Nassim Haramein - Black Whole (Întregul negru)


"Provocările şi crizele actuale sunt semne că planeta se află în mijlocul unei incredibile prefaceri evolutive. O gândire închistată nu poate prelucra aceste condiţii, din simplul motiv că ele reprezintă cauzele principale ale crizelor ce par să ne ameninţe, actualmente. În "Black Whole", Nassim Haramein ne oferă o evadare strălucită din cadrul limitativ al ştiinţei moderne şi o conexiune cu înţelepciunea antică, ce cutremură vechile mituri şi rescrie istoria ce a modelat soarta civilizaţiei. Modelul elegant al lui Nassim ne conduce, dintr-o lume a haosului, către un Univers al ordinei, tiparelor şi continuei renaşteri. Forţează gândirea... dar merită orice efort."

Dr. Bruce H. Lipton, biolog celular şi autor al best-seller-elor
"Biologia credinţei: Dezlănţuirea puterii conştiinţei", "Materie şi miracole"
şi co-autor al "Evoluţia spontană: Viitorul nostru pozitiv"

În octombrie anul trecut, părăseam cu părere de rău universul fascinant al viziunii şi teoriilor radicale ale minunatului fizician autodidact, Nassim Haramein, concretizat în ampla conferinţă Crossing the Event Horizon, cu un ultim articol dedicat lui, ce cuprindea episodul pilot al unui proiect nefinalizat, din păcate, al postului Shaman TV şi anunţul recunoaşterii sale internaţionale, printr-un premiu prestigios acordat de Universitatea din Liège, păstrând în inimi speranţa unei reveniri apropiate, ce ne-a fost împlinită prin acest nou film Nassim Haramein - Black Whole (2011).

Cu stilul său lejer, caracteristic, Nassim ne prezintă în acest documentar cu o grafică de excepţie, parte din teoriile sale privind structura geometrică fundamentală a vidului, în baza grilei tetraedrice şi a structurii dublu toroidale a găurilor negre, concluzii rezultate din rezolvarea finală, împreună cu partenera sa, dr. Elizabeth Rauscher, a ecuaţiilor de câmp ale lui Einstein, adăugând efectele giroscopice şi Coriolis incompletei soluţii anterioare, Kerr-Newman, continuând expunerea cu o detaliere a conceptelor cuprinse în lucrarea "The Schwarzschild Proton", pentru care a primit premiul mai sus amintit.

Până la Nassim, am avut la dispoziţie două seturi instrumente, care ne-ar fi putut ajuta să înţelegem lumea, creând mai multă confuzie, de fapt, prin caracterul lor aparent discordant: teoriile relativiste ale lui Einstein (sau poate ale lui David Hilbert) ce încercau să ordoneze unitar macrocosmosul şi teoria cuantică ce cobora la nivelul nevăzutului, în speranţa descoperirii "particulei lui Dumnezeu", infima piatră de temelie a Creaţiei.

Teoriile lui Einstein au provocat controverse încă de la apariţie, pe de o parte prin posibilul plagiat al "autorului", ipoteză consolidată şi de incapacitatea acestuia de a găsi soluţii propriilor ecuaţii enunţate, iar, pe de altă parte, prin soluţiile parţiale dezvoltate în timp, ce obligau la aproximări şi la enunţarea unei alte ipoteze neconfirmate, a "materiei şi energiei întunecate", datorită simplificărilor aduse modelului real: soluţia Schwarzschild, ce omitea rotaţia şi sarcina electrică, moartea prematură a autorului ei lăsând loc speculaţiilor, soluţia Reissner-Nordström, mai puţin cunoscută şi chiar neglijată, fiindcă nu a făcut decât să introducă sarcina electrică, neglijând dinamica şi, într-un final, soluţia Kerr-Newman, care părea să fi abordat şi aspectul dinamic, dar care ascunsese cu grijă, sub "preşul" complexităţii calculelor, faptul că neglijase efectele giroscopice şi Coriolis, printr-un artificiu de calcul.

Nici domeniul microuniversului nu a fost scutit de dispute şi controverse, una dintre ele, cea dintre Niels Bohr şi Werner Heisenberg, pe de o parte şi Erwin Schrödinger, pe de altă parte, dând naştere îndoielnicei "interpretări de la Copenhaga", din 1927, pe care am pomenit-o şi în articolul anterior.

O alta, între Bohr şi Einstein de această dată, şi-a avut originile în umilirea lui Einstein de către Bohr la conferinţa Solvay din 1927, fapt ce l-a obligat pe "părintele" relativităţii să solicite întăriri, în persoana a doi colaboratori mai tineri, Boris Podolsky şi NathanRosen, ce l-au ajutat să elaboreze lucrarea cunoscută acum sub numele de EPR, care părea a rezolva problema "scheletului din dulapul cuantic", fiindcă nu mai pretindea că teoria cuantică era greşită, ci doar incompletă, atunci când nega o lume reală din punct de vedere fizic, prin influenţa observatorului asupra obiectului cercetării.

EPR arăta că puteai să cunoşti proprietatea unui obiect, fără să îl observi şi, ca atare, susţineau autorii, acea proprietate nu era creată de observator, ci acea proprietate cunoscută a priori era o realitate fizică, pe care teoria cuantică, presupusă incompletă, nu o includea.

Nu vă alarmaţi, dacă nu aţi înţeles mare lucru din filozofia încâlcită a problemelor ce-i preocupă de aproape un secol pe corifeii cuantici, fiindcă nici nu au intenţionat vreodată să vă facă să înţelegeţi asta, atât timp cât înlănţuirea conştiinţei umane cu domeniul aparent arid al lumii particulelor subatomice, i-a speriat suficient de puternic, încât să încerce să mistifice rezultatele experimentelor.

O astfel de mistificare este şi cea denunţată de Nassim Haramein, atunci când pomeneşte de acea "ridicolă" renormalizare a vidului, prin introducerea noţiunilor de lungime Planck şi densitate energetică a vidului, care o dată calculată, i-a speriat din nou prin valoarea sa inimaginabil de mare, fapt ce i-a obligat să susţină că nu este decât o noţiune pur teoretică, fără aplicabilitate practică, vidul rămânând la fel de vid ca şi înainte de a-l fi pus ei, "maeştrii", sub microscop.

După cum afirmă şi Nassim în documentar, nesimţirea "oamenilor de ştiinţă" şi-a arătat iarăşi colţii, fiindcă au neglijat cu tupeu dovezile practice oferite de experimentele a doi fizicieni olandezi, Hendrik B. G. Casimir şi Dirk Polder, efectuate încă din 1948 la laboratoarele Philips: în vidul "foarte gol" imaginat de savanţi, a cărui densitate energetică aproape infinită era ignorată, două plăci metalice dispuse la distanţă micrometrică una faţă de cealaltă, fără sarcină electrică pe ele sau fără vreun câmp electromagnetic care să le învăluie, reuşeau totuşi să afecteze fotonii ce treceau printre ele, exercitând forţe, fie de atracţie, fie de repulsie, funcţie de modul de dispunere a plăcilor.

Hmmm... un vid extrem de activ la nivel cuantic ?!

Oare de câte covoare aveau nevoie acum savanţii, ca să ascundă gunoiul generat de lipsa lor de conştiinţă şi probitate ştiinţifică ?

Nu voi putea, eu, epuiza toate disputele fizicii cuantice, fiindcă nu vreau să vă plictisesc cu teorii, dar este neapărat necesar să subliniez faptul că Nassim Haramein şi teoriile sale, pe de o parte şi prietenia acestuia cu un fizician de formaţie "clasică", pe de altă parte, dr. Elizabeth Rauscher, nu s-au dezvoltat pe un teren gol şi chiar dacă Nassim, în naivitatea şi candoarea sa copilărească de la începuturi, nu a înţeles că se deplasa pe drumul bătătorit al neglijenţei savanţilor, soluţiile descoperite de el nu sunt mai puţin valoroase, tocmai din acest motiv, fiindcă a avut curajul de a lupta, timp de decenii, cu rigida şi mincinoasa lume academică, pentru a ne arăta nouă adevărul.

Rauscher trebuie să fi fost la curent cu toate aceste probleme intime ale comunităţii cuantice, atunci când a acceptat ideile inovatoare ale unui amator genial şi a descoperit în ele argumentele necesare pentru a impune, într-un final, riscându-şi propria credibilitate ştiinţifică, realitatea spirituală a universului subatomic, prefigurată inspirat de Francis Thompson când afirma strălucit:

"... nu poţi să umbli cu o floare, fără să tulburi o stea".

Ca o ultimă confirmare a genialităţii lui Nassim, voi reveni în arena mecanicii cuantice pentru a vă enunţa, pe scurt, "cea mai profundă descoperire în ştiinţă, din ultima jumătate a secolului douăzeci", aşa-numita teoremă a lui Bell.

Concret: John Stewart Bell a plecat de la o ipoteză ce confirma EPR şi anume presupunerea că obiectele din lumea noastră materială aveau proprietăţi reale, din punct de vedere fizic, care nu sunt create prin observare.

Mai concret: a presupus că două obiecte pot fi separate unul de altul, astfel încât ceea ce i se întâmplă unuia, să nu poată să îl afecteze pe celălalt, numind cele două supoziţii "realitatea" şi "separabilitatea".

Vă reamintesc, înainte de a continua, că Einstein fusese terorizat de două aspecte ale mecanicii cuantice: influenţa exercitată de observator asupra unei particule cuantice observate şi, ceea ce specifica şi David Sereda, în documentarul postat mai demult pe blog, faptul că doi atomi aflaţi la distanţe considerabile îşi transmiteau instantaneu informaţii, viteza luminii devenind astfel irelevantă - aşa cum susţinea şi Bohr.

Cele două supoziţii ale lui Bell, în cazul în care se dovedeau corecte, ar fi dat un răspuns liniştitor, tocmai problemelor care tulburau somnul "savantului" ciufulit.

Plecând de la cele două premise anterioare - ambele validate de fizica clasică, dar negate pare-se de cea cuantică - Bell a dedus că anumite cantităţi observabile ale unui obiect, pe care nu le voi detalia aici, trebuiau să difere de ale celuilalt, predicţie cunoscută ca "inegalitatea lui Bell".

Dacă printr-un experiment practic, desigur, această inegalitate era încălcată, atunci lumea noastră nu putea avea nici "realitate" şi nici "separabilitate", simultan - o mică reducere la absurd.

Să nu uităm totodată, ca o mică digresiune, că nu numai Nassim a fost tulburat de astfel de întrebări, ci filozofii şi misticii vorbesc de mii de ani despre realitate şi separabilitate sau despre opusul acesteia, "conectarea universală" sau cum ne place nouă s-o alintăm neologistic, holism.

Prin fizica cuantică toate aceste probleme încetează să mai fie simple filozofii, iar teorema lui Bell permitea pentru prima dată testarea lor efectivă.

Bănuiţi oare rezultatul ?

Experimentele efectuate au demonstrat clar falsitatea premiselor iniţiale, decretând că lumea noastră reală nu poate avea realitate şi separabilitate, simultan, dând câştig de cauză holismului cuantic.

Vă las pe voi să analizaţi implicaţiile halucinante ale noţiunii de "lume ireală", concluzia finală fiind că Nassim şi-a avut dreptatea confirmată de experimente, liberul arbitru şi principiile antropice devenind astfel chestiuni cruciale, iar conexiunea dintre conştiinţă şi Univers, depăşind, prin extensie, orice paradigme îngust ştiinţifice.

În loc de a ne privi, pe noi înşine, ca fiind separaţi de tot ce ne înconjoară, această viziune ne permite să recunoaştem că suntem inseraţi într-o dinamică fractală de conexiune inversă, care uneşte intrinsec toate lucrurile, prin intermediul potenţialului infinit al structurii vidului.

Cercetarea are implicaţii profunde într-o diversitate de domenii, aparent disjuncte, incluzând fizica teoretică şi aplicată, cosmologia, mecanica cuantică, biologia, chimia, sociologia, psihologia, arheologia, antropologia etc.

O înţelegere fundamentală a dinamicii acestei interconectivităţi, redefineşte lentilele prin care privim Universul şi locul nostru în el şi ar putea conduce la progrese tehnologice şi teoretice, care ne-ar putea îndrepta spre un viitor durabil, această nouă abordare a fizicii forţelor universale, având potenţialul de a rezolva cele mai presante probleme ale acestor vremuri.

"Să fie cheia marii unificări a teoriilor fizicii, ascunsă la vedere în temple, texte şi tradiţii ale trecutului ? Nassim Haramein astfel gândeşte şi, în acest nou film al său, 'Black Whole: We Are All Connected to the Stars', ne oferă motive foarte bune pentru a face la fel. Într-o călătorie vizuală printre tiparele şi tradiţiile antice, Nassim demonstrează cum totul, de la foarte mare la foarte mic - de la naşterea galaxiilor, la formarea celulelor şi atomilor - izvorăşte din simple tipare ale naturii. Dacă teoria este corectă, schimbă tocmai fundamentele a ceea ce credea ştiinţa despre noi şi despre lume. Să fi reuşit Nassim, acolo unde 100 de ani de ştiinţă au eşuat ? Numai timpul şi testarea riguroasă a muncii sale, ne-o vor spune. Un lucru este cert, însă: ceva important lipseşte din povestea tradiţională a Universului şi numai o nouă gândire va revela legăturile lipsă ale unei fizici unificate. Fie că eşti un artist sau un inginer, acest film este despre tine, lumea ta şi orice relaţie pe care o vei experimenta vreodată în viaţă."

Gregg Braden, geolog şi informatician
autor al best-seller-ului New York Times
"Matricea divină şi timpul fractal"

Sursa: Dezvaluiri

Nassim Haramein - Black Whole (2011):


Intrand pe frecventa - Tuning in (doc)


Tuning In: Spirit Channelers in America
INTRÂND PE FRECVENŢĂ - Canale spirituale din America


'Tuning In : Spirit Channelers In America' este un documentar spiritual cu adevarat unic, rezultatul a 10 ani de investigatii ai producatorului de filme David Thomas in ceea ce priveste fenomenul de channeling spiritual. Channeling-ul este o practică care îşi are începuturiile încă din antichitate şi este un fenomen în care un individ, de obicei într-o stare de transă, face o conexiune psihică cu o entitate spirituală. Channeler-ul este apoi capabil să acţioneze ca o punte dimensională prin care alţi oameni pot veni în contact cu acea entitate.

Pentru prima dată în lume sunt găsiţi la un loc, în acelaşi film, şase dintre cei mai importanţi mediumi din Statele Unite Ale Americii oferindu-ne astfel o mai buna intelegere asupra fenomenului. Aceşti 6 channel-eri sunt: Lee Carroll : canal pentru Kryon, John Cali : canal pentru Chief Joseph, Shawn Randall : canal pentru Torah, Darryl Anka : canal pentru Bashar, Geoffrey Hoppe : canal pentru Tobias si Wendy Kennedy : canal pentru Colectivul Pleiadian.

Entităţiile care se manifestă prin aceşti oameni, fiecare avand o personalitate distinctă şi puternică, au fost intervievate a la long de producatorul filmului si rezultatul este remarcabil: traversand timpul si spaţiul pare ca şi cum entităţiile ar vorbi dintr-o unică sursă, ca şi cum ar fi o singură entitate, oferindu-ne un mesaj clar şi profund de împuternicire a umanităţii. "



Sursa: Iesirea din Matrix

Arheologii au reusit sa filmeze in interiorul unui mormant Maya


Arheologii au reuşit să filmeze în interiorul unui mormânt Maya din sudul Mexicului cu ajutorul unei camere video minuscule. Imaginile au dezvăluit o cameră funerară, aparent intactă, cu ofrande şi picturi murale.

Imaginile surprinse în interiorul mormântului vechi de 1.500 de ani relevă nouă desene negre, pictate pe pereţii de un roşu sângeriu.


Membrii Institutului Naţional de Arheologie şi Istorie au spus că, deşi cunoşteau mormântul din 1999, nu au putut să îl acceseze din cauza temerii că piramida de deasupra s-ar putea prabuşi distrugând picturile murale. Acum, aceştia au reuşit să introducă o microcameră printr-o gaură situată în tavanul mormântului.


Se pare că podeaua este acoperită cu roci sfărâmate şi nu se poate spune foarte sigur dacă în mormânt mai sunt rămăşiţe umane, dar cercetătorii cred că imaginile au surprins un costum funerar decorat cu fragmente de jad şi cochilii. Având în vedere că nu s-a găsit nicun sarcofag, este posibil ca rămăşiţele omeneşti să fie aşezate direct pe grohotiş.

Încăperea se află într-un complex de piramide avariate, cunoscut sub numele de Acropolele de sud, amplasat în zona Palenque, nu departe de Templul de Inscripţii, unde în 1859 a fost găsit mormîntul conducătorului Pakal.


Mormântul se întinde pe aproape 5 metri pătraţi şi are un acoperiş în arc de tip mayaş, format din pietre suprapuse. Experţii spun că el datează din perioada 431-550 e.n. şi ar putea conşine rămăşiţele lui K'uk' Bahlam I, primul conducător al statului.

Pe de altă parte, David Stuart, specialist în epigrafie Maya de la Universitatea din Texas, susţine că unele dovezi arată că mormântul aparţine unei conducătoare a Palenque, numită Ix Yohl Ik'nal.

Acesta nu ar fi primul mormânt al unei femei nobile, găsit în Palenque. În 1994, arheologii au găsit mormântul unei femei numită ulterior Regina Roşie, după pigmentul roşu care îi acoperea mormântul. Cu toate acestea, nu s-a putut stabili dacă ea a fost conducătoare a Palanque, mormântul ei datând dintr-o perioadă mai târzie, între 600 şi 700 e.n.

Sursa: Fox News / descopera.ro

Descoperire uimitoare in Rwanda!?


Cimitirul extraterestrilor pe Pamant. Resturi de fapturi uriase, descoperite in Rwanda.

O echipa de arheologi a descoperit un cimitir misterios in mijlocul junglei, langa orasul Kigali, din Rwanda. Ramasitele apartin unor creaturi uriase, care nu se aseamana deloc cu oamenii.

Potrivit oamenilor de stiinta care au studiat cazul, creaturile descoperite au fost ingropate in cimitirul din Rwanda in urma cu 500 de ani. La inceput, arheologii credeau ca au dat peste ruinele unui asezamant uman, insa dupa ca au studiat mai mult cazul, au ajuns la concluzia ca in zona nu s-a aflat niciodata vreo forma sau asezare omeneasca.

Cele 40 de morminte au ingropate in ele aproape 200 de ramasite, pastrate perfect. Creaturile erau inalte - aproape 3 metri inaltime - iar capetele erau foarte mari in comparatie cu corpul; nu aveau gura, nas sau ochi.

Antropologii considera ca aceste creaturi au apartinut unui echipaj extraterestru care a aterizat pe pamant, insa care, posibil, a fost distrus de un virus terestru, in fata caruia nu aveau protectie. Cu toate acestea nu au fost gasite urme ale navetei spatiale in zona...

Sursa: Pravda

OZN-uri deasupra Londrei!?


Câţiva trecători s-au adunat lângă clădirea postului BBC Radio 1 din Great Portland Street din cartierul West London, pentru a urmări acest "spectacol", pe care l-au filmat pe telefoanele lor mobile, scrie Mediafax.

În textul care însoţeşte înregistarea, autorul ei afirmă: "Mi-a luat peste o săptămână ca să le prind, dar în cele din urmă am reuşit să filmez aceste creaturi într-o zi senină şi chiar să fac câteva planuri apropiate cu ele. Se pare că ele atrag un public destul de numeros atunci când apar. Poate cineva să îmi explice ce sunt aceste lumini?".

Imaginile arata cateva discuri luminoase de mici dimensiuni zburand la mare altitudine, in timpul zilei, deasupra Londrei.
Pe fondul albastru al unui cer aproape senin, cinci astfel de obiecte au fost filmate in timp ce se indreptau in mare viteza - toate in aceeasi direcţie -, inainte de a disparea in spatele unui nor.
Un disc stralucitor mult mai mare a aparut la un moment dat din spatele aceluiasi nor. Acest disc a planat incet intr-un cerc strans, in timp ce alte mici discuri treceau pe langa el, zburand cu mare rapiditate in aceeasi directie ca si primele. Dupa cateva momente, discul cel mare a disparut la randul sau in spatele aceluiasi nor.
Misterioasa "nava-mama" a revenit pentru scurt timp, iar apoi a disparut definitiv.



Biologia percepţiei & Psihologia schimbării


"Doi pionieri ai noii paradigme ştiinţifice, celebrul microbiolog Bruce Lipton şi partenerul său, psihologul Rob Williams, dezvoltau în comun în 2001, prin acest DVD ce cuprindea un cuplu de filme, Bruce Lipton - The Biology of Perception şi Rob Williams - The Psychology of Change, o teorie ce zguduie viziunile tradiţionale asupra biologiei şi psihologiei umane, demontând miturile predominante ale fiecărei discipline şi furnizând o cale logică, ştiinţifică şi practică de a înţelege aceste idei revoluţionare, legate de natura inseparabilă a conexiunii minte/trup.

Se cuvin a fi spuse câteva cuvinte despre acest cuplu de savanţi autentici:

1. Bruce Lipton - specialist în biologie celulară, cu un doctorat la Universitatea Virginiei din Charlottesville, în 1971. A funcţionat ca profesor asociat de anatomie şi lector de biologie celulară, histologie şi embriologie, la Facultatea de Medicină a Universităţii Wisconsin, cercetările sale asupra mecanismelor de control celular, implicând folosirea de celule musculare umane clonate.

Bruce a demisionat, renunţând la un contract restrictiv, pentru a se putea dedica cercetărilor independente, privind integrarea fizicii cuantice cu biologia celulară. A revenit în mediul academic ca cercetător al Facultăţii de Medicină a Universităţii Stanford, pentru a-şi putea testa practic ipotezele, între 1987 şi 1992.

Ultimele sale cercetări, ce contrazic flagrant dogma oficială a controlului genetic, au revelat trasee biochimice ce conectează mintea de corp şi furnizează dovezi ale bazelor moleculare ale conştiinţei şi viitorului evoluţiei umane.

2. Robert M. Williams - filozof, absolvent al UCLA, cu un doctorat în Consiliere şi servicii personale la Universitatea din Colorado. Este preşedinte al The Myrddin Corporation şi director al PSYCH-K Centre International. În primii 14 ani ai carierei a deţinut poziţii de manager în corporaţii din domeniul energetic şi al telecomunicaţiilor.

Printr-o trezire spirituală, a abandonat mediul de afaceri pentru a se dedica psihoterapiei. Considerând inacceptabilă filozofia psihologică a vremii, căreia îi lipsea total esenţa spirituală şi eficienţa, a studiat multe metode neortodoxe ale schimbării, atât antice cât şi contemporane.

Studiile sale l-au condus la o serie de descoperiri intuitive, concretizate în procedura numită PSYCH-K, începând cu 1988, ca metodă simplă şi directă de a schimba credinţele auto-limitative ale subconştientului, din care se manifestă aproape întreg comportamentul uman, constructiv sau distructiv.

Idealul său este accelerarea evoluţiei spirituale individuale şi globale, prin alinierea credinţelor subconştiente cu înţelepciunea conştientă izvorâtă din cele mai importante tradiţii spirituale şi intelectuale ale lumii.

Am stat mult în cumpănă, dacă să traduc sau nu aceste două filme, pe de o parte fiindcă nu sunt tocmai recente iar, pe de altă parte, fiindcă bogăţia informaţiei furnizate îi provoacă pe cei doi lectori la o cursă contra cronometru, în ora avută la dispoziţie de fiecare în parte, fapt ce nu uşurează deloc obţinerea unei traduceri decente şi comprehensibile, mai ales.

Am făcut-o totuşi, fiindcă, aşa cum spunea Bruce, ştiinţa întârzie mereu prezentarea informaţiilor noi cu cel puţin 10-15 ani - dacă nu le cenzurează complet cumva, când sunt prea incomode, contestând teoriile absurde ce predomină în biologie şi genetică, aşa cum este cazul de faţă - şi, ca atare, informaţia rămâne cel puţin de actualitate şi este chiar de avangardă pentru mulţi oameni.

În altă ordine de idei, filmele reprezintă o combinaţie unică, depăşind graniţele teoriei şi ale speculaţiei pure sau ale ştiinţei de dragul ştiinţei, dacă doriţi, prezentând cu ajutorul lui Rob Williams şi metode practice de eliminare a blocajelor, fobiilor şi altor tare psihice, în tratarea cărora psihologia tradiţională şi-a demonstrat de multă vreme impotenţa şi incompetenţa, banii continuând să curgă pe canapelele luxoase ale emulilor traficantului manipulator Freud, prin grija inocenţei şi a naivităţii unei clientele deloc nesemnificative, neconvinsă încă de impostura şi chimizarea galopantă a acestei profesii detestabile, când este practicată în acest mod complet nesincer.

Tehnicile practicate de Rob Williams sunt rupte total de practica tradiţională, meritând poate mai mult ca orice altceva să poarte numele cinstit de psihoterapie, deşi el însuşi îşi contestă contribuţia în procesul schimbării percepţiei, susţinând că are legătură doar cu divinitatea şi înţelepciunea inerentă din fiecare fiinţă umană.

Nu am practicat niciodată metodele de testare a subconştientului, pe baza răspunsului muscular, prezentate de Rob Williams, dar sunt dispus să le acord credit în contextul holistic al biologiei umane, redefinită de Lipton prin perspectiva cuantică, fiindcă nici reflexoterapia nu mă impresiona cândva, dar o experienţă personală m-a convins de validitatea conceptelor ei.

În plus, deşi îl detest pe Einstein pentru rolul său nefast jucat în istoria omenirii şi pentru ascunderea unor descoperiri cruciale din fizica cuantică, încă de la începuturi, nu-i pot nega calitatea de iniţiat şi dreptatea parţială cu care afirma următoarele:

"O fiinţă umană este parte a unui întreg, numit de noi 'Univers', o parte limitată în timp şi spaţiu. Omul se experimentează pe sine, gândurile şi sentimentele sale, ca pe ceva separat de rest, un fel de iluzie optică a propriei sale conştiinţe.

Această iluzie e ca un fel de închisoare pentru noi, restricţionându-ne dorinţele personale şi limitându-ne afecţiunea la doar câteva persoane apropiate nouă.

Sarcina noastră trebuie să fie eliberarea din această închisoare, extinzând cercul compasiunii pentru a cuprinde toate creaturile vii şi întreaga natură, în deplina sa frumuseţe.

Nimeni nu este capabil să realizeze complet acest lucru, dar năzuinţa către o asemenea realizare este prin ea însăşi parte a eliberării noastre şi a fundamentării liniştii noastre interioare."

Am spus "parţială", fiindcă tocmai integrarea noastră completă în Univers, este garanţia nelimitării noastre la un timp şi un spaţiu ce sunt doar simple convenţii, datorate viziunii mecaniciste newtoniene asupra lumii.

În ce priveşte informaţia omisă cu intenţie de Einstein, în domeniul fizicii cuantice, nu-i pot acorda circumstanţe atenuante, fiindcă s-a lăsat înspăimântat de implicaţiile folosirii teoriei, din motivul prezentat magistral de laureatul Nobel, Eugene Wigner:

"Când domeniul teoriei fizice s-a lărgit ca să cuprindă fenomene microscopice, prin crearea mecanicii cuantice, conceptul de conştiinţă a apărut din nou în discuţie.

Nu era posibilă formularea legilor mecanicii cuantice, într-un mod care să fie pe deplin consecvent, fără a face referire la conştiinţă."

Încercând să ne convingă steril, de existenţa unei particule fundamentale a aberaţiei numită "materie", pentru a putea justifica în oarecare măsură şi fondurile uriaşe alocate unor proiecte malefice mamut, gen CERN, elitele lumii au permis o prea mare apropiere de nivelele microscopice, regretând amarnic "scheletul din dulapul cuantic" - actul influenţei conştiente asupra obiectului observării, ce releva natura energetico-spirituală şi nu materială a lumii - pe care se chinuie fără succes să-l mascheze, prin "interpretarea de la Copenhaga", din 1927, a lui Niels Bohr şi Werner Heisenberg, omorând fără milă inocenta pisică ipotetică a lui Schrödinger.

Dificilă sarcină, în condiţiile în care deşi multă lume nu este conştientă de acest fapt, teoria cuantică a încetat de multă vreme să mai fie o simplă teorie, având uluitor de mult succes, fiindcă nici una dintre predicţiile ei nu a fost vreodată eronată şi, chiar mai grav de atât, mai bine de o treime din economia noastră mondială depinde de produse care se bazează pe ea.

În contextul generic redefinit astfel magistral de fizica cuantică, este tot mai obscură graniţa dintre spiritualitate şi ştiinţa corectă, sarcina lui Bruce Lipton de a anula absurda teorie a predeterminării genetice devenind aproape banală.

Şi acest fapt mă bucură, fiindcă nici o religie a lumii nu are sens în absenţa conceptului reîncarnării, al ciclului de perfecţionare karmică a fiinţei spirituale umane, genetica lui Watson şi Crick impunând inexorabil un plan cromozomial inflexibil, ce ne dicta întreaga viaţă încă din momentul fecundării, eliminând din start orice nuanţă de liber arbitru."

Comentariu de Marian Matei

"Teoria cuantică ne spune că întâlnirea fizicii cu conştiinţa, aşa cum este demonstrată în cazul lucrurilor mici, se aplică în principiu la tot şi că 'totul' ar putea include întregul Univers. Copernic a detronat omenirea din centrul cosmic. Oare teoria cuantică sugerează că, într-un sens misterios, noi suntem centrul cosmic ?"

Bruce Rosemblum & Fred Kuttner


Bruce Lipton - The Biology of Perception:


Rob Williams - The Psychology of Change:

Proiect Avalon - Interviul lui Bill Ryan cu Inelia Benz


Proiect Avalon - Interviul lui Bill Ryan cu Inelia Benz - Dezvaluiri uimitoare.

Inelia Benz este o femeie specială, cu calităţi speciale, venită pe Pământ cu o singură misiune: să schimbe Linia Temporală a planetei. Şi a făcut asta de una singură, în linişte, cu succes. Metoda? Ridicarea nivelului vibraţional al fiinţelor umane şi, în cele din urmă, al planetei. Acum nu mai e singură, a intrat în lupta cea mare.
O poveste fascinantă, spusă cu modestie, cu francheţe, foarte elocvent şi foarte convingător.



Sursa: documentaresifilmespirituale.blogspot.com

Războiul parapsihologic – dezvăluiri uimitoare (documentar RO)


PREMIERĂ ÎN ROMÂNIA
Războiul parapsihologic – dezvăluiri uimitoare

"Un nou tip de război este în plină desfăşurare: un război al controlului minţii, al manipulării gândurilor şi emoţiilor, de la distanţă.

La prima vedere, un război bazat pe metode parapsihologice şi tehnologii psihotronice pare să se ducă doar între agenţii secreţi, armatele şi liderii unor naţiuni rivale... Şi dacă războiul parapsihologic ţinteşte mai mult decât atât? Ar putea fi controlul maselor unul dintre obiectivele lui? Dacă da, te priveşte în mod direct!

Filmul documentar “Războiul parapsihologic – dezvăluiri uimitoare” reuşeşte să îţi explice într-o manieră ştiinţifică mecanismele psihice de atac şi îţi dezvăluie informaţii foarte importante despre tehnologiile folosite în acest nou tip de război, pentru ca tu să înţelegi mai bine pericolele invizibile care te înconjoară.

Aşa după cum vei putea constata, lumea în care trăieşti nu este aşa cum ţi-o imaginezi iar acest film urmăreşte să te ducă în spatele cortinei, acolo unde se scriu adevăratele scenarii; scenarii care adeseori par desprinse din literatura SF.

Şi pentru că dorim să ştii şi cum să te protejezi, în viitorul apropiat vom lansa un nou documentar - “Războiul parapsihologic – protecţia psihică”, în care îţi vom explica şi modalităţile de apărare. "

Daniel Roxin



Filmul poate fi descărcat aici:
http://dl.transfer.ro/Razboiul_Parapsihologic-Dezvaluiri-2011-transfer_RO-29jun-86b627.mpg

Sfârşitul sărăciei? (doc)


"Invitat la peste 25 de festivaluri cinematografice, de la debutul său din săptămâna criticii, a prestigiosului Festival de Film de la Cannes, din mai 2009, The End of Poverty, o coproducţie Cinema Libre Studio şi Robert Schalkenbach Foundation, în regia lui Philippe Diaz, este un documentar extraordinar, narat de cunoscutul actor Martin Sheen, care ridică îndrăzneţ "covorul lumii civilizate", revelând cronologic, prin adevăruri usturătoare, faptele murdare ce au condus la actuala stare economică mondială, dominată de inechitate şi de sărăcie.

Filmat în mahalalele Africii şi cartierele sărace ale Americii Latine, documentarul se bazează pe mărturiile a doi laureaţi Nobel, în economie, Amartya Sen şi Joseph Stiglitz (ce se distanţează surprinzător de "crezul" economic capitalist), ale unor celebri scriitori ca Susan George, Eric Toussaint, John Perkins, Chalmers Johnson, profesori universitari ca William Easterly şi Michael Watts, oficiali guvernamentali, ca vicepreşedintele Boliviei, Alvaro Garcia Linera şi lideri ai mişcărilor sociale din Brazilia, Venezuela, Kenya şi Tanzania.

Ce aflăm din film ?

Un truism dureros, poate, că sărăcia globală nu a apărut întâmplător, peste noapte.

Încetăţenită în ţările europene, după sute de ani de nedreptăţi ale unor societăţi sclavagiste sau feudale, a fost exportată şi legitimată în întreaga lume, începând cam de la 1492, prin cuceriri militare, sclavie şi colonizare, ce au condus, ulterior, la confiscarea terenurilor şi a resurselor naturale ale ţărilor ghinioniste, aflate în calea plăgii numită intoleranţă creştină şi capitalism incipient, menită să mascheze prin idealuri religioase, lăcomia neostoită a familiilor nobiliare, conducătoare ale marilor puteri coloniale europene, cărora li se alătură şi noua minune masonică, statul conglomerat, SUA, împreună cu imperialii japonezi.

Actualmente, această stare de fapt persistă, efectele ei agravându-se clipă de clipă, datorită datoriilor financiare statale injuste, politicilor "neoliberale" sau "neocapitaliste", de comerţ şi impozitare sau, mult mai simplu spus, prin grija naţiunilor bogate, de a profita sângeros de ţările sărace, în curs de dezvoltare, ale lumii a treia.

Putem oare elimina sărăcia, generatoare a unui genocid în fiecare minut, prin moartea implacabilă a 24.000 dintre săracii lumii, în cadrul actualului sistem economic ?

Mai gândiţi-vă !

Să nu uităm, atunci când occidentalii ne cer să le respectăm stilul şi standardul ridicat de viaţă şi să ne încadrăm într-o ordine mondială deja constituită, că avem de-a face, de fapt, cu urmaşii unor criminali în masă, ce şi-au clădit bunăstarea prin tâlhării şi crime inimaginabile, în ultimii 500 de ani de colonialism şi chiar dacă sclavia a fost abolită, pe hârtie, în secolul trecut, aşa cum am demonstrat şi prin alte documentare postate pe blog, realitatea este că, între 60 şi 80 de milioane de oameni din lume, după estimări modeste aş spune eu, trăiesc în condiţii sclavagiste, în ţări din care şi azi are loc un proces, pe care unul dintre spaniolii intervievaţi, îl denumeşte cu eufemismul nevinovat "transfer de resurse", în locul realului "jaf nesimţit".

Îmi aduc aminte şocul resimţit, copil fiind, când, prin romanele întunecate ale lui Charles Dickens, am intrat prima dată în contact cu sistemul judiciar draconic al Angliei victoriene, aflată în plină "revoluţie industrială" şi în plin capitalism, care pedepsea cu moartea cel mai mărunt furt, fiindcă dintotdeauna, jefuitorii criminali nu au admis concurenţa, sub nici o formă.

Putem afirma că nimic nu s-a schimbat în esenţă, în lume, fiindcă, în vechile practici coloniale, vom recunoaşte cu uşurinţă tot ceea ce s-a întâmplat la noi, începând din 1990.

Realitatea echivalenţei capitalism - colonialism, este mai evidentă astăzi ca oricând, pentru un sistem care nu poate supravieţui decât prin tâlhărie, nu prin exploatarea echitabilă a bogăţiilor naturale ale lumii sau a muncii umane, neexistând un sistem mai absurd individualist decât capitalismul - aşa cum constata trist un mare gânditor ca Emil Cioran - care promovează izolarea, egoismul, ruperea de orice valori sociale comune - eradicarea proprietăţii private, fiind concluzia la care ajung toţi gânditorii, ce încearcă să descopere o soluţie pentru defectele societăţii capitaliste, ce condamnă la dispariţie, cei peste 800 de milioane de malnutriţi ai lumii.

Fostul student în filozofia artei şi politică de la Sorbona, Philippe Diaz, regizorul filmului, îşi aminteşte:

"Când am fost contactat, de un membru al consiliului de administraţie al Fundaţiei Robert Schalkenbach, care m-a întrebat dacă sunt interesat să facem un film despre sărăcie, câteva întrebări mi-au răsărit in minte, prima fiind:

Ar putea fi, un film, despre ceva mai mult decât sărăcie, care să poată explica adevăratele ei cauze ?

După câteva luni de cercetări şi documentare şi câteva propuneri, fundaţia a acceptat să-mi dea mână liberă, pentru a face un film care să explice cauzele reale, istorice şi politice, ale sărăciei lumii, fără nici un fel de limitare.

Într-un final, ţelul filmului a devenit schimbarea obiectului dezbaterii, de la 'sărăcia e o ruşine' la 'sărăcia există dintr-un anume motiv'."

Care ar fi putut fi acest motiv ?

În primul rând manevrele politico-financiare, ale actualelor mari puteri ale lumii, prin care, datoriile locale ale fostelor puteri coloniale, au fost transferate ilegal, noilor guverne formate în ţările ce şi-au câştigat independenţa politică, în ultimele două secole, ce au fost astfel obligate să plătească, fostelor metropole, datoriile angajate de acestea.

"Beneficiile" politicilor demente ale cămătarilor lumii, FMI şi Banca Mondială, au condus, în scurt timp, din 1970 şi până în prezent, la triplarea numărului celor afectaţi de foamete, pe plan mondial.

În iulie 1944, profitând de degringolada provocată de conflagraţia mondială, regizată tot de ei, 730 de delegaţi ai naţiunilor aliate, semnează odiosul Acord de la Bretton Woods, fixând un set de reguli, instituţii şi proceduri, ce urmau să "regleze" sistemul monetar internaţional (graba cu care a fost organizată această conferinţă spunând multe despre adevăratul scop al WW II), planificatorii înfiinţând Fondul Monetar Internaţional şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, ca principale instrumente de lucru, ce au devenit operaţionale din 1945, după ce, un număr suficient de ţări, au ratificat acordul.

Chemat să garanteze solidaritatea monetară mondială, dar să şi răspundă de disciplina financiară comună, FMI are ca funcţie principală declarată "asigurarea convertibilităţii monedelor, stabilităţii schimburilor şi distribuirea de ajutoare, sub formă de lichidităţi, diferitelor state membre".

Deşi numără 140 de membri actualmente, în structura FMI, SUA, are 23% din voturi, dispun de drept de veto şi de o majoritate de fapt, care le permit să nu supună la vot, decât ceea ce vor să admită.

Banca Mondială - la origine, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare - are ca principală raţiune de a fi, ajutorarea reconstrucţiei ţărilor membre şi favorizarea dezvoltării lor economice, acţiunea ei înscriindu-se într-o perspectivă pe termen mai lung decât cel al FMI.

În realitate, însă, scopul ei este identic: să asigure cu răbdarea fermă a unui păianjen financiar, trecerea economiilor naţionale la economia mondializată de piaţă "liber-schimbistă", dominată de Washington.

În 1960, pentru a "uşura munca" Băncii Mondiale, s-au înfiinţat două organizaţii satelit, Asociaţia Internaţională de Dezvoltare şi Societatea Financiară Internaţională, denumiri ce acoperă structuri nebuloase de furnizori de fonduri care, la adăpost de orice control democratic, fac legea în nefericitele ţări cărora le furnizează capital.

Cele două componente de bază ale ideologiei americane - cea religioasă şi cea economică - se regăsesc în ortodoxia vehiculată de cele două instituţii, materializând cetatea ideală mondială, în care prin grija SUA, va fi asigurat accesul la putere al burgheziei comerciale de inspiraţie "neoliberală".

Mecanismele de alienare, bine probate în timp, ale celor doi monştri financiari, se conformează, în linii mari următoarei scheme:

1. Când o ţară în curs de dezvoltare este, printr-un mijloc necinstit sau altul, adusă în situaţia de a solicita un credit, i se expediază "experţi" (a se citi asasini economici, după definiţia unui iniţiat, John Perkins), ce reprezintă interesele amorfelor instituţii creditoare.

2. Proiectele elaborate, deşi variază în detalii, conform unor anumite constrângeri specifice, oferă o structură generală identică, aceasta fiind condiţia obligatorie a acceptării lor.

"Planurile de ajustare structurală" care rezultă, stabilesc de la bun început un anumit număr de etape prealabile, pentru un potenţial împrumut:

a. liberalizarea preţurilor;
b. devalorizarea monedei naţionale;
c. blocarea, respectiv diminuarea salariilor;
d. reducerea, în consecinţă, a cheltuielilor publice, în vederea reducerii deficitului extern;
e. privatizarea marilor grupuri publice (bănci, com-
panii de transport, companii industriale ş.a.m.d.);
f. deschiderea graniţelor pentru concurenţa internaţională;
g. specializarea într-un număr limitat de producţii, pentru export.

Citite cum trebuie, toate aceste exigenţe îşi dezvăluie, din plin, caracterul neocolonialist, de dezvoltare a unei organizări sociale bipolare accentuate, ce agravează consecinţele jafului mondial organizat de FMI şi BM, având pretutindeni efectele similare, cărora le veţi fi martori în documentar şi pe care le simţiţi pe propria piele, într-o ţară trădată de un preşedinte bădăran, înscăunat pe 10 ani peste o naţiune de năuci, numai buni de condus spre dezastru.

Până în 2008, noi românii, poate mai puteam dormi liniştiţi, încă, după 18 ani de hoţii economice, desfăşurate de aceeaşi indivizi, sub diverse coloraturi politice înşelătoare, dar dacă nici această falsă criză economică, ce ne-a lovit atât de grav în ultimii trei ani, nu ne va face să realizăm că aparţinem unei comunităţi planetare extrem de mici, totuşi, ale cărei tare ne afectează deopotrivă pe toţi, că sistemul economic capitalist este o mare minciună, lipsită de orice viitor, pe termen scurt şi lung, atunci suntem condamnaţi, în grup, la nefiinţă."

Comentariu de Marian MateiLink




Eveniment la CERN...


Cercetătorii de la CERN au reuşit să stocheze atomi de antihidrogen pentru 16 minute!

Oamenii de ştiinţă de la CERN au reuşit să capteze atomi de antihidrogen pentru un timp record de 16 minute, această realizare constituind un prim pas ce promite o mai bună înţelegere a antimateriei.

Particulele şi anti-particulele se anihilează reciproc atunci când se ciocnesc. Oamenii de ştiinţă cred că în momentul Big Bang-ului, petrecut acum aproape 14 miliarde de ani, materia şi antimateria exista în cantităţi egale. Dacă această balanţă s-ar fi menţinut, universul, aşa cum îl ştim azi, nu ar fi existat.

Din motive pe care oamenii de ştiinţă nu le înţeleg încă, natura a preferat materia, iar astăzi antimateria este extrem de rară.

Această asimetrie constituie unul dintre marile mistere ale fizicii, iar experimentele efectuate de către CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară) ar putea conduce la rezolvarea sa.


"Putem menţine atomii de antihidrogen pentru 1.000 de secunde. Această durată este suficient de mare pentru a ne permite să-i studiem - chiar şi în acest moment, când putem capta foarte puţini atomi", a declarat Jeffrey Hangst, purtătorul de cuvânt al echipei ALPHA, ce desfăşoară teste pentru CERN, în Geneva.

Cercetătorii au reuşit să capteze 300 de atomi de antihidrogen, folosind acceleratorul de particule al CERN pentru a îi crea, ca apoi să-i răcească la temperaturi aproape de zero absolut.

Aceeaşi echipă reuşise să capteze atomi de antimaterie anul trecut, captându-i pentru o fracţiune de secundă şi stabilind un record mondial la acea dată. Totuşi, perioada scurtă în care particulele erau captate nu permitea analizarea acestora.

Acum, oamenii de ştiinţă intenţionează să folosească lasere şi spectroscopia microundelor pentru a compara aceste particule cu atomii de hidrogen.

Aceste măsurători vor începe în scurt timp şi ar putea oferi rezultate chiar înainte de finalul acestui an.

Sursa: The Telegraph / descopera.ro