Dumitru Constantin Dulcan - Viziunea asupra viitorului omenirii


Conferinţa de la Constanţa a profesorului Constantin Dulcan s-a constituit într-un avertisment. „Viziunea asupra viitorului omenirii” pe care a împărtăşit-o vineri unui auditoriu numeros este pe de o parte luminoasă, pe de altă parte foarte sumbră şi depinde de dorinţa oamenilor de a se schimba sau nu. Scepticii şi liber-cugetătorii ar găsi motive să râdă sarcastic. Cei care ştiu că nu ştiu nimic – cu alte cuvinte că oricât de departe am ajunge în cunoaştere ne vom lovi de realităţi inexplicabile şi de întrebări la care ştiinţa nu ne poate răspunde – vor fi dispuşi să ia în seamă ceea ce reputatul neuropsihiatru a avut să ne spună.

Pentru că subiectul este sensibil, o prezentare a conferenţiarului înainte de a intra în subiect este utilă: Profesorul universitar Dumitru Constantin Dulcan este neurolog, psihiatru, doctor în ştiinţe medicale şi autorul a numeroase cărţi. Cea mai cunoscută este „InteligenţaDSC01729 materiei”, apărută în 1981, despre care unele voci spuneau că ar fi fost demnă de premiul Nobel, prin perspectiva propusă. Regimul comunist a blocat cartea, dar ea a fost reeditată după 1989 şi distinsă cu premiul Academiei române pentru filozofie „Vasile Conta” (în 1992). Alte cărţi scrise de D.C. Dulcan sunt „Mintea de dincolo”, care abordează experienţele morţii clinice, „În căutarea sensului pierdut”, cu două volume – Întâlnirea cu destinul şi Creierul şi noua spiritualitate, „Somnul raţiunii”, „Către noi înşine”, „Gândirea omului modern”, „Culmi şi limite”. Profesorul Dulcan a fost şeful secţiei de neuropsihiatrie din cadrul Spitalului Militar Central şi este membru al unor prestigioase societăţi ştiinţifice naţionale şi internaţionale (Academia Americană de Neurologie, Societatea Europeană de Neurologie, Organizaţia Internaţională de Cercetare a Creierului).

„Vorbesc în numele ştiinţei şi tot ce voi afirma are suport ştiinţific. Sunt lucid şi conştient de ceea ce spun. Este un moment foarte dificil pentru univers şi în acest moment m-am hotărât să vin să stăm de vorbă”, şi-a început profesorul Dulcan expunerea.

În prima parte a conferinţei a arătat în ce fel progresele ştiinţifice din ultimul secol răstoarnă aproape tot ce am ştiut până acum şi fac necesară o restructurare a tuturor conceptelor. Trecând în revistă, cu exemple, tot ce ştim despre percepţiile diferite ale diferitelor fiinţe de pe pământ, profesorul ne-a arătat că ceea ce noi percepem este doar iluzia realităţii, acea realitate pe care avem „dotarea” să o percepem. Şi că dincolo de această iluzie există realităţi ce ne sunt invizibile. Că avem atâta inteligenţă câtă ne este necesară pentru a ne întreţine, la fel ca celelalte specii.



Ştiinţa materialistă nu răspunde la toate întrebările

Evocând pe Max Planck şi fizica cuantică, Dulcan a descris omul ca „undă şi corpuscul în acelaşi timp” şi a subliniat câteva dintre paradoxurile legate de timp şi spaţiu, pe care mintea noastră nu le poate cuprinde şi explica. Ştiinţa materialistă, spune el, şi-a atins limitele şi nu a putut răspunde la toate întrebările, mai ales la întrebările fundamentale, chiar dacă suntem unde suntem datorită ştiinţei materialiste care ne-a prelungit vieţile şi ne-a permis să ajungem din grote în confortul locuinţelor noastre de azi.

Ştiinţa materialistă nu a reuşit să înlăture răul, crimele, războaiele, reziduurile umane.

Noua ştiinţă, despre care a vorbit Constantin Dulcan, se bazează pe progresele înregistrate în diferite domenii: în fizica modernă, în cercetarea morţii clinice, în ştiinţele cognitive (ştiinţele ce se ocupă cu studiul comportamentului şi inteligenţei umane, mai exact cu elaborarea unor teorii care să explice diverse aspecte ale acestora), în cercetarea a ceea ce se numeşte experienţă extracorporală (fenomen încadrat printre cele paranormale, care implică senzaţia de ieşire din corp şi chiar deplasarea la mari distanţe sau în alte lumi – conceptul a fost descris de Robert Monroe).

DSC01745Iar ceea ce ne-a fost dezvăluit în continuare am tras concluzia că se bazează atât pe cunoştinţele ştiinţifice acumulate într-o viaţă de cercetare şi lectură, cât şi pe experienţele de comunicare cu invizibilul, „mai utile decât tone de cărţi, pentru că vezi că există ceva dincolo”, care i-au fost date profesorului Dulcan, potrivit propriilor spuse, mai ales în situaţii limită:

Există o „minte de dincolo”, există o „lume de dincolo”, aceea din care venim, care este originea noastră şi în care se află formele noastre primare. Mintea fiecăruia dintre noi este un ram din conştiinţa cosmică. Suntem aici în formă fizică trimişi pentru a experimenta această condiţie şi pentru a experimenta lecţia iubirii, o iubire prin care îi acceptăm pe toţi semenii noştri ca fiind fii ai aceleiaşi cauze. Universul întreg are ca expresie iubirea, aceea propovăduită de Iisus Christos, creatoare de armonie, pace, înţelegere, opozabilă urii – distrugătoare, generatoare a războaielor în care au murit 160 de milioane de oameni.

Fără să facă propagandă pentru religie, Dulcan crede că Iisus este omul care a dat „expresia celei mai înalte inteligenţe ce putea să trăiască vreodată pe pământ” pentru că tot ce a spus el este perfect superpozabil termenilor ştiinţei actuale. Iar conceptul cel mai de preţ adus de Iisus este IERTAREA, care, practic şi concret, vindecă.

Fapt dovedit ştiinţific, tot ce gândim noi este în primul rând undă ce se propagă în tot universul, ceea ce înseamnă că în fiecare clipă de gândire propagăm iubirea sau ura. Gândurile negative, emoţiile negative ne fac rău în primul rând nouă, apoi celor din jurul nostru, omenirii întregi. Când gândim bine, atragem binele, iar când gândim rău, atragem răul. Şi aici a venit avertismentul pe care Constantin Dulcan îl transmite oamenilor: FIECARE DINTRE NOI TREBUIE SĂ-ŞI SCHIMBE GÂNDIREA, PENTRU CĂ NIMICIM PLANETA CU TOTUL!



Paradisul regăsit

Omenirea se află la sfârşitul unui ciclu şi începutul altuia nou, iar în trecerea de la un ciclu la altul purificarea s-a făcut prin catastrofe. De această dată nu s-a întâmplat aşa, catastrofa care ar fi trebuit să se întâmple prin 1986 ne-a ocolit. De aceea se crede că trecerea de la un ciclu la altul se va face, pentru prima oară, prin schimbare, prin elevare. Sistemul nostru solar se află, din 21 decembrie 2012 – dată intens mediatizată, la care se presupunea că se va sfârşi lumea – pe axa centurii fotonice a galaxiei, zonă cu o frecvenţă foarte înaltă. Nu sunt cunoscute consecinţele, dar iniţiaţii vorbesc despre transformări radicale.

Profesorul Dulcan vorbeşte despre necesitatea de a ne eleva conştiinţa de a ne spiritualiza, în condiţiile în care transformarea pe aşteptată va însemna şi o selecţie de care conştiinţele joase nu vor trece.

Ca într-un joc, întrebându-şi auditoriul „ce spuneţi de asta, mă credeţi?” sau chiar afirmând „ştiu că nu mă credeţi”, Constantin Dulcan a înfăţişat un tablou al viitorului, un fel de Paradis regăsit, în care cu toţii vom avea vârsta maturităţii, vârsta cristică de 33 de ani. Vom călători la nivelul conştiinţei prin tot universul; ADN-ul nostru va căpăta 12 spirale; se vor eradica bolile; vom pleca din forma fizică atunci când vom dori, când vom considera că ne-am terminat experienţa fizică, care este un fel de şcoală. Nu va fi moarte, ci o trecere din plan fizic în plan spiritual. Nu va mai fi nimeni leneş, nu vor mai fi hoţi, criminali, căci frecvenţa înaltă a universului nu va fi compatibilă cu frecvenţa lor joasă. Vor dispărea animalele carnivore, vom fi strict vegetarieni, iar plantele vor colabora cu noi. Vor dispărea maşinile, iar transportul se va face prin spirit.

„Credeţi toate fanteziile mele?”, a întrebat profesorul Constantin Dulcan la finalul conferinţei, oferind apoi argumentul suprem: experienţele de netăgăduit ale excursiilor extracorporale, prin care oamenii vii, întregi, dar cu o frecvenţă ridicată a conştiinţei, au călătorit instantaneu la mari distanţe sau în alte dimensiuni. În concepţia lui Dulcan, frecvenţa pe care cosmosul o va imprima minţii noastre ne va schimba şi ne va permite să ajungem la acest Paradis regăsit.

„Dacă vom continua aşa, vom pune punct omenirii. Dar eu cred că suntem ajutaţi din planurile de sus să ne schimbăm, avem posibilitatea să salvăm planeta, pentru noi, pentru copiii noştri, pentru nepoţii noştri. Sper să fiu înţeles şi vă doresc succes!”, a încheiat Constantin Dulcan.

Ce spuneţi, să-l credem? Atei, agnostici sau cu credinţă în Dumnezeu, cu toţii trăim într-o lume complicată, ale cărei mistere şi paradoxuri nu încetează să ne uimească, fie că le citim în cărţi sau le vedem în documentare televizate; câţi avem inteligenţa să o facem ne-am pus întrebări la care nu găsim răspuns. Un om de ştiinţă ne înfăţişează o teorie potrivit căreia avem puterea ca prin iubire şi elevare spirituală să salvăm lumea de la pieire. Ne permitem să nu-l credem? Ne permitem să continuăm să urâm?

Un articol de Alina Ioana Vasiliu (http://constantanoastra.ro/constantin-dulcan-am-fost-trimisi-ca-sa-invatam-lectia-iubirii/)

”În spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu!”

”Nu conştiinţa e produsul cre­ierului, ci cre­ie­rul este produsul con­şti­inţei.”

Mai jos puteti urmari o alta conferinta foarte interesanta care a avut loc anul trecut, octombrie 2015:



Surse:

Ultimele noutăți în Războiul Psihotronic (emis)


"Testatate cu succes în Războiul din Golf, acum 25 de ani, armele psihotronice au evoluat constant fiind în mod incontestabil un pericol major la adresa libertății de gândire și acțiune.

Ca urmare a faptului că acțiunile psihotronice experimentate în acest război au pus în evidență vulnerabilitatea unei armate obișnuite în fața acestora (cea irakiană în acest caz), marile puteri au pus la punct, pentru armatele lor, uniforme și căști speciale capabile să ofere un scut protector în fața unor atacuri similare. Cu alte cuvinte, războiul a trecut deja la un alt nivel, de neînțeles pentru omul obișnuit.

În ceea ce privește tehnicile de control și manipulare a populației planetei vorbim, de asemenea, de un alt nivel al agresiunii. Astăzi, una dintre tehnicile folosite este cea de IMPREGNARE INFORMAȚIONALĂ. Mai exact, vorbim despre impregnarea alimentelor sau a apei cu “informații” menite să genereze în ființa care le ingerează o anumită atitudine sau o tendință specifică, dorită de cei care operează. Mai mult decât atât, impregnarea informațională poate fi făcută chiar și direct asupra unei mase de oameni.

Astfel, fără a putea fi detectată vreo substanță chimică în corpul unui om sau în alimentele pe care le mânăncă, se obțin efecte similare situației în care acea substanță ar fi prezentă concret."

Daniel Roxin

Mai multe însă despre noutățile Războiului Psihotronic puteți descoperi în acest episod al emisiunii Mistere la Granițețe Cunoașterii.



Emisiunea Mistere la Granițele Cunoașterii poate fi vizionată în fiecare duminicăla Nasul Tv, de la ora 19:00 și în reluare miercurea, de la ora 12:30, și sâmbăta, de la ora 22:00.

Conștiința și experiențele la limita morții


Interviu cu PIM VAN LOMMEL

Cu o experiență de peste douăzeci de ani ca cardiolog, Dr. Pim van Lommel a studiat experiențe în apropierea morții la pacienți care au supraviețuit unui stop cardiac. Lucrarea sa, descrisă într-un studiu din 2001, publicată în revista The Lancet și cartea sa din 2007: Conștiința dincolo de viață, Știința și Experiențele în apropierea morții, oferă exemple despre cum conștiința de veghe nu coincide întotdeauna cu funcționarea creierului nostru, și arată că este posibil ca oamenii să experimenteze o anumită formă de conștiință, separată de corp.

În acest interviu, Pim van Lommel descrie cercetările sale și pătrunde în taina experienței de moarte, ceea ce el numește o conștiință sporită care apare în momentul când creierul încetează să mai funcționeze. El compară detaliile furnizate de către pacienții cu stop cardiac la o imagine din mecanica cuantica a universului, unde totul este conectat și nu există nici spațiu și timp distinct.

"Oamenii experimentează inconștiența într-o dimensiune în care timpul și spațiul nu mai joacă nici un rol", spune van Lommel. "Totul este acolo. Trecutul, prezentul și viitorul sunt incluse în această dimensiune a conștiinței. Dimensiunea este iubirea necondiționată și înțelepciunea. În această dimensiune, există doar subiectul, și totul este conectat instantaneu. "

Spre deosebire de pacienții în comă ce își amintesc conversațiile ce au avut loc în apropiere, în timp ce au fost în stare de inconștiență, pacienții care au avut o experiență în apropierea morții nu afișează nici o activitate cerebrală, contestând ipoteza că conștiința este un produs al funcționării creierului.

"Creierul nu produce conștiință, dar facilitează conștiința", spune van Lommel. "Aceasta face să fie posibilă experimentarea conștiinței noastră de veghe, conștiința pe care o avem în mod normal, în timp ce suntem treji."

Deși putem experimenta conștiința ca localizată în creier în timp ce suntem treji, conștiința este peste tot; este ceea ce van Lommel se referă ca la conștiința ne-locală. În opinia sa, creierul acționează ca un dispozitiv emisie-recepție, luând informații de la conștiința ne-locală și transmițând apoi la creier și corp. Experiențele în apropierea morții permite oamenilor să atingă și experimenteze această conștiință ne-locală direct, fără limitările creierului și a corpului, într-un mod non-dual. "Este o experiență de unitate, a unității", spune van Lommel.
"Totul este conectat."



Sursa: viatamergeinaintepenet.blogspot.ro / scienceandnonduality.com

Puterea vindecatoare a sunetelor (emis)



Suntem înconjurați de sunete. Mii și mii de sunete... Sunete pe care le auzim, sunete pe care nu le auzim, pentru că sunt pe frecvențe inaccesibile nouă.

Astăzi, sunetele sunt folosite și în psihotronică. Există arme psihotronice care au fost construite pentru a crea o influență asupra altor oameni, asupra mulțimilor.

Ei bine, în afara folosirii lor pentru control, sunetele sunt folosite, după cercetări desfășurate zeci de ani, și pentru terapii neconvenționale, experimentele dovedind că puterea vindecătoarea a sunetelor este extraordinară.

Urmariti emisiunea Mistere la Granitele Cunoasterii:



Sursa: daniel-roxin.ro / nasul tv

OZN-uri gravate pe monede din secolul al XVII-lea



Două simboluri care seamănă cu o farfurie zburătoare și care pot fi văzute pe monede franceze din secolul al XVII-lea stârnesc uimirea ufologilor din întreaga lume. Mulți internauți le consideră ca fiind dovada clară a faptului că fenomenul OZN este unul real iar strămoșii noștri au fost și ei martorii acestor misterioase obiecte.



Scott C. Waring, editor al revistei UFO Sightings Daily, speculează că moneda este mai mult decât o simplă dovadă a prezenței fenomenului. Faptul că francezii le-au gravat, înseamnă că aceste obiecte era foarte cunoscute de o masă mare de populație.



„Este dovada absolută a faptului că în anii 1600 francezii au fost martorii fenomenul OZN”, scrie Waring.

Scepticii cred totuși că desenul ar putea fi o floarea, o ciupercă sau un scut. Însă moneda prezentată mai sus nu este singulară. Ceva asemănător descoperim gravat și pe o altă monedă din 1648. Aici apare în partea de sus un obiect circular și mai multe săgeți îndreptate spre acesta.



Ipoteza că aceste simboluri sunt reprezentări ale unor OZN-uri este întărită și de apariția în mai multe picturi din Evul Mediu a unor obiecte similare…

sursa: www.cunoastelumea.ro / dailymail.co.uk

Dialog cu Prof. Constantin Dulcan (emis)



Dumitru Constantin Dulcan - medic neurolog şi psihiatru, doctor în ştiin­ţe medicale, bun cunoscător al filosofiei ştiinţei şi pionier în scrierile din domeniul con­ştiinţei.

O minte strălucită, cu o curiozitate şti­in­ţifică ieşită din comun, care nu încetează să caute răs­puns la marile întrebări ale existenţei. Nu doar distinc­ţiile medicale internaţionale i-au adus recunoaşterea, ci şi curajul de a răsturna viziunea materia­listă asupra lumii, demonstrând, într-o carte publicată prima oară în 1981, că există o „minte uni­versală”, care ordonează şi co­or­donează toate lucrurile din jur. „In­teligenţa materiei„, cartea ca­re a bulversat lumea ştiinţifică ro­mâ­nească, a fost bestsellerul ace­lor ani. Au existat chiar voci care au considerat-o demnă de premiul Nobel. Ascensiunea ei a fost curma­tă brusc de regimul co­mu­nist, speriat de ideile prea îndrăz­neţe pe care le susţinea. A fost re­tra­să de la Premiul Academiei Ro­mâne, care i s-a înmânat abia la a doua ediţie, în 1992. După mai bine de trei decenii de la apariţie, cele mai multe din intuiţiile dom­nu­lui profesor Dulcan au fost con­firmate de ştiinţa actuală.

- În "Inteligenţa materiei", prima dvs. carte, aţi demonstrat cu argumente ştiinţifice că, dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, există un câmp de energie şi lumină, coordonat de o minte inteligentă. Cu alte cuvinte, că nu suntem singuri în univers, că Dumnezeu chiar există. V-a afectat certitudinea aceasta modul în care vă trăiţi viaţa de zi cu zi?

- Odată ce am înţeles că, de fapt, noi ne creăm pro­pria reali­tate, felul în care pri­veam lumea s-a schimbat. Descope­ririle fizi­cii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care face să colap­seze undele de energie şi le trans­formă în parti­cule, adică în materie. A gândi înseamnă a transforma nevăzu­tul în văzut. Gândul e creator, e cea mai pu­ter­nică forţă din uni­vers. Iar Dumnezeu ne-a dat pu­terea ca, din milioanele de reali­tăţi posi­bile, care există în stare latentă, să aducem pe pământ, cu gân­durile noastre, doar una. Pe cea care seamănă cel mai mult cu gândurile noastre.

- Vreţi să spuneţi că ceea ce ni se întâmplă e oglinda a ceea ce gândim şi simţim?

- Exact. Când făceam cerce­tări pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că celulele au inteligenţa lor. Şi m-am speriat. Celulele reacţionau la gândurile şi sentimentele celui în cauză. S-a făcut şi un experi­ment în Occident, cu un eşantion de ADN, recoltat de la un individ şi dus la 1000 de km distanţă, într-un laborator. Persoana în cauză a fost pusă să privească un film frumos, cu ima­gini minunate, care stârneau bucurie. În acelaşi timp, la 1000 de km distanţă, mă­surătorile arătau cum spi­ra­la de ADN se relaxează. Când imaginile au fost schim­bate cu un film de groa­ză, ADN-ul a început, brusc, să se restrângă, contrac­tân­du-se. Aflând asta, m-a chinuit o întrebare: cum ştie corpul nostru ce e rău şi ce e bine? Dacă organis­mul nostru reacţionează pozitiv la bine şi negativ la rău, nu există decât o singură mare concluzie.

Legea binelui

- Care e aceea?

- Înseamnă că universul întreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. Abia acum vă pot răs­pun­de la prima întrebare. Da, ca să fim fericiţi şi să­nătoşi, nu e nevoie decât să ne construim viaţa după legea aceasta.

- Cu alte cuvinte, un stil de viaţă sănătos începe de la a gândi şi a făptui binele?

- Când comit un act contrar acestei legi, îmi creez singur mecanismele biochimice care duc la boală. Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează pen­tru 5, 6 ore celulele gardian ale sistemului imuni­tar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apă­rare, iar milioanele de celule moarte, viruşi şi bac­terii circulă libere prin organism, se pot localiza un­deva şi declanşa boala.

- Se şi spune în popor că "a murit de inimă rea". La asta se referă oare?

- Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect nociv asupra organis­mu­lui, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favo­riza debutul altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne face rău? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cuşcă s-a pus un miel şi într-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit în scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional adu­ce, mai devreme sau mai târziu, boala.

- Cu emoţiile nu-i de glumit. Cum ne putem pro­teja?

- Eu am învăţat să le stăpânesc. Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Dacă cineva îmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate într-o zi va înţelege şi el ceea ce înţe­leg eu acum. Să iertăm, fiindcă iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, favo­rabil sănă­tăţii. Sigur că sunt şi suferinţe care nu pot fi evitate. Dar e im­portant să rămânem con­ştienţi că fiecare minut de suferinţă sau stres ia din viaţa ce­lulei noastre.

"Tratamente" cu flori

- Statisticile arată că stresul profesional e azi una din marile surse de boală. Munca în exces ameninţă să ne omoare lent.

- Dacă nu ne putem lua mici vacanţe, regulat, să ne luăm mă­car pauze de zece minute, la fiecare oră, în care să ne golim mintea şi să respirăm adânc. Putem să ne ridicăm de la birou şi să privim ceva frumos pe fe­reas­tră. Sau, în loc să bem trei cafele cu ochii în computer, să bem un ceai fără să ne gândim la nimic altceva. Să ne bucurăm de gustul şi aroma lui. Cu timpul, înveţi să te relaxezi în orice condiţii. Beduinii, de pildă, se odih­neau mergând pe cămile. Şi eu scriu şi citesc de dimineaţa până seara. Dar când simt că începe să se aşeze oboseala pe mintea mea, mă opresc şi aplic câte­va tehnici de relaxare.

- Ne puteţi da şi nouă un exemplu?

- Toate tehnicile de relaxare se bazează pe respi­raţie. Oboseala vine şi dintr-o lipsă de oxigenare a creierului. Stau câteva minute cu ochii închişi, încerc să îmi reprezint oboseala ca senzaţie la nivelul creie­ru­lui şi apoi, cu fiecare expiraţie profundă, îmi imagi­nez că o elimin. Fiecare îşi poate crea propria lui tehnică. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Mă relaxez, mă concentrez pe starea de bine şi cald, o trec prin inimă şi apoi o trimit acolo unde mă doare. Fac asta de câteva ori şi durerea dispare.

- Să-ţi vizualizezi boala pare o condiţie foarte importantă pentru vindecare.

- Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulţi bolnavi de cancer în ultima fază şi i-a învăţat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-şi ima­gineze că distrug cance­rul din corp cu un foc, cu un animal care-l mă­nâncă, fiecare după cum dorea. După şase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La testele psi­hologice, s-a dovedit că cei care s-au vin­decat erau cei optimişti, cei care credeau în Dumne­zeu şi cei care erau calmi. Îndoiala este un ob­stacol în calea oricărui succes şi mai ales a vindecării.



"Rugăciunea - o realitate fizică"

- Aţi amintit de Dumnezeu. Credinţa e şi ea parte din ecuaţia stării de bine?

- Rugăciunea e o realitate fizică, e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu însumi asta, de ne­nu­mărate ori, şi am rămas înfiorat văzând că poţi obţine un răspuns. Prin rugăciune, realitatea din jur se transfigurează, aducem la noi lumina din univers. Există cazul celebru al neurochirurgului american Eben Alexander, care, la 54 de ani, a făcut o meningo­en­cefalită bacteriană gravă. A stat o săptămână în comă, timp în care foarte multe persoane s-au rugat pentru el. După ce şi-a revenit, a spus că în tot timpul cât era în comă a văzut în jurul lui siluete umane care păreau să stea în genunchi şi de la care veneau spre el valuri de energie. Rugăciunile altora l-au vindecat. Dar şi propriile noastre rugăciuni ne ajută. Credinţa mobilizează, în mod cert, întreg sistemul imunitar. Nu spunea Iisus "credinţa ta te-a vindecat" ?

- Nutriţioniştii pun şi ei pe listă o condiţie a să­nă­tăţii: ce, cum şi cât mâncăm. Ţineţi cont de ea?

- Eu respect o regulă care se ştie încă de la Hipo­crat: să mănânci fără să satisfaci complet senzaţia de foame! Adipocitele aşteaptă semnalul că te-ai săturat ca să-şi extragă din alimente grăsimea. Dacă nu te sa­turi, nu te îngraşi. Studii de ultimă oră arată că lungi­mea telomerilor de la extremităţile cromozomilor, de care depinde durata vieţii, e influenţată favorabil de alimentaţia cu puţine calorii. Mănânc legume, icre de peşte, iaurt, lapte de soia, pe care îl beau dimineaţa, cu cereale integrale, mazăre, linte. Mănânc foarte rar carne. Nu beau, nu fumez, nu consum zahăr. Şi am grijă să ţin, din când în când, câte o zi de post, în care beau doar ceaiuri şi las organismul să se refacă. Dar, înainte de orice, am grijă să nu mă aşez niciodată la masă supărat. Masa ar trebui să fie o sărbătoare, să fie prilej de bucurie alături de ceilalţi. Sigur că azi nu ne mai potrivim toţi la masă, dar atunci când pre­pa­răm ceva de mâncare, s-o facem cu drag. Gândurile gospodinei trec şi-n bucatele pe care le găteşte.

- Din tot ce aţi spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sunt, de fapt, la îndemână.

- Aşa e. Dumnezeu ne-a dat deja totul. Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos, fără să ne îmbuibăm, să facem mişcare, să ne odihnim corect, să fim optimişti şi plini de speranţă. Să fim perseve­renţi cu pasiunile noastre, să ne antrenăm intelectual şi să ne ferim de rutină. Să facem constant schimbări în viaţa noastră. Şi să nu uităm că trebuie să păstrăm în permanenţă un echilibru între energia consumată prin efort şi energia obţinută prin odihnă şi activităţi care ne fortifică. Gândurile rele ne iau din viaţă, bucu­riile ne dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem ne­voie de ea ca de pâinea noastră zilnică. Chiar dacă, uneori, n-o putem avea decât în imaginaţie.





Nu vom supravieţui fără întoarcerea la Dumnezeu!

– Ce credeţi despre capacităţile autovindecătoare ale omului.Ce capacitate are omul spiritualizat de a se vindeca, din punct de vedere ştiinţific?

În primul rând există vindecări aşa zis miraculoase, prin religie, prin Biserică, prin Dumnezeu. Le ştiu, am citat pe Sfântul Nectarie, am scris mult despre asta, Iisus a dat atâtea dovezi, apostolii aveau darul vindecării. Există oameni care au capacitatea de vindecare pentru că Dumnezeu le-a dăruit-o, dar există şi posibilitatea autovindecării. Nu creierul produce conştiinţa, ci creierul o ia în primire, creierul construieşte organismul care se poate înmulţi. Deci conştiinţa e un fragment din marea conştiinţă divină. Noi suntem o scânteie din Dumnezeu! Şi Iisus spune acelaşi lucru, demonstrabil ştiinţific. În consecinţă, această raţiune – care e un fragment rupt din raţiunea divină – are capacitatea de vindecare, evident, prin procese de ordin pur biologic. Credinţa este un câmp. În momentul când mă concentrez asupra unei zone şi îmi imaginez orice, un proces de vindecare, fac o schemă a mea, unde trimit gândul trimit şi energia care formează gândul. Deci cea mai mare forţă din mine este gândul. La început a fost un gând, gândul lui Dumnezeu. Universul este un gând, este opera unui mare gând, o gândire a lui Dumnezeu. Asta înţeleg eu din Sfântul Evanghelist Ioan: “La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu”. Gândul întemeiază, creează, gândul destramă!

– Când vorbim despre Biserică avem în vedere două noţiuni complementare: biserica înţeleasă ca locaş de închinare şi acea comunitate de credincioşi care sunt botezaţi în numele Sfintei Treimi şi care împărtăşesc acelaşi sistem de valori, dintre care valoarea supremă e iubirea. Cum vedeţi cele două aspecte ale Bisericii astăzi, în calitatea Dvs. de laic?

Fac perfect distincţia între biserica luată ca instituţie şi oamenii care reprezintă Biserica. Oamenii pot greşi şi au greşit mult în istorie, dar mai puţin în Biserica de Răsărit spre deosebire de Biserica Apusului. Inchiziţia nu am inventat-o noi, ortodocşii, ci ceilalţi. Şi asta este una din marile răni pe chipul Bisericii. Şi atunci am spus: pe mine mă interesează legea ca esenţă, ca obiect, nu amprenta umană care a fost îndelung lăsată de-a lungul istoriei. Deci, nu includ tot clerul în nişte erori pe care le-au făcut alţii, dimpotrivă, ştiu că sunt oameni de mare spiritualitate, de mare onestitate; am în familia mea preoţi, ştiu că sunt oameni ca şi ceilalţi care însă mijlocesc între Dumnezeu şi om, aşa cum medicul, în felul lui, intermediază între Dumnezeu şi om.

– În această lume nebună se mai face auzit glasul Bisericii?

Biserica astăzi, după opinia mea, este extrem de necesară pentru că noi ne aflăm într-un moment în care omul s-a îndepărtat de Dumnezeu şi şi-a pierdut sensul. Filozofia materialistă a alergării după bani, după bunuri, nu numai că l-a îndepărtat pe om de Dumnezeu, dar pur şi simplu l-a lipsit de sens. Omul nu-şi mai vede sensul, nu mai înţelege că acela de lângă el e fratele lui. Am uitat cuvântul lui Iisus: voi toţi sunteţi fiii aceluiaşi Tată, aşadar fraţi, şi ne ucidem, săvârşim tot felul de stupidităţi. Apoi, când avem puterea, o utilizăm în folosul nostru, egoist, şi iată lumea a ajuns în acest impas. Opinia mea este că în momentul de faţă omul se află într-o mare criză spirituală. Criza lumii este, în primul rând, spirituală, e criză de sistem, de concepţie, de înţelegere şi lumea asta n-are nicio şansă de supravieţuire. Sensul nu poate să fie decât în raţiunea divină de dincolo de noi, sens descoperit de Iisus şi mărturisit de cei care s-au aflat în apropierea morţii clinice.

– Aşadar, care este sensul?

Sensul este: cunoaşterea şi iubirea! Să-ţi iubeşti semenul, să ai compasiune pentru el, să te gândeşti la binele celuilat, la ajutorul lui. Cu această cunoaştere, de aici, te duci în planul de dincolo, unde se continuă cunoaşterea. Omul este o continuă cunoaştere, ca şi Universul, o continuă prefacere şi evoluţie. De aceea eu nu cred într-un Dumnezeu fix al lui Moise Care S-a revelat acum 4 sau 6 mii de ani. Atunci era o lume simplistă, care înţelegea puţin sensul divinităţii şi atunci Dumnezeu apărea ameninţător şi nemilos. Religia a ţinut loc de lege şi ştiinţă în vremuri fără lege şi ştiinţă! Legea era Dumnezeu şi ştiinţa era să ţii posturile şi să respecţi regulile jocului. Omul de azi e altul, de aceea cred că Biserica ar trebui să fie dacă nu înainte, măcar în pas cu progresul cunoaşterii, pentru că poate oferi imens în pregătirea omului pentru viitor. După opinia mea, lumea nu poate ieşi din acest impas decât printr-o nouă spiritualitate, o apropiere din nou de Dumnezeu, o revenire la ceea ce Iisus ne-a învăţat. El este cel mai modern model pe care omul de azi poate să-l urmeze, modelul de care a nevoie ca să poată depăşi marea criză în care se află. Nu avem şanse de-a supravieţui dacă vom continua să ne devorăm unii pe alţii. Dacă acum 2000 de ani oamenii se băteau cu o bâtă şi unul se alegea cu capul spart, în clipa de faţă, în cazul unui conflict extins nu ar mai rămâne nimic pe Pământ. Avem toate neşansele să redevenim un bulgăre de foc cum am fost acum 5 miliarde de ani, dacă nu învăţăm nimic din istorie.

Pe Pământ după 340 de zile


Astronauții Scott Kelly și Mihail Kornienko s-au întors pe Pământ după 340 de zile petrecute pe ISS. După un zbor record de un an pe orbită, cosmonauții au aterizat, miercuri, în Kazahstan. Este cea mai lungă misiune americană de acest gen din istorie și a avut menirea de-a pregăti viitoarele zboruri cu echipaj uman pe Marte.


Cele 340 de zile petrecute în spațiul cosmic de cei doi cosmonauți, Kelly și Kornienko, au fost subiectul a zeci de experimente medicale și studii științifice. Cercetăriile vor ajuta la aflarea a cât mai multor informații despre modul în care reacționează organismul uman atunci când este supus lipsei gravitației și la radiațiile din spațiu.


Datele vor fi analizate de NASA, iar pe baza lor se vor pregăti următoarele misiuni spre Marte ce vor dura cel puțin doi ani.

Capsula Soyuz la bordul căreia se aflau cei doi astronauți, a aterizat lângă orașul Kazah, din Kazahstan, în condiții siguranță, a anunțat Agenția Spațială Americană.







Sursa: esttv.ro / nasa

Teoria undelor gravitaționale, confirmată


Teoria undelor gravitaționale emisă acum un secol de omul de știință, Albert Einstein, a fost confirmată de cercetători. Einstein a prezis atunci că acceleraţia obiectelor de foarte mari dimensiuni produce modificări în spaţiu şi timp, ceea ce conduce la producerea de unde gravitaționale. Până acum nimeni nu a descoperit astfel de unde, însă, timpul s-a schimbat și pentru oamenii de știință.

Acum mai bine de 1 miliard de ani două găuri negre s-au contopit și au provocat o explozie din care a rezultat, într-o fracțiune de secundă, o energie de 1 miliard de milioane de ori mai mare decât a Soarelui. Energia este încă eliberată sub forma undelor gravitaționale care călătoresc în întregul Univers cu o viteză similară cu cea a luminii. În timpul deplasării undele comprimă spațiul într-o direcție și îl dilată în cealaltă, iar sunetul urmează direcții similare, doar că spre zonele laterale ale undelor. Comprimările și dilatările sunt slăbite atât de mult pe parcursul deplasării undei, încât ele par să dispară la un moment dat. Fenomen care i-a făcut pe cercetători să constate că acestea nu vor putea fi niciodată detectate de suprafața Terrei.

Ei bine, lucrurile nu se termină după primul punct din propoziție, așa că, cercetătorii au vrut să meargă mai departe. În Loisiana și Washington, două detectoare performante au fost amplasate pentru a detecta prezența undelor, iar pe 14 septembrie 2015, specialiştii din cadrul LIGO au observat o undă de lumină, pe care au transformat-o apoi în undă de sunet. Ghici ciupercă ce era? Ecoul provocat de explozia celor două găuri negre, din urmă cu aproximativ 1 miliard de ani.

Cercetarea acestor sunete a revoluționat domeniul astronomiei, astfel că acum putem face observaţii vizuale asupra Universului şi putem studia sunetele provocate în timpul activităţilor obiectelor cosmice.



Sursa: http://esttv.ro/

FREE ENERGY - Secrete tinute sub bocanc (emis)

Astăzi, în lume, se duce o bătălie teribilă - o bătălie pentru resursele de energie. Marile companii se bat pentru a acapara cât mai mult țiței, cât mai multe gaze naturale și alte resurse importante.

În același timp, foarte multe dintre invențiile care reprezintă o alternativă în această direcție, sunt blocate.

Oamenii de știință, fizicienii în acest caz, după mulți ani de cercetare au ajuns la concluzia că vidul nu este o lipsă a materiei pur și simplu și că acesta conține o energie infinită. Dacă noi am fi capabili să ne conectăm la această energie, toate problemele și-ar găsi o rezolvare...

În această emisiune vom vorbi despre un subiect delicat și foarte interesant: dispozitivele FREE ENERGY, energia liberă și secretele care sunt ținute sub bocanc de cei care controlează economic, politic și militar multe zone ale planetei.



Sursa: http://daniel-roxin.ro/