"Bazat pe cartea cu acelaşi nume, a scriitorului francez Jacques Grimault, rodul a 37 de ani de cercetări ale sit-urilor arheologice din Egipt, China, Peru şi Mexic, documentarul The Revelation Of The Pyramids, în regia lui Patrice Pooyard şi narat de actorul Brian Cox, lansat în data de 22 august 2011, este fără îndoială un film ambiţios şi fascinant, care consideră dezlegat misterul celei de-a şaptea minuni a lumii antice, Marea Piramidă de la Giza.
Deşi subiectul este el însuşi unul antic, deja, intens dezbătut în ultimele decenii dedicate informaţiei audio-vizuale, care s-ar putea crede că nu ne mai poate oferi mari surprize, mai ales după acel documentar excelent în cinci episoade, The Pyramid Code, al profesoarei canadiene Carmen Boulter, pe care l-am postat printre primele pe acest blog, trebuie să recunosc că acest film este extrem de interesant, chiar dacă realizatorii dau dovadă de aroganţă prin declaraţiile emfatice de la început de film.
Regizorul încearcă să păstreze o atitudine cumva echidistantă, prezentând opiniile ambelor tabere, pe de o parte ale egiptologilor ruginiţi şi închistaţi, înţepeniţi într-o viziune de şcoală primară, pe care nu sunt capabili s-o depăşească, fiindcă şi-au clădit carierele în baza ei, iar pe de altă parte, ale unor oameni de ştiinţă, ingineri şi artizani mult mai deschişi la minte, dispuşi să conteste mituri şi să pună întrebări pertinente, imposibil de evitat, dat fiind nivelul tehnologic implicat de o construcţie de talia Marii Piramide.
Ignorând evidenţele şi chiar bunul simţ, indivizi cu cariere "academice" solide, ca Jean-Pierre Adam, arhitect şi arheolog la Centre national de la recherche scientifique, director ar Biroului de arhitectură antică din Paris, între 1972 şi 2003, continuă să pedaleze sfidător pe simple ipoteze, prezentate vreme de zeci de ani ca certitudini, fiindcă un lucru este mai mult decât clar: nu există izvoare arheologice şi nici relatări ale anticilor care să clarifice cine anume, când, în ce scop şi cu ce tehnologii a construit piramidele.
Asta nu îi împiedică pe aceşti sicofanţi ridicoli să susţină tupeist că Marea Piramidă este mormântul lui Keops - deşi există prea puţine date despre Keops, nici una care să-l lege de construcţia piramidei şi nu s-a descoperit niciodată vreo mumie într-o piramidă - că piramidele au fost construite de o civilizaţie primitivă, cu unelte ridicole, dălţi de cupru, pietre şi funii, fără a avea cunoştinţe matematice - deşi precizia Marii Piramide şi a monumentelor egiptene antice este imposibil de egalat, cu toată tehnologia noastră actuală, iar numerologia implicată este halucinantă - şi, mai presus de toate, că Marea Piramidă a fost construită în numai 20 de ani, pe baza unui raţionament numit cu eleganţă de realizatori ca "raţionament circular", pe care eu l-aş fi definit mai direct, ca învârtit în jurul cozii - deşi un calcul matematic simplu, bazat pe cele peste 2 milioane de blocuri de piatră stivuite până la 147 de metri înălţime, ne conduce la recordul lui Asterix: două minute şi jumătate pentru fiecare bloc în parte - tăiat, finisat, transportat şi postat în piramidă.
Toate aceste aşa-zise "fapte", care au ajuns din păcate să fie învăţate în şcoli, blochează orice cercetare alternativă onestă, dar, din fericire, nu este un impediment pentru minţi mai limpezi, ca ale lui Graham Hancock, Robert Bauval, Abd'el Hakim Awyan, Nassim Haramein sau ale realizatorilor acestui film, ce nu depind de finanţarea asigurată de guverne, să descopere realitatea evidentă a unor construcţii antice extrem de complexe, integrate într-un context astrologic.De multe ori am gândit că acei indivizi, premiaţi cu tinichele academice, se opun cu îndărătnicie ipotezei unor civilizaţii antice avansate, cu realizări încă aflate la vedere, fiindcă am putea descoperi un fapt jenant: că o parte dintre exponenţii acelor civilizaţii nu au plecat niciodată de aici şi că ei ne-au fost stăpânii dintotdeauna şi că, în timp, au preferat să păstreze pentru ei toate cunoştinţele acumulate, ca bază a puterii lor sociale, încifrându-le uneori în alte construcţii, mai apropiate de noi, cum ar fi catedralele din Strasbourg sau Chartres.
În aceeaşi ordine de idei, fiindcă am respins de la început acea catastrofă de piramidă de sticlă, proţăpită absurd în faţa unei clădiri vechi ca Luvrul, am fost extrem de surprins să constat implicarea unui chinez, Ieoh Ming Pei, în perpetuarea acestui simbol masonic, ridicat în timpul "domniei" lui François Mitterrand.Nu m-a surprins deloc să-i constat nesimţirea, mai apoi, fiindcă este minunat, până la urmă, să descoperi un iniţiat mason senil, care-şi neagă radical propriile afirmaţii, la distanţă de câteva replici, când recunoaşte că similitudinile cu Marea Piramidă din Giza nu sunt deloc rodul întâmplării, aşa cum declarase iritat la început de interviu.
Opacitatea guvernului Chinei, care nu numai că interzice accesul la cele peste 100 de piramide de pe teritoriul său, ci încearcă să le facă dispărute, plantând păduri deasupra lor, mi se pare un simptom caracteristic lumii bolnave în care trăim.Documentarul avansează teorii tulburătoare şi realizează corelaţii greu de imaginat, în absenţa unei viziuni unitare, între Giza şi alte sit-uri arheologice celebre ca: Vinapu din Insula Paştelui, Ollantaytambo, Cuzco, Machu Picchu, Nazca, Paratoari, Tassili n'Ajjer, Angkor Wat, Mohenjo Daro ş.a.m.d., deşi mi-aş fi dorit să insiste mai mult pe elementele comune.
Mohenjo Daro şi Harappa, ce aparţin de civilizaţia Văii Indusului, m-au fascinat multă vreme, prin aura de mister ce înconjură aceste vechi metropole, dar, mai ales, prin legătura lor foarte ciudată cu Sodoma, Gomorrah, Adma, Zeboim şi Bella, despre care ştim din biblie că au fost spulberate din ordinul brutalului Yahweh - identificat aberant cu Dumnezeu, când ferocitatea lui l-ar plasa mai degrabă alături de diavol - în toate aceste cazuri fiind prezentă la faţa locului o radioactivitate mult peste normal, însoţită de vitrifieri ale solului, două simptome care cumulativ nu pot fi întâlnite decât într-un singur caz: uzul armei atomice.Hmm, ce erezie... arme atomice cu mii de ani în urmă !
Şi ca o ultimă paranteză, nu mă pot abţine să nu specific motivaţia stupidă oferită de biblie pentru distrugerea celor cinci cetăţi menţionate mai sus: imoralitatea locuitorilor lor, dintre care nu au putut fi selectaţi decât 3 oameni cu o moralitate "ireproşabilă", Lot, nepotul lui Avraam şi cele două fiice ale sale, ignorându-se convenabil beţia şi incestul care au urmat."Lot a avut două fiice, care, speriate că rămân fără urmaşi, l-au îmbătat pe tatăl lor şi s-au culcat cu el fără ca acesta să-şi dea seama, având astfel doi fii, de la fiecare fiică câte unul (Moab şi Ben-Ammi)."
Facerea - cap 19. Pieirea Sodomei pargrafele 31-38
Sper că se vor menţiona vreodată, într-un astfel de documentar de marcă şi cetăţile şi zidurile ciclopice ale dacilor, croite într-o rocă vulcanică, andezitul, ce nu poate fi prelucrată actual decât cu unelte de diamant, cum ar fi imensele fortificaţii ce se întind pe o suprafaţă de peste 200 de kilometri pătraţi, din zona Grădiştei, care ar sta cu cinste alături de cetăţile Anzilor.
Din nefericire ne-am născut într-o lume în care puterii - cu toate multiplele ei faţete - îi place să popularizeze o viziune simplistă, prezentată cu certitudine suverană, privind adevăratele noastre origini ca civilizaţie, permiţând dezbateri interminabile pe marginea oricăror amănunte nesemnificative, dar orice întrebare cu adevărat importantă este ignorată, adevărul fiind mascat agresiv în spatele unor teorii "acceptate" a priori şi imposibil de dezavuat, fără a risca un tratament psihiatric.Asta nu mă poate face să accept, într-un documentar cu adevărat serios, prezentarea unei întregi numerologii, bazată pe Pi, Phi sau chiar pe definirea antică a metrului - nu cel acceptat oficial în 1793 şi postat la Sèvres, când este posibil doar să se fi certificat, de ochii lumii, o unitate de măsură cunoscută de milenii - de către un misterios cercetător egiptean, care mă bucur totuşi că nu a fost prezentat cu glugă pe cap.
Mi s-a părut fascinantă şi realistă toată această teorie ce explică matematic Marea Piramidă, dar laşitatea persoanei ce a dezvoltat-o m-a surprins neplăcut, sugerând că trebuie să fie vorba de unul dintre privilegiaţii sistemului academic, care nu doreşte săşi pericliteze "onorabilitatea" de faţadă, cu teorii care ar putea să-i displacă maleficului Zahi Hawass.Construcţia eterogenă a Marii Piramide - similară zidurilor ciclopice incaşe sau celor din Insula Paştelui - ca metodă antiseismică, mi se pare o ipoteză extrem de logică, dar, cel puţin în cazul piramidei, cred că explicaţia este puţin mai complexă.
Ori de câte ori privesc planul interior al Marii Piramide, cu cele trei camere legate prin tunele, toate realizate cu o precizie fantastică, în materiale care integrează în special cuarţ, date fiind proporţiile extrem de exacte bazate pe multipli ai numărului de aur, totul pare să sugereze o imensă uzină, un rezonator armonic uriaş, bazat poate pe acel Chivot al Legii, singularitatea încastrată într-un cristal, a lui Nassim, ca sursă primară de energie, poziţionată poate în "sarcofagul" de granit.
O astfel de sursă energetică, creditată a avea manifestări antigravitaţionale, luminoase şi desigur sonore, putea induce cu certitudine frecvenţe de rezonanţă foarte periculoase pentru construcţia în sine a Marii Piramide, dacă exteriorul acesteia nu ar fi fost imaginat din start ca o structură eterogenă, capabilă să absoarbă şi să amortizeze astfel de solicitări.
Din nefericire, documentarul îşi pierde suflul narativ chiar la final, când se împiedică într-o explicaţie astrologică simplistă a motivaţiilor arhitecţilor geniali ai Marii Piramide de la Giza - explicaţiile detaliate ale lui Robert Bauval, bazate pe teoria precesiei terestre, având o cu totul altă valoare - eşuând ridicol într-o teorie atât de dragă elitelor oculte, finalul catastrofal spre care se îndreaptă rasa umană, teorie cu atât mai nătângă şi ilogică, cu cât este privită ca avertisment peste vremuri, când unul dintre intervievaţi nu uită să specifice că "distrugerea nu e legată de comportamentul uman".
Şi, în cazul în care nu m-am exprimat destul de clar, mă văd nevoit să insist reamintindu-vă că toate aceste teorii absurde care identifică o apocalipsă care este, în esenţă, o revelaţie - a tuturor enigmelor Terrei şi ale fiinţei umane, poate - cu un final catastrofal, nu este decât o manipulare ieftină a ocultei mondiale, destinată menţinerii climatului de teroare socială şi respingerii oricărei tendinţe de schimbare a status quo.
"Se spune că faraonii au construit piramidele. Când s-a mai întâmplat oare ca vreun faraon să verse o picătură de sudoare ? Noi am construit piramidele, pentru faraoni şi încă le mai construim pentru ei."
Anna Louise Strong
(1885-1970)
SURSA: Dezvăluiri http://antiiluzii.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu