Bruce Lipton, Ph.D - Revoluţia evoluţiei


Bruce H. Lipton, Ph.D. este o personalitate recunoscută pe plan international care prin studiile sale, a unit stiinta cu spiritul. In 1982, dr. Lipton a inceput sa examineze principiile fizicii cuantice si modul in care ele pot fi integrate in intelegerea sisemului de procesare a informatiei, de catre celula. El a prezentat studii uluitoare despre membrane celulei, care arata ca invelisul exterior al celulei este un omolog organic al cip-ului din computer – echivalentul unui creier, la nivelul celulei.

Cercetarile lui, facute la Facultatea de medicina a Universitatii Stanford, intre 1987 si 1992, au demonstrate ca mediul inconjurator, operand prin membrane, controleaza comportamentul si psihologia celulei, pornind si oprind functionarea genelor. Descoperirile sale – care pe atunci se opuneau punctului de vedere stiintific, acela ca viata este controlata de gene, a initiat unul dintre cele mai importante domenii de studii din prezent – epigenetica. In timp, aceasta teorie a fost validata de nenumarate studii si cercetari stiintifice.

Interviu realizat de Lilou Macé cu Bruce Lipton:

NASA a filmat o tornadă de dimensiunile Pământului pe suprafaţa Soarelui


Un satelit NASA a surprins de curând o imagine spectaculoasă: o tornadă de dimensiunea planetei Pământ traversând suprafaţa Soarelui.

Clipul video a fost înregistrat de satelitul Solar Dynamics Observatory (SDO), tornada fiind înregistrată între 7 şi 8 februarie, de-a lungul unei perioade de 30 de ore.

Tornada de dimensiunile Terrei s-a deplasat pe suprafaţa Soarelui cu o viteză de până la 500.000 de kilometri pe oră, a explicat Terry Kucera, specialist în fizica soarelui în cadrul NASA.

„Temperatura înregistrată în interiorul tornadei este una relativ rece, de doar 8.300 de grade Celsius”, a explicat Kucera. Temperatura înregistrată în mod normal de corona Soarelui este de peste 1.000.000 de grade Celsius.

Oamenii de ştiinţă ştiu de existenţa acestor tornade solare de câteva decenii, însă observarea lor detaliată a fost posibilă doar după ce satelitul SDO a fost lansat în spaţiu.

Iată clipul surprins de satelitul NASA:



Sursa: descopera.ro

Dr. Stanislav Grof - Revoluţia conştiinţei


“Singura solutie este intoarcerea catre interior”

Doctorul Stanislav Grof este unul dintre cei mai importanţi cercetatori ai Conştiinţei din secolul XX. Este fondatorul curentului transpersonal în psihologie şi acela care a reuşit să introducă spiritualitatea ca dimensiune fundamentală a psihicului omenesc, în lumea psihologiei academice. Este unul dintre pionierii studiilor privind forţa vindecatoare a stărilor de conştiinţă extinsă şi creatorul unei tehnici de accesare a acestor stări, numită Respiraţie Holotropică. Este profesor la Institutul de Studii Integrale din California, unde conduce catedra de Filosofie, cosmologie şi consţiintă. Este autorul a numeroase cărţi despre natura conştiinţei. Considerat un geniu în domeniul său, Stanislav Grof este un om de o blandeţe, o simplitate şi o generozitate extraordinare. Am avut ocazia de a petrece două zile împreună cu el, care au fost un regal de idei şi viziuni. Interviul de mai jos este o sinteză a nenumăratelor ore de discuţie din acele zile.

- Sunteţi om de ştiinţă şi totuşi cărtile dvs. înfăţişează un univers de natură spirituală. Cum se vede „criza” prin care trece umanitatea din perspectiva psihologiei?

Una dintre transformarile fundamentale prin care trecem este una de viziune. Ştiinţa tindea să se opună spiritualităţii, considerată ca fiind de ne-dovedit, pentru că se baza pe percepţia subiectivă. Or, subiectivitatea nu era luată în considerare, neputând fi măsurată. Aşa s-a întâmplat că experienţa spirituală, mistică, veche de când umanitatea, a fost exclusă din ecuaţie. Dar, între timp, ştiinţa începe să descopere că subiectivitatea creeaza universul, la propriu. Numai că pare târziu. Lumea pe care am creat-o are atributele ştiintei clasice, mecanice. Este o lume rece, calculată, dură, guvernată de „legi” înguste, în care oamenii sunt consideraţi corpuri într-un univers de corpuri şi drept urmare se simt singuri şi izolati. Am creat o lume din care orice principiu mai înalt – îl poţi numi Dumnezeu, de pildă – a fost exclus. Suntem deci singuri, iar consecinţa e frica. Compensăm frica în faţa unui Univers uriaş şi gol, prin consumul compulsiv, prin a avea, a face, şi creăm o lume care raspunde acestui mod de a privi lucrurile. Tratăm planeta aşa cum ne tratăm pe noi înşine şi pe ceilalţi: ca pe ceva care trebuie supus, învins, exploatat, controlat şi chiar ucis dacă e nevoie, pentru satisfacerea “nevoilor”. Criza prin care trece umanitatea este o criză interioară şi astfel psihologică şi spirituală, dar care a generat o criză exterioară atât de gravă, încât pune în pericol existenţa noastră ca specie. Umanitatea aflată în criză îşi distruge casa şi întrebarea este dacă ne vom da seama la timp.

Ce e de făcut?

În ultimii 40 de ani ani am fost implicat în cercetări asupra conştiinţei şi am putut constata că suferinţa vine din modul de a percepe universul. Trăirea unei expansiuni a conştiinţei conduce frecvent la transformări profunde ale individului, la reducerea semnificativă a agresivităţii, la creşterea înţelegerii, a compasiunii şi a toleranţei, dar, mai ales, la creşterea capacităţii de a se bucura de viaţă. Cu cât bucuria de a trăi creşte, cu atât scade credinţa că trebuie să ai din ce în ce mai mult, şi apare o spiritualitate de natură universală bazată pe ideea că toată creaţia e un tot format prin legatura profundă cu alţi oameni, cu alte specii, cu natura şi cu întregul univers. Nu am nici o indoială că această transformare este nu numai posibilă, dar inerentă. Suntem condamnaţi să ne întoarcem la Adevăr. Întrebarea este dacă se va întampla acest lucru înainte să se strice ceva de nereparat în echilibrul vieţii pe planetă. Mulţi oameni se află în punctul în care realizează eşecul filosofiei de viaţă pe care au urmat-o şi încep să caute alternativa spirituală care echivalează cu o întoarcere acasă, după o lungă rătăcire. Am fost învăţaţi că trebuie să facem mereu ceva ca să fim fericiţi, că trebuie să îndeplinim ceva, să vânăm ceva, să avem ceva, un obiect, o poziţie socială, un partener anume, deci că fericirea este mereu în viitor şi în exterior. Această concepţie ne plasează într-un provizorat permanent. Este o strategie mereu perdantă pentru că niciodată nu ne aduce ce dorim. Singura soluţie este întoarcerea către interior şi descoperirea satisfacţiei existenţiale în dimensiunea spirituală existenţei.

- Care ar fi primul pas?

Uneori acest prim pas îl face fiinţa noastră, prin declanşarea unei crize psiho-spirituale. Psihologia oficială a tratat aceste crize drept crize psihotice, patologice şi le-a suprimat cu medicamente dure, sub diagnostice neclare, dar în realitate, fiinţa noastră interioară declanşa un mecanism de auto-vindecare, de auto-reglare în faţa unei situaţii în care lumea interioară ajungea să fie în divergenţă cu restul universului. Acum, întreaga umanitate se află într-o stare de urgenţă spirituală care pune sub semnul întrebării o întreagă perspectivă asupra vieţii şi descoperă că modul materialist de a vedea lumea nu este suficient. Aşa se explică întoarcerea către meditaţie, către spiritualitate, către credinţă, către medicina naturistă şi holistică, interesul imens pentru psihologia transpersonală. Omenirea pare că face singură acest pas. Pentru fiecare dintre noi vine timpul să privim în interior cu onestitate, atunci când simţim “criza”. Criza este semnul transformării, ceva trebuie să moară, pentru ca apoi să renască. La nivelul unei persoane, dar şi la nivelul întregii umanităţi.

- Vorbiţi despre transformarea umanităţii ca despre o chestiune de timp. Ce crede despre anul 2012 un cercetător al Conştiinţei ca Stanislav Grof?

Este un subiect care mă pasionează pentru că orice profeţie are legatură cu o stare de conştiinţă extinsă. Au existat dintotdeauna mijloace pentru ca profeţii, şamanii, preoţii, misticii să intre în asemenea stări. Toate sistemele mistice ale planetei vorbesc despre aceeaşi realitate. Aşa se face că profeţiile tuturor continentelor despre “sfârşitul timpurilor” sunt aceleaşi, inclusiv în creştinism, unde “apocalipsa”, etimologic, înseamnă nu sfârşit, ci “ridicarea valului”. Profeţiile mayase sunt remarcabile, nu pentru că spun ceva nou, ci pentru extraordinara precizie a sistemului lor astronomic şi astrologic, calculat pe miliarde de ani înapoi în timp, dar care se opresc pe o anumită dată a anului 2012. Faptul că misticii lumii, separaţi de mii de kilometri şi uneori de mii de ani în timp, văd aceleaşi lucruri în incursiunile lor spirituale, este deja extrem de interesant pentru un cercetator al conştiinţei ca mine. Dar când descoperi că de fapt, un întreg calendar întins pe milioane de ani este de fapt un algoritm de evoluţie al Conştiinţei, văzut ca esenţă a universului, acest lucru este senzaţional. Nu încape nici o indoială. Cunoaşterea mayaşă despre natura universului, a conştiinţei şi a timpului depăşeste cunoaşterea ştiintifică de azi. La acea dată astronomică precisă, la care se trece într-un nou ciclu galactic şi cosmic, mayaşii vorbesc despre sfârşitul timpului. Dar timpul, aşa cum începem să ne dăm şi noi seama astăzi, este creaţia Conştiinţei. Sfârşitul timpului este, după părerea mea, sfârşitul unui tip de percepţie, sfârşitul unei lumi aşa cum o cunoaştem noi: o lume a violenţei şi a lăcomiei, egotică, coruptă, sfâşiată de conflicte. După părerea mea, mayaşii vorbesc deci despre un proces de moarte/renaştere, o transformare interioară masivă a umanităţii, dincolo de care timpul liniar nu mai există, aşa cum nu există în stările de conştiinţă extinsă, sau în relatările marilor mistici. Pentru mine, cel mai important argument provine din propriile mele cercetări. Foarte pe scurt, am constatat că stările prin care trece conştiinţa omenească sunt legate în mod sincronic de evenimentele cosmice. Am lucrat cu experţi în domeniu şi am ajuns la concluzia că evenimentele interioare şi cele cosmice se reflectă total între ele. Relaţia între Univers şi Conştiinţă este o ecuaţie. Universul este Conştiinţă. Evenimentele astronomice sunt într-o relaţie profundă cu evenimentele interioare ale conştiinţei omeneşti individuale şi colective, astfel că, pentru mine, cu elementele pe care le am, nu încape nici un dubiu că schimbările majore au început deja şi că lumea acestui secol va fi spirituală sau deloc.

Horia Ţurcanu

Mai jos va prezint un interviu realizat recent de Lilou Macé (www.juicylivingtour.com)
cu Dr. Stanislav Grof:



Pentru a vedea subtitrarea activati butonul CC de la player.

The Mean World Syndrome (doc)

Sindromul lumii rele - Violenţa mass media şi cultivarea fricii

"Lansat în Portugalia, la Avanca Film Festival, în iulie 2010, acest nou film, "The Mean World Syndrome", în regia lui Jeremy Earp, unul dintre creatorii lui Consuming Kids, readuce în actualitate munca de o viaţă a unui împătimit, George Gerbner, care a pus în dezbatere, la modul ştiinţific şi nu simplist - cum s-a procedat permanent, încă de la începuturile filmelor sonorizate - o problemă presantă şi mai mult decât actuală, a violenţei generalizate propagată prin toate variantele mass media şi a efectelor ei cumulative asupra unor spectatori frecvenţi, de toate vârstele, dar în special asupra copiilor, cărora le poate modela comportamentul şi caracterul, într-un mod total nedorit.

Timp de ani de zile dezbaterea s-a purtat, cu furie şi desigur subiectivism, între savanţi, politicieni şi părinţi îngrijoraţi, privind efectele violenţei asupra spectatorilor, dar, din păcate, la modul intenţionat cred eu, disputa s-a cantonat pe viziunea trivializată a inducerii unui comportament mimetic imediat, eroare care, lăsând la o parte excepţiile de la regulă, le-a permis manipulatorilor mass media să ridiculizeze cu uşurinţă acest gen de acuzaţii, care nu puteau rezista în faţa unei analize ştiinţifice mai profunde.

Născut în Budapesta şi emigrat în SUA la finalul anului 1939, George Gerbner obţine o licenţă în jurnalism la University of California, Berkeley, în 1942, un an mai târziu înrolându-se în Oficiul Serviciilor Strategice, precursorul CIA, pentru a putea participa la război, fiind persoana care l-a identificat şi arestat pe prim-ministrul fascist al Ungariei.


Ca decan al Annenberg School for Communication de la University of Pennsylvania (1964–1989), Gerbner iniţiază în 1968, "Proiectul de cercetare a indicatorilor culturali", pentru a documenta tendinţele manifestate de emisiunile televizate şi modul cum schimbările acestora afectează viziunea telespectatorilor asupra lumii.

În concluzie, opera lui Gerbner aparţine unui deschizător de drumuri, care a iniţiat ştiinţific operaţiunea de expunere a mecanismelor intime de manipulare socială, prin violenţă, ce stau la baza fenomenului mass media, apariţia şi generalizarea internetului uşurând substanţial, însă - prin accesul la surse alternative de informare - demolarea mitului monopolului informaţional deţinut de trusturile de telecomunicaţii, care prin meschinărie şi mercantilism ne-au îndreptat încet dar sigur către acceptarea legislaţiei represive a statului fascist global, cu reprezentări gen Codex Alimentarius sau ACTA."

Sursa: Marian Matei (Dezvaluiri)

Goliat, primul satelit romanesc, a fost lansat cu succes pe orbita de la baza Kourou din Guyana Franceza


Goliat, primul nanosatelit romanesc, dezvoltat de un consortiu de cercetare condus de Agentia Spatiala Romana, a fost lansat cu succes pe orbita luni, in cadrul zborului inaugural al rachetei VEGA a Agentiei Spatiale Europene, de la o baza din Guyana Franceza. Goliat - un satelit in forma de cub cu latura de 100 de milimetri, o greutate de 1.062 de grame si o putere de 2 wati - a fost conceput si dezvoltat de ROSA, in colaborare cu Institutul de Stiinte Spatiale, intre 2005 si 2007.

Prevazut initial pentru data de 9 februarie, zborul rachetei Vega - care va lansa pe orbita noua sateliti, printre care si GOLIAT - a fost amanat pentru 13 februarie, din cauza conditiilor climatice nefavorabile din Guyana Franceza, dupa cum a declarat pentru Mediafax, pe 6 februarie, Marius-Ioan Piso, presedintele Agentiei Spatiale Romanesti (ROSA) si director al proiectului GOLIAT. El a fost prezent la lansarea GOLIAT din Guyana Franceza.


Satelitul romanesc a efectuat testele de functionare si a fost integrat pe lansator impreuna cu alti opt sateliti, la centrul spatial al ESA din Guyana Franceza, potrivit ROSA.

Satelitul Goliat este dezvoltat in conformitate cu standardul international CubeSat, isi propune realizarea de imagini de inalta rezolutie, de masurari ale dozei de radiatii si ale fluxului de micrometeoroizi si transferul datelor catre statiile de sol pentru analiza si diseminare stiintifica. Unul dintre obiectivele secundare este validarea in spatiu a sub-sistemelor dezvoltate pentru reutilizarea si dezvoltarea ulterioara in misiuni viitoare.

Proiectul Goliat a fost prezentat de reprezentantii Agentiei Spatiale Romanesti, in frunte cu Marius-Ioan Piso, intr-o conferinta de presa organizata pe 20 ianuarie, la sediul agentiei din Bucuresti.


Goliat - un satelit in forma de cub cu latura de 100 de milimetri, o greutate de 1.062 de grame si o putere de 2 wati - a fost conceput si dezvoltat de ROSA, in colaborare cu Institutul de Stiinte Spatiale, intre 2005 si 2007.

O componenta importanta a misiunii de lansare in spatiu o reprezinta dezvoltarea infrastructurii de sol in doua locuri diferite: platfoma Magurele (Ilfov) si Marisel (Cluj). Centrele de comunicatii includ echipamentul de emisie-receptie radio, antenele si sistemele de orientare automata ce vor fi utilizate in etapele de operare a satelitului.

Potrivit lui Marius-Ioan Piso, Romania lanseaza acest satelit pentru ca este interesata sa devina un actor in industria spatiala mondiala.


"Era nevoie de un satelit al Agentiei Spatiale Romane. Acest obiect trebuie sa existe pentru a crea un precedent, care, din punctul nostru de vedere, sa aiba doua roluri. Primul - sa atraga tineri, sa fie un fel far, un atractor pentru tineri care sa lucreze in Romania. Al doilea, satelitul trebuie sa dea incredere in propriile capacitati tehnologice nationale. Tehnologia aduce cei mai mari bani", a declarat pe 20 ianuarie Marius-Ioan Piso.

El a precizat ca Goliat transporta trei echipamente stiintifice. "Acest satelit stie sa observe Pamantul. Ia imagini pe o banda de vreo 70 de kilometri, cu o rezolutie de vreo 10 - 20 de metri. De asemenea, masoara doza de radiatii integrala la nivelul orbitei si face un experiment interesant de determinare a fluxului de micrometeoriti la nivelul orbitei sale", a explicat Marius-Ioan Piso.

Timpul standard al misiunii nanosatelitului Goliat este de aproximativ 6 luni. "Estimarile noastre, in conditii normale, sunt de aproximativ 1- 3 ani pana incepe sa arda", a explicat Piso.



Sursa: http://science.hotnews.ro / http://www.yoda.ro

Răzbunarea maşinii electrice (doc)


"Puterea 'Răzbunării' rezidă în firul narativ. Acţiunea filmului se desfăşoară pe mai multe planuri, axarea pe anumite caractere umanizând, cumva, entităţile corporatiste pe care Paine le descria, cândva, ca fiind monolitice, transformând o poveste complexă de afaceri în ceva mult mai accesibil, prin intimitatea sa. Mizele sunt uluitor de mari. Ajungem la ideea că a construi maşini electrice nu este doar un act cu semnificaţii politice, ori sociale, ci este un demers brutal de riscant, solicitând un devotament suprauman."

Mike Spinelli,
Jalopnik.com

"Regizorul Chris Paine devenea un expert şi un avocat al maşinilor electrice nepoluante, prin primul său documentar, din 2006, "Who Killed The Electric Car?", care exprima strigătele de nemulţumire ale admiratorilor entuziaşti ce se simţeau trădaţi de guvern şi industrie, prin decizia General Motors de retragere şi distrugere a modelului EV-1, revenind la cinci ani distanţă şi compensând pesimismul, de atunci, cu imaginea plină de vigoare a unui viitor optimist al maşinii electrice, reliefată de filmul actual: "Revenge of the Electric Car".


Documentarul, narat de cunoscutul actor Tim Robbins şi având în distribuţie vedete ca Danny DeVito şi Jon Favreau, a fost lansat în premieră la Tribeca Film Festival, în data de 21 octombrie 2011, de "Ziua Pământului", lansarea pe DVD având loc abia luna trecută, pe data de 24 ianuarie.

"Revenge of the Electric Car" urmăreşte odiseea a patru întreprinzători, vreme de aproape patru ani, până la finalul anului 2010, ilustrând cu pertinenţă lupta acestora de a readuce maşina electrică pe pieţele mondiale, în plină recesiune economică.


Protagoniştii sunt Bob Lutz, de la General Motors, Elon Musk, co-fondator al Paypal şi actual fondator şi director executiv al Space X şi Tesla Motors, Carlos Ghosn de la concernul Renault-Nissan şi Greg Abbot, supranumit "Gadget", un fabricant independent de maşini electrice, din California.

În timp ce filmul din 2006, "Who Killed the Electric Car?", se termina cu distrugerea a aproape 5.000 de maşini electrice integrate în programul "aer curat" al Californiei, cel mai notabil model fiind cel de la General Motors, EV-1, noul film ilustrează convingător naşterea unei noi generaţii de autovehicule electrice, inclusiv Chevrolet Volt (o soluţie hibridă totuşi), Nissan Leaf, Tesla Roadster şi Tesla Sedan.


Regizorul pare să-şi fi tocit spiritul inchizitorial, în ultimii cinci ani, unele recenzii ale filmului nefiindu-i deloc favorabile.

Steven Rea, de la The Philadelphia Inquirer, scria:

"Pe măsura derulării filmului, devine evident că urmarea lui Paine este un eşec.",

în timp ce J.R. Jones de la Chicago Reader este şi mai dur, afirmând:


"Cândva un jurnalist de investigaţie, Paine acţionează acum mai mult ca o majoretă şi noul său film rafinat se străduieşte, din greu, mai degrabă să linguşească directori executivi, care împodobesc coperţile revistelor de afaceri [...]"

Mă tem că dreptatea este de partea lor, fiindcă, deşi afirmă repetat în film că, spre deosebire de 2006, acum a avut acces în "sfânta sfintelor" marilor corporaţii, Paine nu reuşeşte să reveleze mari secrete, aciditatea sa părând mai degrabă accidentală, cu ocazia audierilor liderilor General Motors în Congres sau atunci când pare să înceapă descrierea detaliată a conflictului dintre co-fondatorii Tesla Motors, Elon Musk şi Martin Eberhard (pierzându-şi însă brusc suflul şi abandonând abrupt subiectul).


În altă ordine de idei, probabil că pe toată durata post-procesării filmului a stat închis în laborator, fiindcă mariajul idilic al lui Elon Musk cu actriţa britanică Talulah Riley a durat numai un an, fata speriindu-se probabil de perspectiva demnă mai degrabă de un cincinal socialist, de a spori rândurile progeniturilor lui Elon cu încă cinci membri.

Înainte de a continua prezentarea filmului prin acest articol, simt nevoia să mă distanţez de entuziasmul nefondat al partizanilor maşinilor electrice, deşi sunt total împotriva motoarelor cu ardere internă, alimentate cu carburanţii petrolieri impuşi de Rockefeller - prin asasinarea lui Rudolf Diesel şi subvenţionarea celor zece ani de prohibiţie, pentru a-l obliga pe Ford să renunţe la etanolul modelului "T" - şi nu cu cei vegetali, pentru care au fost proiectate iniţial.

În primul rând, motoarelor cu ardere internă li s-a limitat artificial progresul, care s-a rezumat la adăugarea de zeci de echipamente adiţionale în compartimentul motor - compresoare de admisie, echipamente de climatizare, calculatoare de bord ş.a.m.d. - ignorându-se problema stringentă a randamentului lor ridicol, fiindcă unele modificări de substanţă, precum cele promovate de un inventator ca Paul Pantone prin GEET, demonstrează că se poate elimina aproape complet carburantul petrolier, ajungând să se consume doar apă.

De exemplu, cunosc un proiectant autohton - un fost coleg se serviciu, de altfel - care a reuşit să împingă randamentul motoarelor cu ardere internă până la 99%, făcând inutilă, simultan, prezenţa vreunui sistem de răcire al motorului, direcţie în care nici o mare firmă auto nu a investit nici măcar un dolar, în timp ce, acestui "nebun frumos" al timpurilor noastre, oficiul român de patente îi refuză înregistrarea invenţiei teoretice, punând condiţia stupidă a prezentării unui prototip funcţional, deci cheltuirea a peste 10.000 de euro, sumă pe care desigur că nu o are la dispoziţie.

Dimpotrivă, acte legislative criminale ale administraţiei americane au condus la subvenţionarea federală a unor vehicule puternic consumatoare, cu cilindree şi mase maxime autorizate de peste 3 tone, fapt care conduce la preţuri de achiziţie ridicol de reduse, taxele pentru un vehicul hibrid ca Toyota Prius lăsându-ţi impresia că e făcut din cel puţin 50% aur, în timp ce, simultan, oculta mondială a ajuns să acuze întreaga omenire pentru poluare excesivă, fiindcă a achiziţionat vreme de un secol numai maşinile care i-au fost puse la dispoziţie forţat, iar soluţia finală vizează nu progresul tehnologic, ci exterminarea în masă a populaţiei globului.

Revenind însă la motorul electric, motivul principal pentru care nu sunt deloc entuziasmat de el este unul pe care aproape toţi adepţii par să-l ignore.

"Energia electrică" nu este o energie primară propriu-zisă, ci nu este decât produsul secundar, dacă vreţi, al consumului de alte resurse primare, în principal cărbuni, petrol, gaze naturale, energie atomică etc., resurse care sunt cu adevărat distructive, periclitând deja viitorul pe termen scurt şi lung al întregii omeniri.

Tehnologiile de captare ale energiilor aşa zis-regenerabile, gen energie eoliană, mareică, solară, hidro, geo-termală ş.a.m.d., sunt de asemenea menţinute intenţionat într-un stadiu de dezvoltare infantilă, cu randamente şi puteri generate ridicole, incapabile să susţină consumurile presupuse de prezenţa unei infrastructuri industriale, în timp ce alte forme de energie alternativă: fuziune la rece, energia punctului zero, antigravitaţională ş.a.m.d. sunt puse la index şi ridiculizate pe scară largă, prin mass media aservită puterii.


Imaginea de vis, promovată de reclama furibundă făcută centralelor nucleare actuale, ignoră alte două realităţi şocante:

- pe de o parte, oricât de sigure se presupune că ar fi centralele actuale, prevăzute cu anvelopă de protecţie (spre deosebire de reactorul RMBK de la Cernobîl), recentul accident de la Fukushima ne demonstrează clar că optimismul nostru este cel puţin exagerat în această privinţă;

- pe de altă parte, problema deşeurilor nucleare nu a fost rezolvată absolut deloc, îngroparea lor în caverne montane sau subterane fiind similară, ca eficienţă, acţiunii de igienizare desfăşurată de o pisică.

Şi, într-un final, de ce să nu subliniem şi esenţa "marelui progres" reprezentat de centralele cu fisiune nucleară, care nu sunt decât vechi motoare cu aburi, înveşmântate într-o aură modernistă, cu multe butoane frumos colorate şi calculatoare, fiindcă tot consumul de material fisionabil este destinat exclusiv producerii de aburi, prin degajare de energie calorică, care sunt folosiţi ulterior la antrenarea unor turbine.

Per total, întreaga infrastructură energetică a planetei se bazează pe tehnologii primitive, deja, imaginate la finalul secolului XIX şi începutul secolului XX, de genii ca Maxwell sau Tesla, care şi-au epuizat, cu vârf şi îndesat, întreg potenţialul, singura motivaţie a conservării acestei stări de fapt fiind menţinerea monopolului energetic mondial în buzunarul elitelor şi, în nici un caz, bunăstarea noastră personală, a oamenilor, care am ajuns să fim listaţi laolaltă cu vitele, pe lungul răboj al cauzelor mascaradei "încălzirii globale".

Cât de stupidă şi dezinformată rămâne opinia mondială, în acest context ?

Să exemplificăm:

"O poveste antrenantă şi dramatică, care transcende dezbaterii cu privire la topirea calotelor glaciare, la urşii polari supuşi riscului extincţiei, la insulele ce dispar din mările sudului şi la actuala devastare planetară, pe măsură ce audienţa este revigorată de cursa puternicelor personaje ale filmului, care reinventează viitorul.",

scria Michael Rose de la Huffington Post.


Precum spuneam, automobilul electric nu va reprezenta niciodată integral viitorul, atât timp cât la prize ajunge o energie generată aşa cum am demonstrat anterior şi, în nici un caz, nu reprezintă soluţia pentru criza generată de poluare, pe care nu o contest absolut deloc, ci este doar un paleativ: petrolul care nu va mai arde în motoarele autoturismelor noastre, va arde suplimentar în cuptoarele centralelor energetice, pentru a ne putea încărca acumulatorii.

Şi fiindcă tot veni vorba de acumulatori, credeţi-mă că mi se pare ridicolă ideea propulsării unei maşini cu aproape 7.000 de baterii actuale de laptop, fiindcă industria acumulatorilor este o altă "beneficiară" a politicii nechibzuite de frânare artificială a progresului, fiind permisă pătrunderea pe piaţă doar a unor tehnologii rudimentare de stocare, cu randamente infime, în timp ce în aviaţie, de exemplu, se folosesc de zeci de ani acumulatori Cd-Ni, cu o capacitate de stocare mult mai mare decât a celor cu plumb, capabili să furnizeze curenţi de pornire nu de 45-120 amperi, necesari pornirii motoarelor automobilelor sau camioanelor, ci de 800-1.300 amperi, necesari pornirii unui turboreactor.


Dacă se va ajunge vreodată ca electricitatea să fie generată majoritar prin energii regenerabile sau alternative, atunci, da, autovehiculul electric va reprezenta viitorul luminos pentru nepoţii noştri şi nu ne rămâne decât să sperăm că la fiecare colţ de stradă va trona, cândva, o bobină Tesla, pregătită să ne învârtă pe gratis roţile.

Chiar dacă filmul este o pledoarie eficientă pentru beneficiile unui automobil electric, fără îndoială mult mai fiabil şi mai simplu de întreţinut pe termen lung, decât unul clasic, având motor cu ardere internă, "răzbunarea" maşinilor electrice se dovedeşte a fi mai degrabă o revitalizare a conceptului, având de această dată şi sprijinul necondiţionat al unor moguli ai industriei auto corporatiste tradiţionale, ca Bob Lutz sau Carlos Ghosn, dispuşi să sacrifice miliarde de dolari pe strategii agresive de construire şi promovare a autovehiculelor electrice, iniţiative care se vor dovedi poate inspirate pe termen lung, facilitând şi motivând trecerea la noi forme de generare a energiei electrice, lăsându-ne cu speranţa că, în curând, fumul eşapamentelor va rămâne doar o simplă amintire, însoţită de regretele tardive ale nostalgicilor."


"Fascinant şi extrem de incitant - cu o distribuţie irezistibilă de caractere - "Răzbunarea" este aproape la fel ca primul film a lui Paine, dar întors cu susul în jos, cu un acces fără precedent la secretele interne ale GM, Nissan şi ale noii companii din Silicon Valley, Tesla Motors."

Andrew O'Hehir,
Salon.com
Un comentariu de Marian Matei.

Descarca filmul de aici: Revenge of the Electric Car

Sursa: Dezvaluiri

O surpriza pentru voi...


Dragii nostri, ne bucuram sa putem veni catre voi cu un numar mare de daruri.
Ieri, Radio Vocea Sufletului a fost desemnat, la concursul Radar de Media, cel mai ascultat post romanesc de radio online. In semn de recunostinta pentru sprijinul vostru, va aducem in dar carti, CD-uri muzicale, reviste, produse naturiste, invitatii la teatru si restaurant, tratamente de infrumusetare si un dispozitiv de protectie energetica.

Pentru a participa la tragerea la sorti a cadourilor noastre, pe care o vom face in saptamana 13-19 februarie, va rugam sa va inscrieti la newsletterul radioului. De aici, impreuna cu reprezentantii firmelor care ofera aceste daruri, vom trage la sorti cei 20 de castigatori. Data limita a inregistrarii in newletterul radioului, pentru a participa la tragerea la sorti, este 13 februarie ora 10 dimineata. Cei care s-au inscris deja la newsletter vor participa din oficiu la tragerea la sorti.

Pentru a te inscrie, intra aici: Radio Vocea Sufletului

Iata care sunt darurile noastre pentru voi: