Energia liberă - Cursa către punctul zero


"Cu un documentar de aproape două ore, Free Energy - The Race to Zero Point, triplu premiat - Aurora Gold Award, Profit Producers' Award şi Telly Award - regizat de Christopher Toussaint, produs de Harry DeLigter de la Lightworks Audio & Video şi prezentat de Bill Jenkins, de la ABC Radio, redeschid un subiect sensibil, tratat parţial în documentarul consacrat fuziunii la rece, cel al surselor energetice neconvenţionale, menite să ne elibereze din capcana combustibililor fosili şi a periculoasei reacţii de fisiune atomică, ale căror reziduuri vor sufoca complet planeta, dacă nu ne decidem, cât mai curând, către o schimbare fundamentală a viziunii economice şi a abordării ştiinţifice a domeniului energetic.

Filmul poate deschide ochii tuturor scepticilor, de bună credinţă, realizând un istoric cuprinzător al inventatorilor şi invenţiilor ce s-au depărtat, în timp, de fizica newtoniană, începând cu Faraday, Maxwell, Tesla şi Schauberger şi terminând cu pionierii actuali ai electromagnetismului, antigravitaţiei şi fuziunii la rece, relevând, în trecere, ce-i drept şi persecuţiile la care au fost supuşi aceşti eretici, de către guvernele şi afaceriştii care doresc menţinerea permanentă sub control, a tuturor surselor energetice mondiale, fiindcă nu trebuie să uităm că, birocraţia statală, este alimentată masiv din fondurile energetice, iar politicienii sunt cumpăraţi, din start, de marile corporaţii din domeniu, care le finanţează campaniile electorale.

Nu mă pot abţine să nu remarc prezenţa dubioasă, în documentarele consacrate energiei libere sau fenomenului OZN, a unor foşti astronauţi de marcă, despre care se ştie că sunt masoni de rang înalt, ca de exemplu:

1. Edgar Mitchell, "cel de-al şaselea astronaut care a călcat pe Lună", membru al ordinului francmasonic DeMolay International, care pozează în susţinător al fenomenului OZN, deşi a fost demascat destul de clar de David Sereda, în primul său documentar consacrat acestui fenomen, ca fiind un impostor ce protejează interesele NASA;

2. Brian Todd O'Leary, primul astronaut selecţionat pentru o eventuală misiune cu personal uman, ce ar fi trebuit să fie lansată spre Marte,

fapt ce ne poate confirma menţinerea sub control a acestor domenii, de către cei care orchestrează marea mistificare a ştiinţei materialiste contemporane.

Cam în aceeaşi categorie s-ar putea încadra şi Albert Einstein, despre al cărui plagiat, ce a ajuns să fie cunoscut ca teoria relativităţii, s-a scris suficient de mult, teorie pe care, personal, o consider doar o încercare de abatere a atenţiei de la energia punctului zero, prin impunerea unei teorii fanteziste, imposibil de dovedit cu mijloacele vremii, oficial vorbind, în locul unor dovezi practice ale captării acestei energii, prin invenţiile lui Tesla.

Periculozitatea domeniului abordat de Nikola Tesla, este dovedită şi de reacţia imediată a câinelui de casă al familiei Rothschild, J.P. Morgan, care i-a blocat toate cercetările, aducându-l la faliment; aceluiaşi nemernic sau conducerii băncii ce-i poartă numele, le datorăm şi cele trei crize financiare majore ale lumii: din 1907, 1929 şi 2008.

Celor care nu realizează cât de puternică şi eficientă poate fi cenzura ocultei planetare, în încercarea de a menţine monopolul energetic global, le reamintesc excepţia de la regulă: în numai 13 ani de izolare, de aşa-zisa ordine politică şi ştiinţifică modială, naziştii au dezvoltat o filozofie halucinantă (teoria gheţurilor veşnice a lui Hans Horbiger) şi o ştiinţă mult mai avansată decât toate realizările contemporanilor lor - rachetele balistice V1 şi V2, ale colectivului de la Peenemunde, ghidat de Werner von Braun şi condus de generalul Walter Dornberger, chimia benzinelor sintetice, cercetările colectivului doctorului Heinz Fischer asupra detectoarelor în infraroşu şi radarului şi, să nu uităm, tehnologia spaţială bazată pe principiile Vril, a navelor tip Haunebu şi Andromeda, de care se leagă şi numele lui Viktor Schauberger, amintit în documentar.

Contrar credinţei comune, într-o societate bazată pe interese financiare egoiste, ca a noastră, "ştiinţa" nu poate decât să se opună progresului, fiindcă abandonarea paradigmei actuale înseamnă cariere "academice" îndelungate, duse de râpă şi, mai ales, dispariţia de locuri de muncă şi profituri uriaşe şi, desigur, mult prea multă independenţă energetică pentru omul de rând.

Pe de altă parte, în contextul efectelor secundare ale reacţiei de fuziune la rece, producerea de metale preţioase pe cale "alchimică", ar fi extrem de periculoasă într-un sistem monetar, în care valoarea acestora este dictată de raritatea lor, reală sau obligată, fiindcă ar garanta accesul nediscriminatoriu la astfel de resurse, eliminând un monopol financiar de bază.

Folosirea de frecvenţe electromagnetice înalte, pentru a transforma materia, sunt în concordanţă cu teoriile conform cărora, aşa-zisa materie, nu este nimic altceva decât energie de frecvenţă foarte redusă; în acelaşi sens, ştim cu toţii că, trecerea unei substanţe din starea solidă în cea lichidă sau de vapori, se face cu aport energetic, care nu are alt efect decât creşterea frecvenţei de vibraţie a atomilor din componenţa acelei substanţe - deci logica există şi se pare că acum avem şi mijloacele tehnice, necesare împlinirii unor astfel de deziderate, rezervate vreme de secole, doar legendelor alchimice.

Conceptul de energie a punctului zero, foarte drag realizatorilor de filme sau seriale SF, gen Stargate, se referă, de fapt, la nivelul minim de energie pe care un sistem fizic din mecanica cuantică, îl poate avea, fiind vorba de energia stării fundamentale.

Toate sistemele mecanicii cuantice manifestă fluctuaţii, chiar în starea fundamentală şi au asociată această energie a punctului zero, datorată interacţiunilor provocate de natura de undă, în conformitate cu principiul incertitudinii al lui Werner Heisenberg, care dictează prezenţa acestei energii chiar şi în apropierea temperaturii de zero absolut.

Conceptul a fost dezvoltat în Germania, de Albert Einstein şi Otto Stern, în 1913, pe baza unei formule imaginate de Max Planck la 1900, termenul în sine provenind din germanul "Nullpunktsenergie".

Cumulat, se poate vorbi despre o energie a stării vidului, care este rezultatul însumării energiei punctului zero a tuturor câmpurilor din spaţiu: electromagnetice, gravitaţionale, fermionice, Higgs, ale forţelor nucleare tari sau slabe etc.

Transformată matematic în unităţi de masă, plecând de la valoarea de 10 la puterea 107 joule/cm cub, folosind formula E = mc2, obţinem o valoare aproximativă a densităţii vidului, la nivelul unui punct de lungime Planck, de 10 la puterea 96 kilograme/cm cub - o valoare enormă ce este pomenită şi de Nassim Haramein în conferinţa sa, Crossing the event horizon, ce ne duce cu gândul la infinit şi pe care el o foloseşte ca argument, spunând că este, de fapt, masa unei singularităţi.

În concluzie, noţiunea de energie a punctului zero înlătură acuzele de perpetuum mobile, aduse de comunitatea galonaţilor academici, dispozitivelor producătoare de energie liberă, ce sunt concepute, de fapt, în sistem deschis şi nu închis, surplusul aparent de energie generată, provenind din extragerea şi canalizarea energiei acelui punct.

Să revenim la documentar, făcând o trecere în revistă a unor inventatori sau aspecte tratate fugitiv sau deloc, de către autori:

1. Bruce Eldridge De Palma (1935-1997), fratele mai mare al cunoscutului regizor Brian De Palma, este o figură binecunoscută în comunitatea energiei libere.

Inginer electrician, absolvent al Harvard în 1958, a predat fizica la MIT, vreme de 15 ani.

A dezvoltat conceptul N-Machine în 1977, împreună cu alte dispozitive, dintre care, cel puţin unul, manifesta caracteristici antigravitaţionale.

Motorul este, de fapt, un generator monopolar, bazat pe discul Faraday, care poate produce de cinci ori mai multă energie decât consumă.

2. Paramahamsa Tewari (1937), absolvent în 1958 al Banaras Engineering College, India, a deţinut poziţii de conducere, în organizaţiile implicate în majoritatea proiectelor nucleare, ale Departamentului pentru Energie Atomică, din India.

Aliat constant al lui Bruce, este inventatorul Generatorului Energetic Spaţial, având acelaşi principiu funcţional cu N-Machine şi un randament declarat de 200%.

3. Thomas Henry Moray (1892 - 1974) a fost un inventator din Salt Lake City, Utah.

Generatorul său, valva Moray, avea o putere de generare de circa 50.000 Watt, fără nici un consum aparent.

În anii '30 Moray, a reclamat repetat că, el şi familia sa, au fost ameninţaţi, laboratorul i-a fost devalizat şi asupra lor s-au tras focuri de armă, pentru a-i bloca cercetările şi demonstraţiile publice.

4. Walter Russell (1871 - 1963) a fost un geniu pluridisciplinar, pictor, sculptor şi arhitect, cunoscut mai ales pentru teoria sa unificată a fizicii şi cosmogoniei, care afirmă, în principal, că Universul a fost fondat pe baza unui principiu unificator al schimburilor energetice, ritmice, echilibrate.

Cercetările sale asupra tabelului periodic al elementelor, au condus la descoperirea teoretică a unor elemente chimice necunoscute în epocă (plutoniu, deuteriu şi tritiu), a apei grele dar şi a unor elemente chimice transuraniene, ce au rămas nedescoperite până astăzi.

Teoriile sale asupra principiilor fundamentale ale dinamicii energiei, naturii materiei şi progresiei evoluţiei materiei, au pus practic bazele unei noi ştiinţe, pe care un Nikola Tesla, profund impresionat, l-a sfătuit să o ascundă pentru o mie de ani, până când omenirea va fi pregătită.

5. Paul Pantone (1950) este un american din Detroit, inventator al procesorului de combustibil GEET (Global Environmental Energy Technology) cu ajutorul căruia, motoarele automobilelor, pot funcţiona cu un amestec care conţine chiar şi 80% apă.

El a devenit un exemplu teribil, al abuzurilor autorităţilor şi oamenilor de afaceri, împotriva inventatorilor care pot revoluţiona tehnologiile existente astăzi.

Paul Pantone a proiectat şi dezvoltat motoare experimentale, care reduc consumul de combustibil cu circa 50-70% şi reduc emisiile de poluanţi plus gaze de seră, cu circa 90%.

Sistemul lui Paul Pantone de eficientizare energetică, dezvoltat pe o perioada de 25 de ani, a fost patentat, însă el a refuzat să vândă licenţa pentru această tehnologie, pe care, în schimb, a postat-o pe internet pentru a putea fi folosită de oricine.

Concomitent cu acest refuz, el a fost ţinta unei înscenări, în urma căreia a fost acuzat de autorităţi pentru fraudă şi internat într-un azil psihiatric din statul american Utah, pe motivul că numai un bolnav mintal poate susţine că motoarele cu combustie internă pot funcţiona cu apă.

A fost eliberat în mai 2009, în urma presiunilor crescânde ale comunităţii GEET din întreaga lume.

Motorul lui se apropie de transformarea termodinamică ideală, care trebuie să readucă temperatura gazelor de ardere, la cea a mediului ambiant, pentru a obţine un randament maxim.

Oare apar transmutaţii nucleare, la fel ca în cazul fuziunii la rece, din moment ce carbonul, prezent în petrolul folosit la pornire, dispare, iar motorul pare să emită un tip de radiaţie necunoscută, dar cuantificabilă ?

Barbotarea carburantului în rezervor, aşa cum veţi vedea în film, fiind extraşi doar vaporii, ar reprezenta sistemul de injecţie ideal al unui motor cu ardere internă, a cărui randament este foarte redus tocmai din cauza imperfecţiunii acestui sistem, care nu reuşeşte transformarea completă carburantului, din starea de lichid, în cea de vapori.

Optimiştilor, care se întreabă dacă nu ne-am putea monta astfel de dispozitive pe maşinile noastre, le aduc aminte că în România mai există şi ceva numit "inspecţia tehnică periodică", care va bloca garantat o astfel de iniţiativă, chiar dacă noxele ar fi mult reduse sau ar dispărea complet, fiindcă rostul ei nu are nimic de-a face cu ecologia, ci numai cu cenzura şi impozitarea continuă.

6. John Hutchison (1945) este un inventator canadian, ale cărui cercetări au relevat apariţia unor fenomene imposibil de explicat, de către ştiinţa oficială: levitaţia unor obiecte grele; fuziunea unor materiale diferite, lemn şi metal de exemplu, fără deformări ale obiectelor în cauză; încălziri anormale ale metalelor, în absenţa unei surse calorice; dezintegrarea spontană a unor obiecte metalice; modificări ale structurii cristaline şi ale proprietăţilor fizice ale unor metale; transmutaţii ale unor metale; dispariţia unor probe metalice.

Deşi foarte importante, consider aceste cercetări ca fiind periculoase, deoarece, în ciuda posibilelor aplicaţii casnice, au trezit interesul maleficelor laboratoare militare ale SUA, ceea ce arată clar, că nu vor ajunge vreodată să servească interesele omenirii, ci tot pe cele criminale ale complexului militar-industrial.

Mai presus de recunoaşterea acestor invenţii şi principii, de către "ştiinţa legitimă", cum se exprima Tom Bearden şi de generalizarea utilizării unor astfel de dispozitive, ce par a funcţiona în baza energiilor subtile ce se manifestă la nivel cuantic, rămâne însă responsabilitatea noastră, fiindcă pericolul exploatării, haotice şi excesive a acestor energii, deocamdată de neînţeles pentru noi, este real şi nu poate fi neglijat, aşa cum sublinia şi Hutchison şi să nu uităm că şi legenda Atlantidei vorbeşte de folosirea abuzivă a energiei cristalelor, care s-a tradus, în cele din urmă, în răzvrătirea Mamei Terra, prin producerea de cataclisme nimicitoare, ce au cufundat în negura mileniilor, o civilizaţie mult mai avansată decât a noastră."

Sursa: Antiiluzii

Vizionati filmul aici:

sau aici:

Traieste cu Iubire! Totul este Iubire!


"Universul, stelele, planetele, natura, oamenii, animalele... totul este conectat prin Iubire.

Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.

În iubire se arata plenitudinea existentei.


Iubirea este aripa daruita de Dumnezeu sufletului, pentru ca sa urce pâna la El.


Iubirea este viata. Totul e legat numai de iubire.


Iubirea este Dumnezeu si când mori, înseamna ca tu, o particica din iubire, te întorci la izvorul vesnic al tuturor lucrurilor.


Dumnezeu nu este separat de noi, iar noi nu suntem separati unul de celalalt."


Traieste cu iubire! Fii Iubire!












Despre Iubire:

"Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba din potriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebunesti aceste cuvinte astazi cand o asemenea iubire este aproape de negasit. N-o mai intalnim nici in filme (nici macar in filmele de desene animate). Dar atata timp cat cineva o mai pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau o ignoranta crasa. Iubiti-va asa cum sunteti daca doriti sa va transformati. Nu asteptati sa va transformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii.

"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insutui", dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?

Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.

Multi sunt de acord ca iubirea adevarata e minunata si ma intreaba cum sa ajunga la ea. Ea este deja in voi, nu exista nici o reteta magica a iubirii pure. Daruirea de sine, sacrificiul total, rugaciunea si Gratia Divina te vor conduce cu siguranta acolo unde doresti, dar trebuie sa doresti asta din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau." Cristian Turcanu

"Arta iubirii incepe cu noi insine. Primul pas consta in a deveni constienti, in a intelege adevarul potrivit caruia fiecare om isi viseaza propriul vis. Cine intelege acest lucru devine responsabil pentru partea sa din relatie, adica pentru el insusi. Stiind ca este responsabil pentru partea sa de relatie, el o poate controla cu usurinta. Nu are insa nici un rost sa incerce sa controleze si cealalta jumatate a relatiei. Daca il/o respectam cu adevarat, noi vom intelege ca partenerul nostru/partenera noastra, sau prietenul, fiul, mama, toti sunt pe deplin responsabili pentru jumatatea lor de relatie. Daca vom sti sa respectam cealalta jumatate, relatia noastra nu va fi niciodata caracterizata de conflicte. Noi nu vom avea nicodata parte de razboi in familie sau in cuplu.

Mai departe, daca intelegem ce inseamna iubirea sau ce inseamna teama, putem deveni constienti de modul in care ne comunicam visul altor persoane. Calitatea comunicarii noastre depinde de optiunile pe care le facem in fiecare moment, de racordarea ccealaltaorpului nostru emotional la vibratia iubirii sau la vibratia fricii. Chiar daca ne aflam pe calea fricii, noi putem sa schimbam vibratia pe cea a iubirii. Este o optiune personala. Constientizarea caii pe care ne aflam poate schimba totul.

In sfarsit, daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine, si ca aceasta fericire este rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra, vom putea atinge maiestria in cea mai mare arta, Arta Iubirii.

Noi putem vorbi desrep iubire si putem scrie o mie de carti despre ea, dar iubirea difera pemtru fiecare om in parte, caci ea trebuie mai intai experimentata. Iubirea nu este un concept, este o stare de fapt, o modalitate de a actiona. Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea in actiune. Singura cale care conduce la suferinta este teama in actiune

Singura cale prin care putem atinge maiestria in iubire este sa practicam iubirea. Nu este nevoie sa o justificam sau sa o explicam; este suficient doar sa o practicam. Practica este cea care creaza maestrul." Don Miguel Ruiz

Masaru Emoto - Memoria Apei - Seminar Romania



Dr. Masaru Emoto este binecunoscut la nivel mondial datorită rezultatelor sale uluitoare în cercetările referitoare la cristalizarea apei. Experienţele sale revelează în mod indubitabil existenţa aspectelor subtile, energetice, precum şi influenţa evidentă pe care gândurile, sentimentele, muzica, imaginile, etc. o pot avea asupra materiei. Apa este purtătoare de informaţie şi poate fi foarte uşor impresionată, impregnată, cu diferite energii. În experienţele de cristalizare a apei, în mod foarte evident, încărcătura energetică benefică (provenind, de exemplu, de la o rugăciune, sau de la o muzică armonioasă) este obiectivată în cristale simetrice, de forme foarte frumoase. În caz contrar, dacă apa este încărcată cu energii malefice (provenind, de exemplu, de la un fragment de muzică hard-rock, sau de la dezinfectantele din apa de la robinet), ea nu cristalizează deloc sau cristalizează foarte puţin, în forme dizarmonioase.

Structură veche de peste 12.000 de ani descoperita in Antarctica!?


Armata americană a cenzurat orice informaţii cu privire la această descoperire senzaţională. În ciuda embargoului informaţional impus, au circulat diverse rapoarte prin care americanii au început, în secret, excavarea locului acestei descoperiri senzaţionale.

Preşedintele Parlamentului Francez confirmă că e vorba de o structură veche de peste 12.000 de ani.

Unele ţări europene chiar au protestat faţă de lucrările de excavaţie întreprinse de armata SUA, întrucât se ştie că Antarctica este teritoriu internaţional protejat de orice exploatări făcute de mâna omului. Nicole Fontaine, fost preşedinte al Parlamentului francez, chiar a declarat următoarele: “Dacă armata americană a construit ceva acolo, ea violează Tratatul internaţional privind Antarctica. Dacă nu, trebuie să vedem despre ce e vorba. Poate fi ceva ce are o vechime de cel puţin 12.000 de ani, ce a fost acoperit de gheţurile Antarcticii. Aceasta ar reprezenta cea mai veche structură artificială de pe planeta noastră. Pentagonul trebuie să dezvăluie ceea ce ascunde”.

Americanii au transportat în Antarctica o gigantă maşinărie sfredelitoare

Imediat după aceea, unii observatori militari au observat transportul unor dispozitive robotice către Polul Sud şi au existat speculaţii conform cărora Forţele Aeriene Americane au transportat gigantica lor maşină sfredelitoare “Subterrene” (alimentată cu energie nucleară) către o bază secretă din Antarctica.

“Subterrene” este o maşinărie capabilă să efectueze adevărate călătorii subpământene, căci ea poate distruge toate rocile dure de pe suprafaţa Pământului. Pentru “Subterrene” ar fi cu atât mai uşor să spargă un strat de gheaţă, oricât de gros ar fi acesta.

Cutremure şi anomalii magnetice puternice în zonă…

Tot în acel an 2001, s-au mai aflat veşti conform cărora a fost nevoie de un echipaj medical de urgenţă în acea zonă, pentru a trata personalul care lucra sub gheaţa artică. Şi tot atunci, toată regiunea a fost zguduită de un cutremur neobişnuit de puternic. Seismologii au localizat epicentrul cutremurului chiar în locaţia bizarei structuri de sub gheaţă.

Un alt eveniment important al anului 2001, după ce armata americană se pare că a început săpăturile sub gheaţă, a fost apariţia unei anomalii magnetice puternice în acea zonă, care s-a răspândit până în vecinătatea bazei ruseşti Vostok din Antarctica. Cercetătorii ruşi au fost şocaţi şi uimiţi de ceea ce au observat atunci.

O echipă de televiziune a dispărut misterios în Antarctica…

În momentul în care opinia publică internaţională începuse să fie interesată din ce în ce mai mult de săpăturile misterioase din Antarctica, au avut loc evenimentele teroriste de la 11 septembrie 2001 de la New York, abătând astfel atenţia lumii. Să fi fost evenimentele de la 9/11 o diversiune pentru a ascunde incredibila descoperire americană din Antarctica? Totul ar fi posibil în această lume nebună nebună…

În timp ce lumea a început să uite complet de acest eveniment, o echipă de televiziune din California n-a uitat şi a pornit în noiembrie 2002 spre locul misterios din Antarctica. Dar echipa de televiziune a dispărut la fel de misterios. Dar a fost descoperită o înregistrare video al acestei echipe, de către forţele speciale SEAL ale Marinei Americane; în această înregistrare se confirma prezenţa unui artifact uriaş, aflat sub gheaţă – o maşinărie preistorică, posibil de origine extraterestră.
“Guvernul SUA a spus că va încerca să blocheze difuzarea unei înregistrări video găsit de echipele de salvatori SEAL în Antarctica, înregistrarea ce ar conţine dovada unei descoperiri arheologice masive ce s-ar afla la 3 kilometri sub gheaţă”, suna o declaraţie de presă care a apărut pentru scurt timp pe site-ul televiziunii.

Tunelul timpului de deasupra Antarcticii

Cu câţiva ani înainte, în anul 1995, a avut loc un eveniment şi mai bizar, observat de cercetătorii britanici şi americani, în apropierea locului în care a avut loc ciudata descoperire americană din aprilie 2001.

“În 1995, oameni de ştiinţă americani şi britanici care au condus investigaţii în Antarctica au făcut o descoperire senzaţională. Fizicianul american Marian McLein le-a spus cercetătorilor că în apropierea polului sud a văzut un vârtej de ceaţă gri pe 27 ianuarie, pe care l-au luat drept un simplu vortex de furtună polară. Totuşi, vârtejul nu şi-a schimbat forma şi nici nu s-a deplasat în decursul timpului. Aşa că au decis să cerceteze fenomenul şi au lansat un balon meteorologic garnisit cu echipamente de măsurat viteza vântului, temperatura şi umiditatea. Dar balonul s-a ridicat imediat şi a dispărut brusc în ceaţă.


După un timp, cercetătorii au adus balonul la sol cu ajutorul frânghiei legate dinainte de acesta. Surprinderea a venit din măsurătorile citite pe aparate: cronometrul balonului arăta data 27 ianuarie 1965, adică cu 30 de ani în urmă. Experimentul a fost repetat de câteva ori după ce s-au asigurat că echipamentul balonului era în bună stare de funcţionare. Dar de fiecare dată ceasul arăta dată cu 30 de ani în trecut. Fenomenul a fost numit “poarta temporală” şi a fost raportat la Casa Albă.

Se presupune că acel vârtej de deasupra polului sud este un sui-generis tunel al timpului ce permite trecerea în alte dimensiuni temporale. Mai mult, s-au demarat programe de trimitere a oamenilor în timp. CIA şi FBI se luptă pentru a controla proiectele care vor schimba cursul istoriei. Nu există încă nici-o recunoaştere oficială a autorităţilor federale americane.”
Există oare vreo legătură între acest ciudat “tunel al timpului” şi maşinăria veche de cel puţin 12.000 de ani de sub gheaţa Antarcticii? Dacă da, de ce nu se fac publice aceste date? De ce numai unii vor să deţină controlul asupra tuturor descoperirilor importante ale omenirii ?

Sursa: 2blackjack1

Manifestarea minţii (doc)


Manifestarea minţii - Universul psihedelic & şamanismul

"Primul dintr-un ciclu de trei documentare, "Footprints of the Shaman", promise de Bouncing Bear Films, Manifesting the Mind, lansat în primăvara lui 2009, în regia lui Andrew Rutajit, este un film care abordează domenii încă neelucidate, dar foarte incomode, psihedelicele şi şamanismul, beneficiind de aportul unor experţi ca: Daniel Pinchbeck, John Major Jenkins, fraţii Terence şi Dennis McKenna, Nick Herbert, Alex Grey, dr. Rick Strassman ş.a.

Termenul psihedelic, a fost utilizat pentru prima oară în 1957, de psihiatrul Humphry Osmond, ca o alternativă la termenul de halucinogen, în contextul psihoterapiei psihedelice; căutând un nume pentru experienţele induse de uzul de LSD, Osmond l-a contactat le Aldous Huxley, cunoscutul scriitor şi partizan al calităţilor terapeutice ale acestor substanţe, care a propus iniţial un termen similar, "phanerothyme", derivat tot din greacă, în urma corespondenţei purtate ajungându-se la varianta finală de "psihedelic".

Este extrem de dificil de abordat o astfel de problematică, psihedelice & şamanism, din mai multe motive:

- ofensiva guvernamentală şi mediatică mondială, din ultimele decenii, a indus în conştiinţa publică, o imagine demonică asociată psihedelicelor, libertatea în gândire şi refuzul obedienţei faţă de autorităţi, fiind caracteristice utilizatorilor;

- abuzurile făcute de oameni, începând din anii '60, care au folosit aceste substanţe aproape exclusiv în scop recreativ, denaturându-le menirea, au contribuit, decisiv, la conturarea unui curent de opinie defavorabil;

- scoaterea acestor substanţe în afara legii, ridică obstacole uneori insurmontabile, atât pentru doritorii de experienţe individuale cât, mai ales, pentru oamenii de ştiinţă care au încercat să le studieze onest, pentru a determina validitatea afirmaţiilor privind potenţialul distructiv al acestora, capacitatea de a induce stări extatice, care par să conducă la comunicarea cu entităţi aflate în afara tărâmului aşa-zisei realităţi fizice sau, pur şi simplu, pentru a le determina eventualele calităţi curative, în tratarea unor maladii psihice sau eliminarea dependenţelor de drogurile sintetice;

- războiul declanşat de creştinism, împotriva tuturor celorlalte religii, considerate ca fiind păgâne, a condus, în timp, la eradicarea practicilor şamanice din multe zone ale globului şi, mai grav, la pierderea unui volum inestimabil de informaţii privind intimitatea acestor practici.

- dezvoltarea multor secte sau culte, mai mult sau mai puţin religioase sau spirituale, conduse adeseori tiranic de nişte impostori, care au folosit astfel de plante sau ritualuri, a accentuat confuzia.

Cu toate acestea, dincolo de aspectul frivol, declaraţiile multor multe persoane care au experimentat o gamă largă de psihedelice şi al căror statut social conferă greutate afirmaţiilor, plus studiile unor savanţi, cum ar fi cele asupra dimetiltriptaminei sau DMT, ale dr. Rick Strassman sau asupra acidului lisergic dietilamid, LSD, făcute de chimistul elveţian Albert Hofmann şi de fundaţia care-i poartă numele, conturează, tot mai puternic, o imagine ce contrează evident propaganda oficială.

De curând am vizionat un alt documentar Iboga, Rite of Passage al olandezului Ben de Loenen, care-mi dovedea cât de puţine cunoaştem, de fapt, despre aceste substanţe, fiind consacrat ibogainei, un alcaloid extras din rădăcina unei plante africane, iboga, despre care recunosc că nu mai auzisem niciodată.

Efectele documentate ale ibogainei sunt fantastice, fiindcă, pe de o parte, tratează o gamă vastă de maladii, de la astm la infertilitate, iar, pe de altă parte, au o eficacitate de necontestat, în eliminarea dependenţei de droguri sintetice, alcool, tutun sau opiacee, într-un timp extrem scurt, cu eliminarea simptomelor groaznice ale sevrajului şi, ceea ce este mult mai important, având efecte îndelungate sau chiar permanente.

Deşi cercetările extensive efectuate de dr. Deborah Mash, profesor de neurologie şi farmacologie moleculară şi celulară la Facultatea de Medicină a Universităţii din Miami, au revelat generarea unui nou neurotransmiţător nor-ibogaina, în creierul pacienţilor trataţi cu ibogaină, desigur, care are o persistenţă în organism de circa patru luni şi care este responsabil, mai mult ca sigur, de eficienţa îndelungată a acestui alcaloid, substanţa a fost clasificată de DEA ca halucinogen din grupa I, fiind scoasă în afara legii.

În "ţara libertăţii absolute" care a impus, prin intimidare şi rezoluţii ONU, aproape aceeaşi legislaţie în întreaga lume, trebuie să încalci legea pentru a putea vindeca oameni; cu alte cuvinte boala şi moartea în chinuri, sunt legiferate pe plan mondial, sunt "drepturi" impuse de guverne.

Vă reamintesc că, similar, spre deosebire de droguri - care nu mai pot fi decelate după trei zile, de exemplu - marijuana poate fi descoperită în organism şi după o lună, ceea ce indică faptul că, în mod cert, este implicată profund în mecanismele metabolice şi nu este o toxină ce trebuie eliminată rapid din circuit, iar documentarul pe care l-am postat recent confirmă multiplele beneficii ale canabisului.

În plus, cea mai "toxică" substanţă şi cel mai detestat drog de către autorităţi, marijuana, a reuşit performanţa unică de a nu provoca nici o victimă, vreme de mii de ani, o ilustrare perfectă a ipocriziei războiului contra drogurilor, care, pare-se, are menirea de a ne proteja, pe noi, inocenţii.

Ayahuasca este de asemenea ilegală, deşi mecanismul ei de acţiune, prin inhibarea monoaminooxidazei, pentru a bloca metabolizarea DMT introdus în organism pe cale digestivă, este copiat de drogurile sintetice antidepresive, produse de companiile farmaceutice.

Pe de altă parte, tutunul şi alcoolul, nu apar în nici o clasificare oficială, ca fiind droguri, în timp ce această etichetă infamantă este aplicată, abuziv, unor substanţe naturale, provenite din plante, care în mod evident au proprietăţi curative reale, putând proteja efectiv omenirea, de toată gama de boli generate de "civilizaţia" impusă de guvernanţii ultimelor secole.

Dacă excludem ideea unei ghidări iniţiale divine, cum este posibil, oare, să descoperi, toate aceste plante sau combinaţii de plante şi efectele lor ?

Până unde mergea, oare, relaţia noastră simbiotică cu natura, în zorii civilizaţiei umane, când nu "beneficiam" încă de o religie oficializată sau de un guvern "grijuliu" ?

Este evident, pentru orice persoană interesată de fiziologia şi anatomia umană, că cele cinci simţuri ale noastre sunt imperfecte, putând fi foarte uşor înşelate, de simple trucuri vizuale de pildă, fiindcă creierul, răspunzând actualilor neurotrasmiţători, se supune unor tipare comportamentale induse artificial, prin aşa-zisa "educaţie" şi prin normele sociale.

Dacă serotonina nu este eficientă, în redarea unei imagini corecte a lumii în care trăim, oare prezenţa DMT în aproape întreg regnul vegetal şi animal, sugerează că dimetiltriptamina ar trebui să fie, de fapt, neurotransmiţătorul principal, responsabil, în acest context, şi de realizarea simbiozei noastre cu restul regnului viu ?

Oare, aşa-numitele însuşiri paranormale, nu definesc, de fapt, starea normală a unui organism uman primordial, ce beneficia de toate cele 360 de simţuri, amintite în The Pyramid Code de fascinantul arheolog dr. Abd'el Hakim Awyan ?

Libertatea umană şi mai ales libertatea de gândire, au fost dintotdeauna o ameninţare la adresa politicilor represive de control, dezvoltate vreme de milenii de putere, prin cele două faţete ale ei, cea laică şi cea religioasă.

Şi, ajungând la acest subiect, cu riscul de a scandaliza, din nou, relicvele bigote ale acestui mileniu, trebuie să amintesc rolul nefast jucat de biserică în distrugerea sistematică a culturilor şamanice, ce ofereau, garantat, o imagine spirituală mult mai apropiată de realitate, decât minciunile promovate de creştinism, care s-a temut permanent de concurenţa exercitată de adevăr.

Îmi vine din ce în ce mai greu, să descopăr vreo virtute reală în ograda purtătorilor de anteriu, care nu au încetat nici o clipă să dea dovadă de obtuzitate, fariseism şi intoleranţă, proba cea mai recentă fiind furnizată de tâmpenia unui pastor american, al cărui nume nu merită amintit, care a reeditat procesul vrăjitoarelor din Salem, arzând Coranul, un gest de sfidare ilogică ce nu putea genera decât mai multă violenţă şi exact asta s-a şi întâmplat.

Am avut privilegiul de a citi şi chiar studia Coranul într-o vreme şi, exceptând anumite aspecte fundamentaliste, mi s-a părut a fi un ghid de viaţă şi o lectură mai mult decât interesantă, care m-a captivat, prin contrast cu Vechiul Testament, o babilonie stupidă, care nu mi-a provocat decât dezgust, fie şi numai prin sutele de mii sau poate milioanele de victime, făcute în numele unei zeităţi crude şi răzbunătoare, ce nu poate avea nimic în comun cu DIVINUL şi, celor sceptici, le lansez din nou o provocare, de a avea mai multă răbdare decât mine şi de a contabiliza cifrele exacte ale genocidurilor preamărite de această carte îndoliată, pe drept, care m-a convins că, în termenul de "creştinism", s-a strecurat o literă inutilă.

Dar, după cum spunea Umberto Eco, în Numele Trandafirului, religia nu poate exista decât impunând frica de un Diavol inexistent şi nu iubirea pentru un Dumnezeu atotputernic, iar râsul, gândirea şi adevărata spiritualitate, nu sunt decât inamicele de moarte ale unor tehnici de control bazate pe intimidare şi pe promisiunea unei fericiri ipotetice, într-un tărâm din care nu a mai revenit nimeni, ca să ne confirme realitatea sau măcar să solicite returnarea garanţiei mărfii mincinoase vândute cu Biblia în mână."Link

Sursa: Marian Matei - Antiiluzii





Link descarcare transfer: Manifestarea minţii

KRISHNAMURTI - Discursurile din San Diego


La 17 februarie 1986 moare, în vârstă de 90 de ani, în California, Jiddu Krishnamurti. Politicieni, oameni de ştiinţă, scriitori din toată lumea i-au adus un ultim omagiu. Preşedintele Indiei îl defineşte ca fiind „un gigant intelectual al secolului XX”. Celebrul fizician David Bohm îl consideră „unul dintre puţinii gânditori capabili să conjuge spiritualitatea cu ştiinţa”. Ne întrebăm cu toţii ce s-a petrecut cu moştenirea pe care Krishnamurti a lăsat-o umanităţii. Considerând că el nu poseda nimic, marele filosof nici nu şi-a făcut măcar testamentul. Averea lui consta în 8 colegii şi 22 de asociaţii care îi poartă numele, o prestigioasă fundaţie culturală, o bibliotecă ce conţine cărţi şi videocasete pentru miile de „prieteni” (Krishnamurti nu a avut niciodată discipoli) răspândiţi pe întreaga suprafaţă a globului. Moştenirea spirituală şi culturală pe care ne-a lăsat-o cel ce a fost denumit „omul care nu vrea să devină zeu” este, de fapt, mult mai controversată şi deci vie, datorită faptului că oamenii nu au găsit un răspuns satisfăcător la întrebarea:
„Cine a fost cu adevărat Krishnamurti?”

Trebuie să cunoaştem ceea ce suntem, şi nu ceea ce vrem noi să fim. Căci numai ceea ce există poate fi transformat, şi nu ceea ce dorim noi să existe.” – Krishnamurti

S-a născut la 11 mai 1895, la Madanapalle, în apropiere de Madras, într-o familie săracă, de brahmani. Era un copil ca atâţia alţii. Nu avea o inteligenţă ieşită din comun, era neastâmpărat la şcoală, până când o întâlnire i-a schimbat fulgerător şi pentru totdeauna viaţa. La vârsta de 14 ani, în 1909, în timp ce se juca pe plaja din Adyar, în apropiere de Madras, a fost descoperit de către Charles Leadbeater, prietenul spiritual al lui Annie Bessant, preşedinta Societăţii Teozofice Mondiale. Leadbeater, fost pastor al Bisericii anglicane, avea darul clarviziunii. El a declarat mai târziu: „Am rămas uimit de splendida aură energetică a acelui băiat, care nu avea nicio umbră de ego. Era omul pe care-l căutam”.

Dar ce căutau în perioada aceea membrii Societăţii Teozofice? Nici mai mult, nici mai puţin decât încarnarea lui MAITREYA, Bodhisattva al Noii Ere, un spirit superior, care se încarnează atunci când oamenii au nevoie de el. În opinia teozofilor, acest spirit s-a reîncarnat de mai multe ori în epocile precedente. Acum se pare că venise rândul acelui băiat necunoscut, care se juca pe plaja din Adyar. Din acel moment, timp de 20 de ani, viaţa lui Jiddu a fost legată de aceea a „descoperitorilor” săi, care l-au adoptat, l-au trimis să studieze în Anglia, la cele mai bune colegii, pregătindu-l pentru a-şi împlini destinul de Domn al Lumii.
Societatea Teozofică a fost fondată în 1875, în America, de către o mistică clarvăzătoare, de origine rusă, Helena Petrovna Blavatsky, cu scopul de a „forma nucleul unei noi fraternităţi universale”. Teozofii doreau să realizeze unitatea tuturor religiilor şi fondaseră în acest scop o secţiune ezoterică extrem de secretă pentru a studia magia şi ştiinţele oculte. Leadbeater făcea şi el parte din această ramură secretă a Societăţii Teozofice. În momentul întâlnirii cu Krishnamurti, această societate era foarte bogată, puternică, fiind răspândită în întreaga lume. Sediul central se găsea – şi se mai găseşte încă – în mijlocul unui splendid parc din Adyar. Astfel, tânărul Jiddu a devenit membru al acestei societăţi în ciuda protestelor tatălui sau, care a acuzat Societatea Teozofica că i-a răpit fiul. În 1911 este fondat Ordinul Internaţional al Stelei Orientului, al cărui preşedinte este chiar tânărul Krishnamurti.


Dacă doar auziţi adevărul, fără să-l trăiţi, atunci viaţa voastră va fi plină de confuzii lamentabile.” – Krishnamurti

Începând cu anul 1922, Jiddu începe să sufere de acele „crize mistice”, care nu îl vor părăsi toată viaţa. Acestea îi provocau câteodată un fel de dedublare a personalităţii, fiind în acelaşi timp şi un misterios izvor de inspiraţie. Respectat, adorat, înconjurat de bogăţii, Krishnamurti era un om foarte puternic, fără totuşi a profita de acest lucru în vreun fel. În realitate însă el suferea, simţindu-se prizonierul unui destin pe care nu îl simţea al său. Astfel, încetul cu încetul, el începe să îşi dezvolte o viziune proprie, originală, asupra lumii, viziune care nu avea nimic comun cu aceea a Societăţii Teozofice.

În 1929 se produce a doua mare schimbare în viaţa lui Krishnamurti. Omul care era predestinat să devină un idol devine distrugătorul tuturor idolilor, începând cu el însuşi. Abandonează Societatea Teozofică, închide Ordinul Stelei Orientului, renunţă la onoruri, restituie donaţii (printre care şi un castel în Olanda, împreună cu cele 200 de hectare de teren din jurul lui). Rămâne singur, dar liber. Şi aşa va rămâne până la sfârşitul vieţii sale.

În următorii 60 de ani, Krishnamurti va călători în întreaga lume, ţinând discursuri în faţa unor mulţimi din ce în ce mai numeroase. Noul său motto era: „Fiecare trebuie să se transforme pe sine însuşi pentru a putea transforma lumea”, iar noul său program cuprindea mai multe idei revoluţionare: „Doresc să eliberez omul de condiţionările şi de fricile sale. Nu vreau să fondez o nouă religie. Însăşi ideea de a conduce pe cineva este antisocială şi anti-spirituală. Eu nu vreau să învăţ nimic, pe nimeni. Nu sunt adeptul unei credinţe. Vreau doar să vă arăt calea prin care se poate ajunge la adevărata cunoaştere. Dacă fiecare din noi reuşeşte să se transforme pe sine însuşi, va reuşi să transforme apoi lumea, fiind capabil să arate şi altora calea, declanşând astfel o reacţie în lanţ.” Acesta este un apel sublim la eliberarea de tot ceea ce ne înlănţuie şi ne împiedică să vedem adevărata faţă a Realităţii. Acest lucru se poate realiza numai pornind de la o etică a responsabilităţii individuale: „Trebuie să căutăm adevărul singuri, în noi înşine. Lumea începe cu noi. Dacă întreaga noastră existenţă nu facem altceva decât să-i imităm pe cei pe care i-am ales drept modele, atunci nu ne va mai rămâne loc pentru adevărata realitate şi pentru Adevărul Suprem. Să ne eliberăm de ceea ce credem că am cunoaşte!”
Acest apel împotriva autorităţii de orice fel i-a adus lui Krishnamurti admiraţia şi prietenia a numeroşi intelectuali „rebeli”, printre care şi Aldous Huxley, care, în 1961, îi scria unui prieten: „Este cel mai impresionant discurs pe care l-am auzit vreodată. Era ca şi cum l-aş fi ascultat pe însuşi Buddha”. Tot Huxley a scris şi prefaţa uneia dintre cele mai celebre cărţi ale lui Krishnamurti, „Prima şi ultima libertate”.



Întreaga mea viaţă am luptat pentru a mă elibera: de prietenii mei, de cărţile mele de problemele de serviciu. Voi trebuie să vă luptaţi pentru aceeaşi libertate. Trebuie să existe o revoluţie continuă în interiorul vostru.” – Krishnamurti

Oraşul elveţian Saanen a devenit centrul mişcării în care s-au implicat toţi prietenii lui Krishnamurti, de la simpli curioşi, la eminenţi oameni de ştiinţă. Timp de 25 de ani, din 1961 până în 1985, aici au avut loc întâlnirile internaţionale dintre Jiddu Krishnamurti şi prietenii săi. În această perioadă el s-a preocupat foarte mult şi de problemele pe care le ridica pedagogia modernă: „Sistemul nostru educativ se bazează pe ceea ce trebuie să gândim, nu pe modul în care ar trebui să gândim. Trebuie să-i învăţăm pe cei tineri cum să-şi folosească mintea cu ajutorul meditaţiei”.

Celor care doreau să-l ajute cu donaţii el le răspundea invariabil: „Folosiţi aceşti bani pentru a fonda şcoli”. Astfel au luat naştere numeroasele colegii care îi poartă numele, acestea fiind răspândite pe întreaga suprafaţă a globului.

În ultimul său discurs, cu o lună înainte de a muri, Krishnamurti face din nou un apel la ascultătorii săi: „Aceasta este ultima mea vizită. Tot ceea ce vă cer este să nu mă zeificaţi. Vă rog să nu îmi construiţi vreun templu sau vreun muzeu. Aceasta ar fi în contradicţie cu toate învăţăturile mele”. Dorinţa sa a fost respectată.

Încheiem această scurtă prezentare a vieţii lui Jiddu Krishnamurti, una dintre cele mai misterioase personalităţi ale acestui secol, cu cuvintele biografei şi prietenei sale, Mary Lutyens: „Lucrul cel mai extraordinar referitor la viaţa lui Krishnamurti este că profeţiile referitoare la misiunea sa spirituală, care au fost făcute încă din copilărie, s-au adeverit în întregime, numai că într-o manieră foarte diferită faţă de ceea ce se credea atunci ”.
Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 11"

Sursa: Iesirea din Matrix