"Singura solutie este intoarcerea catre interior"
Doctorul Stanislav Grof este unul dintre cei mai importanti cercetatori ai Constiintei din secolul XX.
Este fondatorul curentului transpersonal in psihologie si acela care a reusit sa introduca spiritualitatea ca dimensiune fundamentala a psihicului omenesc, in lumea psihologiei academice. Este unul dintre pionierii studiilor privind forta vindecatoare a starilor de constiinta extinsa si creatorul unei tehnici de accesare a acestor stari, numita Respiratie Holotropica. Este profesor la Institutul de Studii Integrale din California, unde conduce catedra de Filosofie, cosmologie si constiinta. Este autorul a numeroase carti despre natura constiintei. Considerat un geniu in domeniul sau, Stanislav Grof este un om de o blandete, o simplitate si o generozitate extraordinare.
- Sunteti om de stiinta si totusi cartile dvs. infatiseaza un univers de natura spirituala. Cum se vede "criza" prin care trece umanitatea din perspectiva psihologiei?
- Una dintre transformarile fundamentale prin care trecem este una de viziune. Stiinta tindea sa se opuna spiritualitatii, considerata ca fiind de ne-dovedit, pentru ca se baza pe perceptia subiectiva. Or, subiectivitatea nu era luata in considerare, neputand fi masurata. Asa s-a intamplat ca experienta spirituala, mistica, veche de cand umanitatea, a fost exclusa din ecuatie. Dar, intre timp, stiinta incepe sa descopere ca subiectivitatea creeaza universul, la propriu. Numai ca pare tarziu. Lumea pe care am creat-o are atributele stiintei clasice, mecanice. Este o lume rece, calculata, dura, guvernata de "legi" inguste, in care oamenii sunt considerati corpuri intr-un univers de corpuri si drept urmare se simt singuri si izolati. Am creat o lume din care orice principiu mai inalt - il poti numi Dumnezeu, de pilda - a fost exclus. Suntem deci singuri, iar consecinta e frica.
Compensam frica in fata unui Univers urias si gol, prin consumul compulsiv, prin a avea, a face, si cream o lume care raspunde acestui mod de a privi lucrurile. Tratam planeta asa cum ne tratam pe noi insine si pe ceilalti: ca pe ceva care trebuie supus, invins, exploatat, controlat si chiar ucis daca e nevoie, pentru satisfacerea "nevoilor". Criza prin care trece umanitatea este o criza interioara si astfel psihologica si spirituala, dar care a generat o criza exterioara atat de grava, incat pune in pericol existenta noastra ca specie. Umanitatea aflata in criza isi distruge casa si intrebarea este daca ne vom da seama la timp.
- Ce e de facut?
- In ultimii 40 de ani ani am fost implicat in cercetari asupra constiintei si am putut constata ca suferinta vine din modul de a percepe universul. Trairea unei expansiuni a constiintei conduce frecvent la transformari profunde ale individului, la reducerea semnificativa a agresivitatii, la cresterea intelegerii, a compasiunii si a tolerantei, dar, mai ales, la cresterea capacitatii de a se bucura de viata. Cu cat bucuria de a trai creste, cu atat scade credinta ca trebuie sa ai din ce in ce mai mult, si apare o spiritualitate de natura universala bazata pe ideea ca toata creatia e un tot format prin legatura profunda cu alti oameni, cu alte specii, cu natura si cu intregul univers. Nu am nici o indoiala ca aceasta transformare este nu numai posibila, dar inerenta. Suntem condamnati sa ne intoarcem la Adevar. Intrebarea este daca se va intampla acest lucru inainte sa se strice ceva de nereparat in echilibrul vietii pe planeta.
Multi oameni se afla in punctul in care realizeaza esecul filosofiei de viata pe care au urmat-o si incep sa caute alternativa spirituala care echivaleaza cu o intoarcere acasa, dupa o lunga ratacire. Am fost invatati ca trebuie sa facem mereu ceva ca sa fim fericiti, ca trebuie sa indeplinim ceva, sa vanam ceva, sa avem ceva, un obiect, o pozitie sociala, un partener anume, deci ca fericirea este mereu in viitor si in exterior. Aceasta conceptie ne plaseaza intr-un provizorat permanent. Este o strategie mereu perdanta pentru ca niciodata nu ne aduce ce dorim. Singura solutie este intoarcerea catre interior si descoperirea satisfactiei existentiale in dimensiunea spirituala a existentei.
- Care ar fi primul pas?
- Uneori acest prim pas il face fiinta noastra, prin declansarea unei crize psiho-spirituale. Psihologia oficiala a tratat aceste crize drept crize psihotice, patologice si le-a suprimat cu medicamente dure, sub diagnostice neclare, dar in realitate, fiinta noastra interioara declansa un mecanism de auto-vindecare, de auto-reglare in fata unei situatii in care lumea interioara ajungea sa fie in divergenta cu restul universului. Acum, intreaga umanitate se afla intr-o stare de urgenta spirituala care pune sub semnul intrebarii o intreaga perspectiva asupra vietii si descopera ca modul materialist de a vedea lumea nu este suficient.
Asa se explica intoarcerea catre meditatie, catre spiritualitate, catre credinta, catre medicina naturista si holistica, interesul imens pentru psihologia transpersonala. Omenirea pare ca face singura acest pas. Pentru fiecare dintre noi vine timpul sa privim in interior cu onestitate, atunci cand simtim "criza". Criza este semnul transformarii, ceva trebuie sa moara, pentru ca apoi sa renasca. La nivelul unei persoane, dar si la nivelul intregii umanitati.
- Vorbiti despre transformarea umanitatii ca despre o chestiune de timp. Ce crede despre anul 2012 un cercetator al Constiintei ca Stanislav Grof?
- Este un subiect care ma pasioneaza pentru ca orice profetie are legatura cu o stare de constiinta extinsa. Au existat dintotdeauna mijloace pentru ca profetii, samanii, preotii, misticii sa intre in asemenea stari. Toate sistemele mistice ale planetei vorbesc despre aceeasi realitate. Asa se face ca profetiile tuturor continentelor despre "sfarsitul timpurilor" sunt aceleasi, inclusiv in crestinism, unde "apocalipsa", etimologic, inseamna nu sfarsit, ci "ridicarea valului".
Profetiile mayase sunt remarcabile, nu pentru ca spun ceva nou, ci pentru extraordinara precizie a sistemului lor astronomic si astrologic, calculat pe miliarde de ani inapoi in timp, dar care se opresc pe o anumita data a anului 2012. Faptul ca misticii lumii, separati de mii de kilometri si uneori de mii de ani in timp, vad aceleasi lucruri in incursiunile lor spirituale, este deja extrem de interesant pentru un cercetator al constiintei ca mine. Dar cand descoperi ca de fapt, un intreg calendar intins pe milioane de ani este de fapt un algoritm de evolutie al Constiintei, vazut ca esenta a universului, acest lucru este senzational. Nu incape nici o indoiala.
Cunoasterea mayasa despre natura universului, a constiintei si a timpului depaseste cunoasterea stiintifica de azi. La acea data astronomica precisa, la care se trece intr-un nou ciclu galactic si cosmic, mayasii vorbesc despre sfarsitul timpului. Dar timpul, asa cum incepem sa ne dam si noi seama astazi, este creatia Constiintei. Sfarsitul timpului este, dupa parerea mea, sfarsitul unui tip de perceptie, sfarsitul unei lumi asa cum o cunoastem noi: o lume a violentei si a lacomiei, egotica, corupta, sfasiata de conflicte.
Dupa parerea mea, mayasii vorbesc deci despre un proces de moarte/renastere, o transformare interioara masiva a umanitatii, dincolo de care timpul liniar nu mai exista, asa cum nu exista in starile de constiinta extinsa, sau in relatarile marilor mistici. Pentru mine, cel mai important argument provine din propriile mele cercetari. Foarte pe scurt, am constatat ca starile prin care trece constiinta omeneasca sunt legate in mod sincronic de evenimentele cosmice. Am lucrat cu experti in domeniu si am ajuns la concluzia ca evenimentele interioare si cele cosmice se reflecta total intre ele. Relatia intre Univers si Constiinta este o ecuatie. Universul este Constiinta.
Evenimentele astronomice sunt intr-o relatie profunda cu evenimentele interioare ale constiintei omenesti individuale si colective, astfel ca, pentru mine, cu elementele pe care le am, nu incape nici un dubiu ca schimbarile majore au inceput deja si ca lumea acestui secol va fi spirituala sau deloc.
Stanislav Grof
7 comentarii:
Excelent articolul si o sa-l preluam si noi cu prima ocazie ;)
Dar timpul, asa cum incepem sa ne dam si noi seama astazi, este creatia Constiintei. Sfarsitul timpului este, dupa parerea mea, sfarsitul unui tip de perceptie, sfarsitul unei lumi asa cum o cunoastem noi: o lume a violentei si a lacomiei, egotica, corupta, sfasiata de conflicte...
Frumos spus, felicitari! Mi-a placut! ;)
Pt cei interesati de schimbarea paradigmei si permiterea gandirii constiente sa iasa la suprafata recomand cartile lui Eckhart Tolle "Puterea prezentului" si "Un nou pamant",ghid pt initiere si deasemenea pregatire pt o schimbare recunoscuta de tot mai multe persoane avizate.Aici e un link ce va ajuta sa intelegeti schimbarile de pe planeta si viitoare schimbare a erelor http://www.youtube.com/view_play_list?p=EED97C79868ED4B1&annotation_id=annotation_983253&feature=iv
Sunt putini oameni care isi dau seama de ceea ce este scris in acest articol. De curand m-am convins si eu despre viata in sine si despre constiinta, insa imi este frica sa vorbesc cu cineva despre aceasta chestie, de frica de a nu ma considera cu probleme psihice si de a ma indopa cu tot felul de pastile, deci prefer, sub protectia anonimatului, sa imi expun prima parere in acest sens pe aceasta pagina. Am citit si articolul despre droguri si am aceeasi parere ca autorul. Tin sa mentionez ca am ajuns la aceasta stare de cunoastere tot datorita drogurilor si nu imi e rusine sa o zic. Astept cu interes alte articole cu privire la acest fenomen.
Cu respect,
R.P.M
gabi, Eckhart Tolle mi se pare mult superficial, este gustat si promovat de vedete, deci a carui "opera" are caracter comercial. plus ca am avut impresia ca nu a citit prea multe (nu ar conta in cazul in care constiinta sa ar fi accesat oceanul constiintei existentiale mai mult decat ai da dupa obleti, grof in schimb este mult tangent acesteia)
"Intrebarea este daca se va intampla acest lucru inainte sa se strice ceva de nereparat in echilibrul vietii pe planeta", nu se va intampla pentru ca legile sunt bine stabilite incat sa se urmeze un curs stabilit de miliarde de ani, pe ala mergem.
tendentios articolul, mai bine il cititi pe Corut , ale datele scrise de el sunt atestate documentar nu palavrageala de doi lei. Despre apocalipsa s-a vazut ca nimic nu este adevarat, civilizatia maya a intrerupt calendarul din cauza preotilor care erau din ce in ce mai putini si nu avea cine prelua obiceiul de a scrie calendare , cum s-a intamplat si la alte popoare care au suferit cataclisme inudatii razboaie si alte nenorociri care au dis la decimarea populatiilor, asta s-a intamplat si cu maya.
Profetiile nu s-au adevarit niciodata , balbe si presupuneri.
Nu poate exista niciun sfarsit al timpului , o data la cateva miliarde de ani , doua placi, blankuri se intalnesc si revigoreaza tot, magnetismul, energia de toate felurile, toate dar absolut toate legile si fortele care erau pe sfarsite se reimprospateaza (bine-ar fi sa apucam asa ceva).
Restul este bla bla bla.
Trimiteți un comentariu