut”, cu două volume – Întâlnirea cu destinul şi Creierul şi noua spiritualitate, „Somnul raţiunii”, „Către noi înşine”, „Gândirea omului modern”, „Culmi şi limite”. Profesorul Dulcan a fost şeful secţiei de neuropsihiatrie din cadrul Spitalului Militar Central şi este membru al unor prestigioase societăţi ştiinţifice naţionale şi internaţionale (Academia Americană de Neurologie, Societatea Europeană de Neurologie, Organizaţia Internaţională de Cercetare a Creierului).

„Vorbesc în numele ştiinţei şi tot ce voi afirma are suport ştiinţific. Sunt lucid şi conştient de ceea ce spun. Este un moment foarte dificil pentru univers şi în acest moment m-am hotărât să vin să stăm de vorbă”, şi-a început profesorul Dulcan expunerea.

În prima parte a conferinţei a arătat în ce fel progresele ştiinţifice din ultimul secol răstoarnă aproape tot ce am ştiut până acum şi fac necesară o restructurare a tuturor conceptelor. Trecând în revistă, cu exemple, tot ce ştim despre percepţiile diferite ale diferitelor fiinţe de pe pământ, profesorul ne-a arătat că ceea ce noi percepem este doar iluzia realităţii, acea realitate pe care avem „dotarea” să o percepem. Şi că dincolo de această iluzie există realităţi ce ne sunt invizibile. Că avem atâta inteligenţă câtă ne este necesară pentru a ne întreţine, la fel ca celelalte specii.

Ştiinţa materialistă nu răspunde la toate întrebările

Evocând pe Max Planck şi fizica cuantică, Dulcan a descris omul ca „undă şi corpuscul în acelaşi timp” şi a subliniat câteva dintre paradoxurile legate de timp şi spaţiu, pe care mintea noastră nu le poate cuprinde şi explica. Ştiinţa materialistă, spune el, şi-a atins limitele şi nu a putut răspunde la toate întrebările, mai ales la întrebările fundamentale, chiar dacă suntem unde suntem datorită ştiinţei materialiste care ne-a prelungit vieţile şi ne-a permis să ajungem din grote în confortul locuinţelor noastre de azi.

Ştiinţa materialistă nu a reuşit să înlăture răul, crimele, războaiele, reziduurile umane.

Noua ştiinţă, despre care a vorbit Constantin Dulcan, se bazează pe progresele înregistrate în diferite domenii: în fizica modernă, în cercetarea morţii clinice, în ştiinţele cognitive (ştiinţele ce se ocupă cu studiul comportamentului şi inteligenţei umane, mai exact cu elaborarea unor teorii care să explice diverse aspecte ale acestora), în cercetarea a ceea ce se numeşte experienţă extracorporală (fenomen încadrat printre cele paranormale, care implică senzaţia de ieşire din corp şi chiar deplasarea la mari distanţe sau în alte lumi – conceptul a fost descris de Robert Monroe).

DSC01745Iar ceea ce ne-a fost dezvăluit în continuare am tras concluzia că se bazează atât pe cunoştinţele ştiinţifice acumulate într-o viaţă de cercetare şi lectură, cât şi pe experienţele de comunicare cu invizibilul, „mai utile decât tone de cărţi, pentru că vezi că există ceva dincolo”, care i-au fost date profesorului Dulcan, potrivit propriilor spuse, mai ales în situaţii limită:

Există o „minte de dincolo”, există o „lume de dincolo”, aceea din care venim, care este originea noastră şi în care se află formele noastre primare. Mintea fiecăruia dintre noi este un ram din conştiinţa cosmică. Suntem aici în formă fizică trimişi pentru a experimenta această condiţie şi pentru a experimenta lecţia iubirii, o iubire prin care îi acceptăm pe toţi semenii noştri ca fiind fii ai aceleiaşi cauze. Universul întreg are ca expresie iubirea, aceea propovăduită de Iisus Christos, creatoare de armonie, pace, înţelegere, opozabilă urii – distrugătoare, generatoare a războaielor în care au murit 160 de milioane de oameni.

Fără să facă propagandă pentru religie, Dulcan crede că Iisus este omul care a dat „expresia celei mai înalte inteligenţe ce putea să trăiască vreodată pe pământ” pentru că tot ce a spus el este perfect superpozabil termenilor ştiinţei actuale. Iar conceptul cel mai de preţ adus de Iisus este IERTAREA, care, practic şi concret, vindecă.

Fapt dovedit ştiinţific, tot ce gândim noi este în primul rând undă ce se propagă în tot universul, ceea ce înseamnă că în fiecare clipă de gândire propagăm iubirea sau ura. Gândurile negative, emoţiile negative ne fac rău în primul rând nouă, apoi celor din jurul nostru, omenirii întregi. Când gândim bine, atragem binele, iar când gândim rău, atragem răul. Şi aici a venit avertismentul pe care Constantin Dulcan îl transmite oamenilor: FIECARE DINTRE NOI TREBUIE SĂ-ŞI SCHIMBE GÂNDIREA, PENTRU CĂ NIMICIM PLANETA CU TOTUL!

Paradisul regăsit

Omenirea se află la sfârşitul unui ciclu şi începutul altuia nou, iar în trecerea de la un ciclu la altul purificarea s-a făcut prin catastrofe. De această dată nu s-a întâmplat aşa, catastrofa care ar fi trebuit să se întâmple prin 1986 ne-a ocolit. De aceea se crede că trecerea de la un ciclu la altul se va face, pentru prima oară, prin schimbare, prin elevare. Sistemul nostru solar se află, din 21 decembrie 2012 – dată intens mediatizată, la care se presupunea că se va sfârşi lumea – pe axa centurii fotonice a galaxiei, zonă cu o frecvenţă foarte înaltă. Nu sunt cunoscute consecinţele, dar iniţiaţii vorbesc despre transformări radicale.

Profesorul Dulcan vorbeşte despre necesitatea de a ne eleva conştiinţa de a ne spiritualiza, în condiţiile în care transformarea pe aşteptată va însemna şi o selecţie de care conştiinţele joase nu vor trece.

Ca într-un joc, întrebându-şi auditoriul „ce spuneţi de asta, mă credeţi?” sau chiar afirmând „ştiu că nu mă credeţi”, Constantin Dulcan a înfăţişat un tablou al viitorului, un fel de Paradis regăsit, în care cu toţii vom avea vârsta maturităţii, vârsta cristică de 33 de ani. Vom călători la nivelul conştiinţei prin tot universul; ADN-ul nostru va căpăta 12 spirale; se vor eradica bolile; vom pleca din forma fizică atunci când vom dori, când vom considera că ne-am terminat experienţa fizică, care este un fel de şcoală. Nu va fi moarte, ci o trecere din plan fizic în plan spiritual. Nu va mai fi nimeni leneş, nu vor mai fi hoţi, criminali, căci frecvenţa înaltă a universului nu va fi compatibilă cu frecvenţa lor joasă. Vor dispărea animalele carnivore, vom fi strict vegetarieni, iar plantele vor colabora cu noi. Vor dispărea maşinile, iar transportul se va face prin spirit.

„Credeţi toate fanteziile mele?”, a întrebat profesorul Constantin Dulcan la finalul conferinţei, oferind apoi argumentul suprem: experienţele de netăgăduit ale excursiilor extracorporale, prin care oamenii vii, întregi, dar cu o frecvenţă ridicată a conştiinţei, au călătorit instantaneu la mari distanţe sau în alte dimensiuni. În concepţia lui Dulcan, frecvenţa pe care cosmosul o va imprima minţii noastre ne va schimba şi ne va permite să ajungem la acest Paradis regăsit.

„Dacă vom continua aşa, vom pune punct omenirii. Dar eu cred că suntem ajutaţi din planurile de sus să ne schimbăm, avem posibilitatea să salvăm planeta, pentru noi, pentru copiii noştri, pentru nepoţii noştri. Sper să fiu înţeles şi vă doresc succes!”, a încheiat Constantin Dulcan.

Ce spuneţi, să-l credem? Atei, agnostici sau cu credinţă în Dumnezeu, cu toţii trăim într-o lume complicată, ale cărei mistere şi paradoxuri nu încetează să ne uimească, fie că le citim în cărţi sau le vedem în documentare televizate; câţi avem inteligenţa să o facem ne-am pus întrebări la care nu găsim răspuns. Un om de ştiinţă ne înfăţişează o teorie potrivit căreia avem puterea ca prin iubire şi elevare spirituală să salvăm lumea de la pieire. Ne permitem să nu-l credem? Ne permitem să continuăm să urâm?

Un articol de Alina Ioana Vasiliu (http://constantanoastra.ro/constantin-dulcan-am-fost-trimisi-ca-sa-invatam-lectia-iubirii/)

”În spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu!”

”Nu conştiinţa e produsul cre­ierului, ci cre­ie­rul este produsul con­şti­inţei.”

Mai jos puteti urmari o alta conferinta foarte interesanta care a avut loc anul trecut, octombrie 2015:



Surse: