"Prezentat de dublul nominalizat la Oscar, Woody Harrelson, Ethos deschide capacul unei Cutii a Pandorei, relevând problemele sistemice, ce au garantat eşecul a aproape oricărui aspect a vieţii terestre actuale: de la dezastrele ecologice la democraţie şi pierderea libertăţilor personale; de la terifiantele conflicte de interese, din politică, la puterea corporatistă neîngrădită, la mass media aflată în mâna unor masive conglomerate comerciale şi la complexul militar industrial, care practic ne-a cumpărat reprezentanţii."
"O descriere succintă, dar mai mult decât cuprinzătoare, a unui documentar cu totul deosebit, ce reuşeşte să dezvăluie aceste complexe interconectări şi cuprinde interviurile unor gânditori de seamă, ai societăţii contemporane - ca Noam Chomsky - având ca surse, materiale primite de la unii dintre cei mai remarcabili autori de filme documentare, actuali.
Am atacat tangenţial, problema conţinutului găunos al acestui concept, "democraţie", în articolul scris împotriva imperiului american şi m-a bucurat să constat contribuţia adusă, în documentar, de câteva replici perfect argumentate, ale lui Noam Chomsky, ce demolează mitului implicat de noţiunea aberantă de "democraţie".În mod evident, capitalismul nu poate fi o democraţie, fiindcă interesele dominante sunt cele corporatist-financiare, procesul electoral fiind transformat într-o licitaţie (în care orice structură guvernamentală sau legislativă, este de vânzare), la fel de bine cum nici comunismul nu poate fi, fiindcă interesele dominante sunt cele ideologice şi nu cele umane.
Noam Chomsky, este un lingvist, filozof şi activist politic, profesor emerit la MIT, considerat unanim ca fiind părintele lingvisticii moderne şi, în acelaşi timp, un dizident şi un anarhist, autor a peste 150 de cărţi, ce s-au bucurat de recunoaştere internaţională, în ciuda ignorării acestora de către mass media.
Începând cu opoziţia sa activă contra războiului din Vietnam, concretizată şi prin eseul din 1967, "Responsabilitatea intelectualilor", extins ulterior la "Puterea americană şi noii mandarini", din 1969, Chomsky s-a făcut cunoscut, pe plan mondial, ca un critic proeminent al politicii interne şi externe a SUA, fiind considerat cel mai citat autor în viaţă.
El este, de atunci, un comentator politic sincer şi deschis şi un activist dedicat ţelurilor sale; s-a auto-declarat ca fiind un anarho-sindicalist şi un socialist, partizan al liberţii umane absolute, principii enunţate în forma ce s-a impus prin Epoca Iluminismului şi pe care el le consideră ca "extensia naturală şi potrivită a liberalismului clasic, într-o epocă de industrializare avansată a societăţii."
Criticismul social al lui Chomsky include "Consimţământul fabricat: Economia politică a mass media", din 1988, carte scrisă împreună cu Edward S. Herman, un analist lucid ce a făcut o critică acerbă modelului propagandistic, rezultat din examinarea activităţii mass media.
Din acest punct de vedere - şi sper că afirmaţia mea, nu va fi receptată, la rândul ei, ca o propagandă - trebuie să recunoaştem că dintre toţi nemernicii istoriei, naziştii, au fost cei mai cinstiţi, fiindcă şi-au intitulat unul dintre cele mai importante ministere, ca fiind nu al educaţiei sau ştiinţei sau informării, ci real - al propagandei.
Stăpânii noştri eterni, s-au temut întotdeauna doar de revolta iraţională a maselor, din moment ce au creat instrumentele de propagandă şi manipulare în masă, iar, mai nou, promovează o politică de exterminare în masă, prin metodele amintite în alte articole, pentru a ne reduce la "numărul ideal", căruia i se va potrivi în continuare, lesa gândită pentru noi, de milenii, de "zeii" şi "semizeii" ce încă ne conduc.
Întrebare: în virtutea căror "calităţi imuabile", reale sau închipuite, au fost selectate aceste elite, ce se consideră perfect îndreptăţite să ne conducă ?
A dreptului ereditar ?
Am văzut, cu toţii, ce estropiaţi se pot naşte în familiile celebre, fiindcă este mai mult decât clar că inteligenţa, bunul simţ şi mai ales compasiunea, nu se transmit genetic şi, ca atare, popoare întregi au ajuns să fie conduse de sociopaţi, călăii perfecţi din galeria unor Napoleon, Mao, Stalin, Hitler şi, din nefericire, mulţi alţii.
Dar, "marii gânditori", au concluzionat că masele nu pot fi asociate actului decizional, datorită comportamentul lor imprevizibil şi, deci, controlul elitelor era o cerinţă obligatorie şi, prin aceasta, cercul se închide perfect, revenind la cel mai mare furnizor de droguri al sec. XX, Sigmund Freud, din a cărui stirpe a apărut logic, un alt monstru, nepotul său dublu, Edward Bernays (tatăl său era fratele soţiei lui Freud, iar mama era sora lui Freud), cel responsabil de manipularea globală a maselor, în societatea de consum, prin edificarea mecanismelor noii propagande, rebotezată comercial "relaţii publice".
Combinând ideile lui Gustave Le Bon şi Wilfred Trotter, privind psihologia mulţimilor, cu ideile psihoanalitice ale unchiului său, Bernays este unul dintre primii ce au încercat să manipuleze opinia publică, în baza mecanismelor subconştientului uman.
El a considerat că, această manipulare, este necesară, într-o societate pe care el o considera iraţională şi periculoasă, ca rezultat a ceea ce Trotter descrisese anterior prin aşa-numitul "spirit de turmă" şi se dovedeşte încă o dată că, sănătatea mentală precară, nu poate fi o piedică ca o astfel de eroare a naturii, complet lipsit de sentimente umane, să ajungă celebru şi să fie considerat, conform revistei Life Magazine, ca unul dintre cei mai influenţi americani ai sec. XX.
Ideologia sa, interpretată de propria-i fiică, într-un interviu acordat BBC, ca fiind un fel de "despotism iluminat", îşi are originile, pe de o parte, în constatarea din proprie experienţă a eficienţei propagandei naziste iar, pe de altă parte, în ideile unei alte "personalităţi" americane, Walter Lippmann, cu care a fost coleg în Comitetul de Informaţii publice al SUA, în timpul primului război mondial (şi chiar în teoriile reflexelor necondiţionate elaborate de Ivan Petrovici Pavlov).
Emigrând în Anglia, după Anschluss, Freud îl va avea ca medic personal pe acelaşi Wilfred Trotter care, împreună cu Wilfred Bion şi Ernest Jones, au devenit membrii de bază ai mişcării psihoanaliste freudiene, din Anglia, ce va dezvolta domeniul numit Dinamica Grupului, asociat unanim cu o altă instituţie criminală, Institutul Tavistock, unde, de altfel, au lucrat mulţi dintre adepţii lui Freud.
Prin noua sa teorie a relaţiilor publice, Bernays, a ajutat la popularizarea ideilor freudiene în SUA, folosind psihologia şi alte ştiinţe sociale, în campaniile sale de propagandă publică, afirmând:
"Dacă vom înţelege mecanismul şi motivaţiile minţii colective, nu va fi oare posibil să controlăm şi să înregimentăm masele, potrivit voinţei noastre, fără ca acestea s-o ştie măcar ?
Recenta practică a propagandei ne-a demonstrat că este posibil, cel puţin până la un anume punct şi între anumite limite...",
botezându-şi noua tehnică "ştiinţifică" de modelare a opiniei publice, "fabricarea consimţământului".
De la un simplu agent de presă pentru teatre, în 1913, Bernays a ajuns, în timp, promovându-şi ideile total lipsite de scrupule, să fie membru al comitetului prezidenţial pe care l-am amintit mai sus iar apoi să coopereze cu: Procter & Gamble, American Tobacco Company, Cartier Inc., Best Foods, CBS, United Fruit Company, General Electric, Dodge Motors, adepţii teoriei şi practicii fluorizării apei, de la Public Health Service şi Aluminum Company of America , Knox-Gelatin şi lista numelor "mari" poate continua.
"Doctrine militare" elaborate de alţi sociopaţi, prevăd masive distrugeri sociale, cu afectarea clară a populaţiei civile, indiferent de minciuna propagandistică a armelor "umanitare", în scopul paralizării oricărei iniţiative contrare trupelor de ocupaţie, prin propagarea şocului şi groazei la nivel global, datorită aplicării cu brutalitate şi fără milă, a forţei.
Blamându-le şi indignându-se de posibila escaladare a influenţei complexului militar industrial, apare în documentar şi fostul preşedinte american Dwight D. Eisenhower, tocmai mascota complexului militar industrial, evoluţia carierei sale de la un simplu locotenent, cu puţin timp înaintea celui de-al doilea război mondial, la gradul de general şi comandant suprem al Forţelor Aliate pe frontul european, având loc fulminant şi inexplicabil, în circa doi ani, ulterior fabricându-se o biografie romanţată, ce l-a transformat în unul dintre eroii imperiului american.
Sistemul nostru lucrează contra binelui public, democraţia este o himeră, dar nu putem schimba nimic, de fapt, până nu înţelegem mecanismele intime şi forţele care guvernează totul şi care, actual, sunt în mod evident îndreptate împotriva noastră, a maselor.
Nu ne aflăm totuşi într-o situaţie fără ieşire, Ethos oferindu-ne o soluţie nu originală, dar în mod cert eficientă, dacă vom conştientiza o dată pentru totdeauna, că suntem totuşi pe marginea prăpastiei şi că trebuie să ne trezim şi să ne implicăm colectiv, împotriva sistemului şi nu prin metode brutale ci, pur şi simplu subminând şi boicotând însăşi esenţa mercantilului sistem de consum - mecanismul profitului.
În cele din urmă, apatia noastră şi lipsa de coeziune, sunt sigurele obstacole în calea unei evoluţii pozitive şi a dezmembrării definitive a lanţurilor unei sclavii ce durează de milenii, cosmetizată, în timp, sub tot felul de denumiri de sisteme sociale, ultimul, aşa-zisa "democraţie", fiind şi cel mai insidios şi cel mai agresiv şi cel mai fals dintre toate, fiindcă oferă iluzia unei mincinoase "libertăţi de alegere", într-o lume care se apropie vertiginos, de cel mai înalt grad de centralizare a puterii, întâlnit vreodată în istoria ce ni s-a permis s-o cunoaştem." Marian Matei
Sursa: Antiiluzii
Sursa: Antiiluzii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu